Badnjarevic, la Miercurea Ciuc, ultimul meci din LNBM în calitate de antrenor principal

Predrag Badnjarevic este primul antrenor demis în actualul sezon competițional între echipele ce evoluează în Liga Națională de baschet masculin. Tehnicianul ex-iugoslav a petrecut ceva mai mult de un an pe malul Begăi.

Nu pot să spun care este motivul real al demiterii lui Badnjarevic pentru că oficialii formației bănățene au fost destul de reținuți după ce au hotărât să renunțe la serviciile acelui antrenor pe care l-au apreciat pentru munca depusă în sezonul competițional anterior.

Ar fi aiurea să insinuăm că oamenii au avut un dinte împotriva antrenorului după cele două finale pierdute în sezonul precedent. Dacă ar fi existat ceva de acest gen, în condițiile unui raționament logic, varianta cea mai potrivită ar fi fost să se renunțe la antrenor în vară, mulțumindu-i-se pentru contribuții, iar motivația ar fi fost perfect de înțeles. Într-un astfel de scenariu cred că toată lumea ar fi înțeles că BC Timișoara nu a fost mulțumită de rezultatele obținute în pofida unui sezon foarte lung și frumos. Pur și simplu rezultatul final nu ar fi fost unul scontat. Și nu ar fi existat probleme.

Însă, atunci când concediezi antrenorul pe care ai declarat de câte ori ai avut ocazia că îl apreciezi și că îi prețuiești munca, la două luni de la startul oficial al noului sezon, lucrurile se schimbă. Și apar semne de întrebare. Logice. Pentru că nu este firesc să renunți la un antrenor la doar două luni de la startul sezonului.

Desigur putem găsi exemple și în Euroligă. Caja Laboral l-a dat afara pe Dusko Ivanovic, un antrenor ce a petrecut 10 ani, în două mandate, la gruparea din capitala Țării Bascilor. Dar, o comparație între cele două nu se impune. Pentru că Baskonia (numele consacrat al clubului de baschet din Vitoria) este o echipă cu un bogat palmares intern și cu prezențe permanente în fazele superioare ale Euroligii. Demiterea lui Ivanovic a venit în condițiile în care Caja Laboral s-a apropiat vertiginos de a doua eliminare consecutivă din prima fază a grupelor în Euroligă. Lucru de neacceptat pentru un asemenea club.

În schimb, dacă tot e să ne comparăm, BC Timișoara se află la prima participare într-o competiție continentală de anvergură. Pentru că, fără supărare, Liga Balcanică este o competiție regională, una care - spre deosebire de Liga Adriatică (care aduce calificare în Euroligă) - nu are nici o valoare extraordinară și nu aduce niciun fel de beneficii. Așadar, o ratare în EuroChallenge nu cred că este un capăt de țară.

Este posibil ca mai marii Timișoarei să fi socotit altfel. Mă refer la faptul că alb-violeții au nimerit într-o grupă cu două echipe din Ungaria. Chiar dacă una dintre ele este Szolnok, o echipă aflată la alt nivel decât toate echipele de club provenite din această zonă exceptând spațiul ex-iugoslav respectiv cel ex-sovietic. E posibil ca speranțele să fi fost legate de acest aspect și oamenii au crezut într-o calificare în faza a doua. Însă realitatea a fost cu totul alta.

Într-adevăr, este impardonabil să pierzi la penultimul loc din Ungaria. Nu ai scuză. Ca echipă. Ca antrenor. Ca un club. Mai ales că s-a pierdut la capătul unui meci în care, timp de 30 de minute, Timișoara a jucat foarte bine și a condus permanent. Că după un astfel de meci, care a consemnat a 3-a înfrângere consecutivă în EuroChallenge se impune demiterea...nu știu ce să zic.

Nu vreau să dezaprob sau din contră să aprob decizia conducerii administrative a Timișoarei. Însă eu o privesc cu îngrijorare. De ce?

Pentru că Predrag Badnjarevic nu a fost un antrenor oarecare în România. Echipa pregătită de el a jucat un baschet de calitate (cu evidentele excepții consemnate și care se întâlnesc în jocul oricărei echipei, mai ales românești). A câștigat 63% din meciurile în care a condus-o pe BC Timișoara. A jucat două finale în același sezon și nu exista niciun indiciu că nu e posibil s-o facă din nou. Să nu uităm că Badnjarevic este înlăturat de la echipă într-un moment în care aceasta are 7-2 la general în campionat.

Ceea ce mă îngrijorează este faptul că un antrenor cu asemenea statut și astfel de rezultate în baschetul românesc (deși a petrecut o perioadă scurtă) este demis cu atâta lejeritate. Repet, nu știu dacă s-a procedat corect sau nu. Dar sunt sigur de faptul că prin demiterea unui antrenor cu greutate se poate crea o situație periculoasă. Dacă a fost concediat un antrenor prețios cu atâta ușurință, în condițiile în care niciunul dintre obiectivele interne nu a fost pus în pericol și după o eliminare (care matematic nu s-a consemnat, dar realist vorbind nu mai există șanse de calificare) dintr-o competiție în care până la urmă Timișoara este debutantă, mă întreb cât de expuși sunt alți antrenori din campionatul nostru. Dacă alte cluburi vor urma exemplul dat cu Badnjarevic? Vor urma și alte schimbări atât de rapide? Pentru ce? Că echipa nu a câștigat un anume meci? Cu siguranță nu îi invidiez pe antrenori pentru acest statut.