Mvp-ul etapei
Borislava Hristova
Borislava Hristova
Minute 28:38
Puncte 22
Pase decisive 5
Recuperari 9
Eficienta 34
Vezi profilul jucatorului
Linkuri rapide
Stiri Liga Natională de Baschet Feminin

Povestea finalelor U15 și U16 din perspectiva căpitanului Olimpiei, Mihaela Panait

Povestea finalelor U15 și U16 din perspectiva căpitanului Olimpiei, Mihaela Panait

În ultimele două săptămâni, Parcul Municipal Vest din Ploiești a găzduit primele competiții oficiale din baschetul românesc post-pandemie. Federația Română de Baschet a ales ca turneele finale de juniori să fie organizate în orașul din sudul țării.

După primele două serii, Olimpia București și ACS Dan Dacian conduc în clasamentul medaliilor câștigate. Ambele echipe din Capitală s-au situat de trei ori pe podium. Olimpia București s-a calificat în ultimul act al tuturor competițiilor la care a participat, obținând o medalie de aur (U15F) și două de argint (U13F, U16F).

Cei ce au urmărit finalele campionatelor feminine la categoriile U15 și U16 au putut observa două prestații foarte diferite din partea Olimpiei București. În finala din 10 septembrie, jucătoarele pregătite de Mândica Ciubăncan au fost unite și au avut o atitudine foarte bună, în timp ce partida din 15 septembrie a arătat o formație tensionată și resemnată.

În cele mai multe cazuri, felul în care joacă o echipă are foarte mare legătură cu evoluția căpitanului. La Olimpia București, acest rol este deținut de Mihaela Panait, o jucătoare care și-a găsit locul la trupa alb-albastră în mai 2014. Ea consideră că principalele calități care o recomandă în postul de căpitan al Olimpiei sunt „vechimea la club, felul ei de a fi, caracterul puternic, ușor impunător, firea vulcanică, dar și modul în care reușește să se controleze în anumite situații critice”.

Miky a început baschetul în aprilie 2013, la Dan Dacian, și, după mai bine de un an în care s-a plimbat pe la câteva echipe, a ajuns la Olimpia București. Alături de această formație a cunoscut succesul, având în palmares nouă finale câștigate, două pierdute și trei situări pe locul al treilea.

Atât în Turneul Final U15, cât și în Turneul Final U16, Miky Panait și-a asumat rolul de lider, și a reușit să își conducă echipa spre finală, în ciuda dificultăților survenite pe parcurs. „Am fost extrem de vulcanică în meciurile din grupe de la U15 în care am pierdut un om important pentru echipă, pe Maria Stănescu, care s-a lovit la gleznă în duelul cu Dacian. Acela a fost un meci greu, pe care de-abia l-am câștigat la două sau patru puncte, parcă două. Apoi a fost și meciul cu Alba Iulia, foarte încâlcit, puțin tras de păr și de noi și de ele”.

Pentru a câștiga medalia de aur, Olimpia București era nevoită să o învingă pe Sportul Studențesc, rivala pe care o întâlnise și în ultimele două finale jucate de generația 2005. Echipa la care evoluează Miky a controlat cea mai mare pare a confruntării, iar un mare merit îl are jucătoarea de 14 ani, care a arătat multă liniște pe teren, chiar și în cele mai tensionate momente.

A fost un meci mai atipic în comparație cu alte finale sau alte meciuri de-ale mele. Sinceră să fiu, am avut mari emoții jucând fără Maria. Dar, în același timp, am văzut o mobilizare care m-a impresionat la toate celelalte fete. La toate s-a văzut dorința de a juca, de a câștiga, s-a văzut ambiție. Febra, încărcătura meciulului și conștiența faptului că ne lipsește un om bun din teren m-au făcut să rămân concentrată tot timpul și calmă. Emoțiile cred că și-au spus cuvântul. De-obicei sunt mai vulcanică în momentul în care scap de emoții, doar că de data asta nu am scăpat de ele.

Emoțiile au continuat până la ultimul fluier al arbitrilor. Pentru o scurtă perioadă de timp, Sportul Studențesc reușise să preia conducerea și, în momentele respective, Miky a simțit că situația se complică. „Simțeam că nu merge nimic, la niciun atac nu ne intra mingea în coș, am ratat foarte mult atunci pe final când ei au revenit”. Cu toate acestea, căpitanul Olimpiei a rămas fairplay, ajutându-și adversarele să se ridice de pe jos și cerându-i scuze unei baschetbaliste de la Sportul Studențesc care fusese înjurată de cineva din lotul Olimpiei.

Erau la libere, cred că primiseră două aruncări după un un fault comis de o colegă. Ea, probabil că în trăirile ei nu l-a văzut ca fault și atunci s-a enervat. Din câte meciuri și finale am jucat până acum, mi-am dat seama că a te lua de arbitri sau a comenta faze de genul ăsta nu rezolvă nimic și nu duc la nimic bun, productiv pentru noi și atunci am preferat să îi cer eu scuze acelei fete pentru reacția nervoasă a colegei mele. Nu am spus absolut nimic, nu m-am legat de arbitraj. Am considerat că e cel mai bine pe moment pentru că și comentariile acestea pot să te coste în momente de genul.

Până la urmă, baschetul e un joc, nu jucăm pe o miză atât de mare încât să uităm de bunul simț. E un joc, în afara terenului suntem prietene și, până la urmă, respectul, bunul simț sau fairplay-ul, indiferent de scor sau de rezultat, nu cred că ar trebui să lipsească. Nu mi se pare ceva ieșit din comun în a-i da o mână și a ridica de pe jos o adversară, indiferent de la ce echipă e și care ar fi rezultatul.

 

Buzzer beater spectaculos înscris de Mihaela Panait în finala Turneului Național U15 Feminin!!! 💥💥💥💥

Posted by BaschetRo on Thursday, September 10, 2020

Această luciditate a Mihaelei s-a transmis și coechipierelor sale, care au fost mai concentrate pe final, reușind să găsească coșul în mai multe rânduri. Olimpia București s-a impus cu 46-44, a câștigat medaliile de aur pentru a treia oară consecutiv, prelungindu-și dominația la nivelul generației 2005. A urmat o bucurie de nedescris, o sărbătoare a muncii pe care au depus-o toți membrii echipei.

A fost o eliberare a tot ce am putut să simt de-a lungul finalei, a tuturor emoțiilor pe care le-am avut. Ba conduceam, ba eram conduse, nu ne intra nimic, apoi intra mingea în coș, ba făceam fault. Uneori simțeai că totul e împotriva ta. Nu știu, a fost un moment de eliberare în care am simțit că s-a terminat totul și, cumva, să zic așa, eu rămânând la Ploiești și pentru U16, uneori mă gândeam și nu îmi venea să cred că am câștigat a treia oară consecutiv turneul cu generația 2005.

Pentru Miky, baschetul a devenit o adevărată pasiune, iar ea recunoaște că în acest moment nimic nu poate înlocui rolul pe care sportul îl are în viața ei. În urmă cu șapte ani jumate, când a primit un pliant la școală care o invita să meargă la antrenamentele clubului Dan Dacian, ea nu se gândea că va ajunge să obțină atât de multe medalii, ci doar voia să își consume energia într-un mod productiv. Însă, acum, după atâția ani, Miky se bucură de fiecare moment petrecut pe terenul de baschet.

Cred că toată viața mea, indiferent ce aș câștiga sau a câta oară aș câștiga ceva, m-aș bucura ca și când ar fi prima dată. Pentru că e parte din ceea ce eu iubesc să fac, e un rezultat care e muncit, nu doar de mine, ci de întreaga echipă. Și-au dorit, au muncit, au arătat că au vrut și o să mă bucur tot timpul ca și cum ar fi prima dată.

Cu siguranță, Mihaela Panait și-a dorit foarte mult medalia de aur și la U16, însă Olimpia București a fost învinsă în finală de LPS CSS Satu Mare cu scorul de 35 la 31. Fetele pregătite de Mândica Ciubăncan nu au mai arătat aceeași combativitate în joc, iar relațiile dintre ele nu au fost la fel de strânse. Miky a recunoscut că atitudinea ei a fost diferită față de cea din finala U15 și spune că a fost un cumul de factori care a influențat jocul ei. „Într-adevăr, în finală, pot să zic că am prins o zi proastă. Vreau să cred că noi ne-am făcut meciul greu, cu tot respectul pentru fetele de la Satu Mare și pentru jocul lor din finală. E un duș rece pe care l-am primit, e una bună, una rea. Dar sper că din toată experiența asta o să învățăm și o să reușim să trecem peste cât mai repede și să muncim mai mult.”

La fel ca în finala de la U15, evoluția căpitanului a influențat prestațiile tuturor jucătoarelor din lotul Olimpiei. Limbajul trupului și reproșurile făcute au contribuit decisiv la rezultatul final, însă Miky își asumă greșelile din disputa de marți și încearcă să învețe din ele cum să fie un lider mai bun și o baschetbalistă mai performantă.

Cred că cel mai important lucru pe care mi l-au arătat aceste două turnee finale a fost că răbdarea și calmul în teren sunt poate cele mai importante, și nu ar trebui să-mi mai lipsească la niciun meci. Am și greșit în aceste două turnee finale, rămânând cu multe de învățat și în același timp de pus la punct pentru anii următori. Nu vreau să mă opresc aici, nici eu și nici echipa, și chiar dacă a fost un duș rece, țin să iau mai departe cu mine experiențele celor două finale ce au avut desfășurări diferite.

Miky și colegele ei au muncit foarte mult în anul care a trecut pentru a ajunge unde au ajuns. Totuși, fetele sunt pregătite să o ia de la capăt, să înceapă să zidească din nou și să se antreneze pentru a face față mai bine turneelor ce urmează.

Puțină pauză după zece zile de muncă și apoi o luăm de la capăt din nou. Antrenamente, muncă, școală. O luăm de la capăt, încercăm să muncim mai mult, dând mai mult, dorindu-ne mai mult, încercând să facem totul mai bine pentru că altfel nu putem nici să rămânem la același nivel, darămite să progresăm. Îmi doresc să ajung să joc la un nivel cât mai înalt. Un obiectiv pe termen scurt ar fi campionatele de U16 și U18, dacă s-ar ține, și o clasare cât mai bună la final de an. Asta e ceea ce ne dorim și pentru asta muncim. De ce nu, anul viitor, două medalii de aur la turneele finale?

Un alt obiectiv personal pe care Miky Panait și l-a propus pentru 2021 este convocarea la lotul național al României și participarea la Campionatul Mondial U17, care va fi organizat la Cluj-Napoca. Pentru a ajunge acolo, Miky nu trebuie să aibă doar meciuri de genul finalei U15. Din când în când, mai apar și partide precum cea din finala turneului U16, iar în acel moment atitudinea pe care o va avea va juca un rol decisiv. Cel mai important e să vadă fiecare eșec, fiecare greșeală ca pe o oportunitate de a învăța și de a se dezvolta atât individual, cât și în relațiile cu cei din jur, cu antrenorii și colegele ei.

*foto: Alina Cojocaru/Federația Română de Baschet

Nu există nici un comentariu pentru acest articol.

Daca nu aveţi cont puteţi să accesaţi crearea unui cont nou.

Este interzisă folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, autor, articol, afişarea de anunţuri publicitare, jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervăm dreptul de a cenzura și şterge integral cometarii și interzicerea dreptului de a posta pe site, prin banarea / blocarea IP-ului dvs. BASCHET.RO nu răspunde pentru conţinutul postat de utilizatori în rubrica de comentarii, această responsabilitate revenind integral autorului comentariului.

După ce au fost postate, comentariile nu mai pot fi șterse sau modificate de către autorii acestora!