Mvp-ul etapei
Borislava Hristova
Borislava Hristova
Minute 28:38
Puncte 22
Pase decisive 5
Recuperari 9
Eficienta 34
Vezi profilul jucatorului
Linkuri rapide
Stiri Liga Natională de Baschet Feminin

Episodul 7. Ancuța Stonescu privește în urmă – debutul la senioare, transferul în străinătate și experiența de la Tokyo

Episodul 7. Ancuța Stonescu privește în urmă – debutul la senioare, transferul în străinătate și experiența de la Tokyo

Dezvoltarea unui sport nu ține doar de infrastructură, de condiții sau de modul de antrenament, ci ține și de existența unor modele care să inspire și să ofere un exemplu tinerilor care le urmează. În baschetul românesc nu există foarte multe modele, însă unul dintre ele este Ancuța Stoenescu, jucătoare ce practică acest sport, la nivel profesionist, de peste 27 de ani.

În cadrul podcastului Baschet.ro, baschetbalista care a cucerit 12 titluri naționale în România ne-a povestit despre cum s-a apucat de acest sport, despre debutul în Divizia A, despre experiențele de la națională și din străinătate, dar și despre focusarea ei din ultima perioadă pe 3X3.

S-a făcut selecție pentru baschet, însă eu nu știam ce este baschetul. Antrenorul care m-a selectat atunci împreună cu antrenoarea pe care am avut-o până când am terminat junioratul au fost niște oameni deosebiți. Antrenorul încă trăiește, doamna Bogdana, din păcate, a trecut în neființă. Ei au fost niște profesori, într-adevăr, care au știut să ne motiveze. Eu țin minte că în primele trei luni, cum am spus, nu știam ce este baschetul. Mă întreba vecina: „Anca, dar ce faci la baschet, dai gol, ce faci?”. „Nu, driblezi, pasezi, sari, dinastea”. „Și nu dai gol?”. „Nu dai nimica”, ziceam. După vreo trei luni de zile, mi-a pus coșul în față. Țin minte că mă uitam așa în sus și mă gândeam: „Wow, cum ajung la el?”. Consider că este meritul lor pentru că este foarte greu să motivezi niște copii să continue să facă sport atât timp cât ei, practic, nu cunosc esența. Din punctul acesta de vedere chiar vreau să le mulțumesc și pe această cale. Întotdeauna am fost mândră cu ei și de ei și e o plăcere de fiecare dată când am ocazia să îmi aduc aminte de acele momente.

La nivel de juniori, Ancuța Stoenescu a reușit să devină campioană națională de șase ori și, în aceeași perioadă, a debutat și în Divizia A, la echipa din Timișoara, orașul ei natal.

„Eram copilul de mingi, să zic așa. Dar, în același timp, am prins regula aceea cu străine și atunci, țin minte, că noi chiar am avut trei străine la Timișoara. Doar două aveau voie să joace. În funcție de echipa cu care jucam, puneau străinele să joace. S-a nimerit să aibă nevoie de un conducător de joc și atunci am făcut pasul chiar în prima etapă. Țin minte că am fost atât de speriată. Era ciudat și, în același timp, o mândrie pentru mine că am putut să fac față”, și-a amintit Ancuța despre primul meci al carierei la senioare.

Doi ani mai târziu, Ancuța Stoenescu a plecat la Arad, unde a luptat în fiecare sezon pentru titlu, reușind să devină campioană de patru ori. Niciodată nu s-a mulțumit cu rezultatele obținute, ci întotdeauna și-a dorit mai mult, să mai obțină un titlu.

Este foarte important mentalul. De la mental cred că pleacă tot: și disciplină, și ordine în antrenamente, în viața ta personală. Faptul că ajungi acolo sus să câștigi o dată poate să fie și o întâmplare. În general nu este o întâmplare, câștigarea unui campionat clar nu este o întâmplare, este muncă multă în spate. Dar niciodată nu m-am mulțumit cu un titlu, întotdeauna am vrut mai mult. După ce câștigam un titlu, automat mai aveam un target. Cred că asta m-a menținut la nivelul acesta.

Aradul a fost locul în care Ancuța s-a dezvoltat foarte mult, în care a crescut și pe care îl numește drept „a doua ei casă”. A avut parte de o mulțime de experiențe frumoase, una dintre ele fiind adoptarea unui boboc de gâscă pe care îl ducea peste tot.

Țin minte că era înainte de sărbători și am plecat acasă, la Timișoara, înainte de Paști. Iar pe drum între Timișoara și Arad, m-am oprit că am văzut niște gâsculițe mici la poarta unei case. M-am dat jos din mașină și i-am zis doamnei de-acolo să îmi dea și mie o gâscuță. A spus că nu poate dar, până la urmă, i s-a făcut milă de mine. Era ca un cățel, mergeam pe stradă cu el ca și cu un cățel. Mergea cu mine la antrenamente, a fost chiar și la finală. Din păcate, am avut o colegă care stătea la casă și eu trebuia să plec cu echipa națională și nu puteam să o duc cu mine. A zis că se simțea singură așa că i-am dat-o ei.

În acea perioadă, Ancuța Stoenescu a debutat la echipa națională de senioare, reușind în același timp să obțină rezultate excelente și la nivel de junioare – locul 3 la Campionatul European U20 din 2000. De asemenea, baschetbalista bănățeană a luat decizia de a pleca în Statele Unite, la o universitate, însă s-a întors simțind că așa e mai bine pentru cariera ei.

Până la urmă am fost în State, am jucat acolo, însă m-am întors pentru că am mers pentru baschet. După cum știți, foarte multe jucătoare de la noi s-au dus pentru baschet acolo și s-au oprit la un moment dat pentru că au avut oferte mai bune pe partea de profesie. Însă eu am știut că vreau baschet și am hotărât să mă întorc.

Au urmat mai multe sezoane petrecute atât în țară, cât și în străinătate, în Grecia și Cipru, unde Ancuța a evoluat în EuroLiga feminină. Această provocare nu a speriat-o pe actuala jucătoare a lui CSM Târgoviște, ci a motivat-o și a ajutat-o să progreseze.

A fost destul de greu la început. Nu mă așteptam să fie chiar atât de greu. Însă m-am acomodat, cu timpul, chiar mi-a plăcut. Am avut jucătoare foarte bune împotriva cărora am evoluat și care, mai mult sau mai puțin, și-au făcut treaba. Satisfacție există pentru că știi că nu este orice jucătoare din curtea școlii, este o jucătoare poate de WNBA sau la nivel de Euroligă. Nu cădeam psihic, ci mă băteam de la nivel la nivel cu ele. Chiar au fost foarte multe jucătoare. Bine, și la noi în țară am avut jucătoare bune, jucătoare din WNBA. Întotdeauna îmi face plăcere să joc alături de cele mai bune jucătoare fiindcă de-acolo învăț. De ce să joc cu o echipă slabă și să fiu cea mai bună? Nu acesta e scopul.

În ultimii ani, cu toate că a continuat să evolueze în Liga Națională de Baschet Feminin, Ancuța Stoenescu s-a axat din ce în ce mai mult pe baschetul 3X3, reușind să se califice și să participe la Jocurile Olimpice organizate în Tokyo în 2021.

Dinamica existentă în jocul de baschet 3 la 3 este și în afara terenului, din toate punctele de vedere. Faptul că nu poți să pleci imediat după meci că trebuie să stai acolo, nu știi ce se întâmplă, dacă sunt delay-uri pentru următoarele meciuri. Dacă se întâmplă un delay sau se joacă mai repede și nu ești acolo, pierzi meciul. Trebuie să te călești, să știi să stai în soare, în frig, în toate condițiile. Depinde de locația unde joci. Mi se pare că putem înălța steagul pe partea de 3 la 3 pentru că jucăm de la egal la egal cu multe țări care deja au o tradiție în baschetul 3 la 3 și care deja au început să investească din ce în ce mai mult. Fiind și o disciplină olimpică, toată lumea o ia acum în serios și consider că și noi, ca țară, trebuie să o luăm la fel de serios pentru că arătăm și demonstrăm în continuare că ne putem califica la un campionat mondial, la un campionat european și chiar că putem participa la Olimpiada de la Paris.

De asemenea, Stoenescu și-a asumat rolul de mentoră și a început să se implice atât în dezvoltarea colegelor ei aflate la început de drum, cât și în viața junioarelor care își doresc să practice baschetul la nivel înalt. Un astfel de exemplu este Maia Mircioagă, o fetiță a cărei poveste am publicat-o în urmă cu câteva luni.

Maia este prietena mea și chiar o salut pe această cale. Este un copil excepțional, un copil cu o educație excepțională. Nu știu cum mi-am asumat, a venit totul de la sine. Deci cred că genul acesta de povești, de prietenii și de relații, când vin de la sine, sunt cele mai naturale, cele mai normale. Eu m-am trezit la un moment dat cu Maia și mă gândeam: „Vai, oare ce-i dau eu Maiei de mâncare? Eu am doar apă în frigider”. După a venit totul foarte natural cu ea. O simțeam ca pe o colegă de echipă, nu o simțeam nicidecum ca pe un copil. E tot ce trebuie Maia.

Chiar dacă practică baschetul la nivel de senioare de 27 de ani, Ancuța Stoenescu își dorește în continuare să facă performanță și își propune să ajungă la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024. În plus, uitându-se în urmă, poate să le ofere sfaturi importante jucătoarelor care vin din urmă.

Au foarte mare nevoie de educație psihologică, de pregătire la cel mai înalt nivel, de investiție în sine. Despre asta este vorba. La noi campionatul ține între 7 și 8 luni dacă ești cel norocos să joci finala. Dacă nu, e greu să faci performanță în sistemul acesta dacă ai patru luni de vacanță. Echipele nu mai investesc în cantonamente, în general, pentru a evita anumite cheltuieli și atunci cheamă sportivii cu câteva zile înainte de începerea competiției. Este destul de greu până îți intri în ritm. De aceea este important să te cunoști pe tine, să investești în tine. Altfel, sunt convinsă că nu vei avea rezultate, dacă nu investești în tine. Dacă întotdeauna avem așteptări de la cineva, de la club, de la federație, să investească în noi. Dacă nu facem nimic ne va fi destul de greu. Antrenamentul propriu-zis nu se termină odată cu ieșirea din sală, ci continuă și după ce pleci din sală. Din punct de vedere mental trebuie să fii foarte bine cu tine.

Alte informații legate de cariera Ancuței, de națională și de experiența de la Jocurile Olimpice pot fi găsite în ultimul episod al podcastului BaschetRo.

*foto: sportpictures.eu, Federația Română de Baschet (Facebook), Dan Potor, fiba.basketball, arhivă - Marius Stern via Andreea Vlase

Nu există nici un comentariu pentru acest articol.

Daca nu aveţi cont puteţi să accesaţi crearea unui cont nou.

Este interzisă folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, autor, articol, afişarea de anunţuri publicitare, jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervăm dreptul de a cenzura și şterge integral cometarii și interzicerea dreptului de a posta pe site, prin banarea / blocarea IP-ului dvs. BASCHET.RO nu răspunde pentru conţinutul postat de utilizatori în rubrica de comentarii, această responsabilitate revenind integral autorului comentariului.

După ce au fost postate, comentariile nu mai pot fi șterse sau modificate de către autorii acestora!