CUVÂNT ÎNAINTE: Timişoara s-a predat din start în faţa Aradului, iar când a vrut să revină, nu a mai putut.

3,2,1... motor, acţiune!

Ştiţi senzaţia aceea de seară de weekend, când stai în casă, ai câteva ore de pierdut doar pentru tine şi te bate gândul să vezi un film, sau o carte. Dar să fie ceva bun, ca să nu regreţi că ai refuzat oferta prietenilor de a ieşi seara la suc? Stai şi te gândeşti la câteva titluri, te întrebi dacă să fie carte sau film şi în cele din urmă alegi pelicula, pentru că nu, e mai lejer, decât să stai cu cartea în mână. Te tolăneşti bine în fotoliu şi apeşi "play".

Ei bine, astăzi s-a derulat episodul "pilot" din nou sezon al serialul "sportului sub panou" şi musai trebuie să fie ceva fain. Fain pentru că aşa se spune în Banat. Chiar şi pe Mureş, chiar dacă arădenii nu se vor incluşi în teritoriul vopsit mereu în alb-violet. Ei sunt ardeleni şi mândri de galben-albastru lor, pe care l-au înfăşurat astă-vară în jurul medaliilor de campioni.

În episodul pilot se întâlneau azi campioana şi surpriza sezonului trecut. S-au mai schimbat actorii, şi într-o distrubuţie şi în cealaltă. Ba chiar la bănăţence s-a schimbat şi regizorul. A rămas acelaşi platou de filmare, un teren de parchet, locul în care se joacă deopotrivă drame, comedii, thrillere sau filme de acţiune. La film asistă câteva sute de cineaşti, dornici să soarbă acţiunea de pe ecranul dreptunghiular, mai ales că au aşteptat momentul încă de la închiderea stagiunii trecute.

Doar că, la început, asistenţa a fost pusă pe "hold". Filmul nu era gata. Actorii erau pe teren, dar directorul "regele său baschetul" avea în gând o primă schimbare. Vă spuneam mai devreme de carte. Mai bine să începem cu o carte.

A fluierat regizotul de platou şi a început să se recite versurile Mioriţei. Cum Mioriţei?? Păi simplu. Baciul cel ardelean s-a întâlnit cu cel bănăţean. Iar ăst din urmă a intrat repede în rol. Şi a început să joace chiar aşa. Bănăţeanul şi-a preluat rolul de victimă, de semi-sinucigaş, iar baciul ardelean a început să dea. Şi a tot dat, iar bănăţeanul a stat. Că deh... e în genă să îşi accepte soarta. Doar ardeleanul e mult mai puternic, e decis şi nu poate fi învins. Până să fie citite primele zece versuri, ardeleanul dăduse 22 de lovituri, iar baciul bănăţean reuşise să răspundă doar cu 10. Dar şi alea moi şi chinuite, ca nu cumva să schimbe firul poveştii.

Începe strofa a doua, iar bănăţeanul şi cu ardeleanu, mări nu se vorbiră, căci din gând se sfătuiră să nu schimbe rolul. Baciul ardelean tare mai dădea, tot mai mult se distanţa. Iar cel bănăţean orice încerca parcă se dărâma la fel ca biserica lui Manole. Şi-a mai încasat încă 17 lovituri, simple şi rapide, că nu a mai apucat să riposte decât de 8 ori. Dar povestea curge, versurile se scurg repede şi e timpul să închidem cartea şi să vedem o dată filmul ăla mult promis!

Gata! Începe. Au ieşit actorii de la cabine, par nerăbdători să filmeze. Audienţa e obosită de Mioriţă şi vrea ceva de acţiune! Pelicula se impregnează cu primele scene. Actriţele costumate în alb-violet să grăbesc. Sunt tinere şi ambiţioase şi au de recuperat în faţa rivalelor galben-albastre. Au nevoie să îşi facă şi ele un serial de succes, aşa cum au avut rivalele în sezonul trecut. Mă simt ca în Anatomia lui Grey. Parcă văd baciul bănăţean adus pe mâinile celebrilor medici din Seattle, fără semnele vitale şi băgăt direct în operaţie. Pe medic îl cheamă Kolarevic, e tânăr, dar pare promiţător. Trec câteva minute şi apar primele bătăi. Înainte de operaţie pacientul avea pulsul -21 de puncte pe ecranul mare al sălii de operaţii. Inima se mişcă tot mai repede, începe să crească ritmul şi pulsul ajunge la -3, iar de acolo speră să urce. Uimitor! Baciul îşi revine din moarte clinică şi vrea din nou să îmbrăţişeze viaţa. Au fost zece minute de aur pentru el. Rezidenţii privesc bucuroşi din sală, fericiţi să vadă că se poate. Se aude însă o sirenă. Regizorul cere o nouă pauză.

Fără să ne dăm seama am ajuns spre final. Nu mai e mult şi vedem dacă merită sau nu Oscarul filmul nostru. Trec trei minute şi pelicula nu înregistrează nimic. Cineva a aruncat însă către actriţele în alb-violet o carte. E "Supraomul" şi bănăţencele îşi dau seama că filmul ăsta nu e pentru ele. Încep să aibă emoţii, mâinile încep să le tremure şi rivalele în galben-albastru scot din nou pelicula în care ele joacă rolul de campioane. Violetele cedează iar şi de data asta medicii din Grey au ieşit din tura de gardă. Timpul trece şi începe să cadă cortina. Episodul pilot a ajuns la final. Până la urmă a ieşit un film de acţiune, dar care putea deveni un succes de box-office. Actriţele de pe Bega Bulevard au refuzat însă statuietele de Oscar şi s-au mulţumit doar cu o nominalizare. Cele de pe Mureş stau liniştite. Au mai bifat un succes pe scenă şi sunt mulţumite de cum au început filmările noului sezon. În disputa cu rivalele nu mai au multe de apărat. Sunt cu 13 puncte de rating peste şi episodul "2" se toarnă pe platourile lor.

De la alb-violete, au fost nominalizate pentru titlul de cele mai bune marcatoare Pesovic cu 26 de voturi şi Moroşanu cu 12. Galben-albastrele răspund cu Graham, 26 de voturi şi Toma cu 10.

Audienţa părăseşte uşor-uşor sala. Pănă la urmă, balada "Mioriţa" chiar ne defineşte, nu?

PS: Pentru cei care nu au văzut "filmul" dintre BCM Danzio şi ICIM Arad, acesta a fost controlat clar de gruparea campioană, care a condus în primele două sferturi cu 22-10 şi 17-8. La pauză, galben-albastrele aveau 21 de puncte avantaj, dar în sfertul trei, Timişoara a jucat excepţional şi a recuperat diferenţa, până la -3 puncte (25-9). Alb-violetele nu au mai avut putere să egaleze, iar Aradul a refăcut din ecart, câştigând în cele din urmă cu 65-52. Returul se joacă marţi, la Arad.

sursa foto: sporttim.ro