Debut foarte bun pentru Bogdan Popescu în echipamentul Craiovei

SCM U Craiova a învins pe U Mobitelco Cluj-Napoca cu scorul de 82-78, în primul meci oficial din sezonul competițional 2013/14. Partida a avut loc la Craiova și contează pentru turul inaugural al Cupei României la baschet masculin.

Confruntarea a avut mai multe aspecte pozitive și negative. Depinde din ce unghi privim lucrurile.

SCM U Craiova a mizat pe o rotație scurtă, facilitată (dacă e permisă o astfel de exprimare) de problemele medicale și suspendările cu care a fost nevoită să înceapă sezonul. Andjelko Mandic a rămas fidel, cel puțin la acest prim joc oficial, modului de abordare care i-a adus calificarea în playoff-ul precedentei ediții de campionat. Trei jucători - Maric, Seals și Popescu - au bifat 40 minute pe parchet, iar Sten Sokk a jucat 37 din cauza unei minore accidentări suferite în prima repriză. Al 5-lea în ordinea minutelor a fost celălalt estonian, Reinar Hallik, care a petrecut 30 de minute în teren. Este evident că lui Mandic îi plac rotațiile scurte. Lucru pe care el nu s-a sfiit să-l recunoască de-a lungul timpului. Iar atât timp cât funcționează totul este în regulă.

Interesant este că Mocanu și Căpușan au petrecut puține minute pe teren, însă au folosit faulturile, de care echipa a avut nevoie, cu relativă chibzuință și în plus au adus opt puncte pe tabela de marcaj. Cu totul altă discuție este faptul că Andrei Căpușan a încheiat cu aruncare aproape toate mingile cu care s-a întâlnit. Iar un astfel de lucru nu este neapărat indicat pentru un jucător care până la urmă a petrecut pe parchet un număr de 7:29 minute.

Partida a început în nota de dominare a lui Bogdan Popescu. Desigur statistica este înșelătoare parțial. Faptul că Baciu a avut 100% la aruncările din acțiune - marcându-și toate punctele în debutul jocului - vine să ne spună că el a jucat bine. În realitate a fost incapabil să se impună în fața lui Bogdan Popescu, în pofida celor 15 centimetri care îi despart. Mai mult, atunci când a primit mingea în altă situație decât una clară de finalizare totul s-a terminat cu posesie pierdută pentru U Mobitelco Cluj. Dovadă cele patru mingi recepționate de pivotul Clujului și care au ajuns la adversar.

Dacă privim invers lucrurile, vom observa că într-adevăr Popescu a jucat foarte bine. Statistica sa este excelentă, având un procentaj de 75% la aruncările de două puncte și a fost mereu prezent în apropierea mingii. A recuperat ofensiv și a beneficiat de ajutor din partea unui LeVar Seals care a compensat prin recuperări seara catastrofală la aruncări. Pe de altă parte, dacă rămânem la Popescu, trebuie să notăm faptul că acest jucător a oferit multe șanse adversarului de a puncte de sub coș. Desigur, lipsa de talie și faptul că Bogdan a petrecut 40 de minute pe parchet reprezintă niște puncte negative. Dar oamenii pe care Popescu i-a apărat în relație unu la unu au adus 20 de puncte Clujului și au avut procentaj de peste 80% din acțiune.

În România sunt câteva echipe la care folosirea jucătorilor pe termen lung este ceva obișnuit. Una dintre aceste echipe este Craiova. Popescu a jucat foarte bine și este normal să fie folosit dacă își ajută echipa. În realitate niciun jucător nu poate să facă treaba asta jucând 40 de minute meci de meci. Iar la meciul în cauză, cu toată dăruirea și determinarea lui Popescu trebuie să vedem dincolo de aceste lucruri și vom constata că procentajul excelent al pivoților Clujului și cele 14 recuperări ofensive obținute de ardeleni se datorează faptului că nu a existat alternativă pentru Popescu. Sunt lucruri reale, depinde dacă vrem sau nu să le vedem. 

De cealaltă parte, aflat la primul meci oficial în calitate de antrenor principal, însă în mod cât se poate de vizibil - să spunem - ajutat de mai mulți oameni (fie ei jucători, director tehnic ori președinte), Dorin Pintea nu a reușit un start foarte bun de partidă. Clujul a rămas mult în urmă din primul sfert, iar problemele s-au adâncit în debutul secvenței a doua. Așa cum era de așteptat, Branko Cuic este un factor extrem de important în această echipă. Chiar dacă a avut meciuri mai bune decât acesta, MVP-ul sezonului precedent a fost cel mai bun marcator, principalul pasator, la 35 de ani a avut 37 minute de joc și nu a pierdut nici măcar o dată posesia mingii fiind perfect la linia de pedeapsă. Desigur, similar Craiovei, întrebarea este aceeași: cât de util poate să fie un jucător - pe termen lung - dacă joacă 37 de minute cu regularitate? Răspunsul cred că îl știm cu toții. Însă, revenind concret la Cuic, el a fost cel mai bun jucător într-o echipă a Clujului cu sclipiri.

Sclipirile au caracterizat jocul lui U Mobitelco Cluj în această partidă. Sfertul al 2-lea a fost momentul în care Miljan Medvedj a reușit 4/4 din acțiune pentru 10 puncte, 2 pase decisive, 2 recuperări și 14 la eficiență. Apoi, au fost câteva momente în repriza a doua când Josh Sparks a ieșit la rampă. Desigur cei mai mulți l-au văzut plutind spre coșul advers și cele două capace administrate, însă tot atunci a avut câteva reușite mai puțin spectaculoase, însă cel puțin la fel de utile echipei pe ambele faze. Este vorba despre apărare cu pieptul în adversar, două intercepții și faptul că a obținut niște faulturi la oamenii mari ai adversarului. În fine, Ivan Kuburovic a avut momentele sale. Lucrurile bune pe care acest jucător le-a făcut ar fi mult mai consistente dacă el ar fi jucat în mod regulat pe parcursul ultimilor doi ani. Lucru care nu s-a întâmplat. Așa că mai e nevoie de ceva timp ca acest jucător - în opinia subsemnatului extrem de valoros - să presteze constant pe tot parcursul timpului petrecut pe parchet. Desigur, întrebarea este cât de obișnuit e Kuburovic să stea 34 de minute pe parchet. Lucru care astfel rostit pare banal, dar care de altfel este esențial. Repet, au fost sclipiri. Clujul are potențial și a demonstrat acest lucru. Dar mai are foarte mult de lucru pentru a dezvolta un joc constant. Sau cel puțin oscilațiile să nu fie atât de mari.

În ceea ce privește jocul dezvoltat, Craiova a mizat foarte mult pe deciziile lui Nemanja Maric. Fostul căpitan al lui CSM Oradea a avut un meci reușit dacă raportăm deciziile inspirate la cele mai puțin inspirate. El a ratat, așa cum a făcut-o și în sezonul precedent, foarte multe aruncări de la distanță (1/7 la trei puncte) și a fost jucătorul cu cele mai multe posesii pierdute (patru) în echipa Craiovei. Desigur, când petreci 40 de minute pe parchet apar și greșelile. Pe de altă parte, Maric rămâne un jucător bun al campionatului nostru. Nu va fi cel mai bun, însă este un baschetbalist capabil să joace poziții multiple și un om care iubește faza de apărare. Aspect mult mai important decât capacitatea multora de a înțelege necesitatea de a te apăra.

Jocul oltenilor a fost excelent la interior în prima repriză. Asta i se datorează lui Popescu. Care a suplinit excepțional absența lui Drăgușin. Iar dacă este să facem comparații, personal nu l-am văzut niciodată pe Drăgușin să joace așa cum Popescu a arătat - pe parcursul întregului sezon 2011/12 - că poate să o facă. Desigur, să joci 50 de meciuri într-un sezon câte 40 de minute este o provocare pentru un baschetbalist în vârstă de 35 ani, care mizează absolut totul pe fizic, pe angajament. În repriza a doua, după ce în prima a totalizat 3/16, Craiova a beneficiat de aruncările de la distanță. Oltenii au avut 5/11 la acest procedeu, aproape de 50%. Ceea ce este excelent. Principalul merit îi revine lui Sten Sokk.

Aici pe cât de multe laude merită Sokk, pe atât de multă critică încape în defensiva Clujului. A fost cât se poate de evident că balticul a fost invitat să arunce. Adevărul este că Sokk, deși puțin cunoscut în România din moment ce a jucat pentru prima dată într-un meci ce a opus echiupe de club pe meleagurile noastre, este un jucător care nu strălucește la aruncare sau la finalizare. Clujul l-a lăsat să arunce și acest lucru a costat-o scump. Când îl vezi că te pedepsește cu regularitate trebuie să schimbi ceva. U Mobitelco nu a făcut-o. Totuși, fundașul din Estonia are clasă și este un baschetbalist foarte periculos. Un fundaș rafinat, cu un potențial foarte bun.

Individual, trebuie notat faptul că Darius Hargrove a fost total neproductiv, explicabil prin faptul că a pierdut câteva săptămâni de pregătire și prin faptul că acesta a fost primul lui meci oficial în aproximativ 10 luni. În schimb, Silvășan a aruncat tot de șapte ori la coș, precum Hargrove, fiind la rândul său incapabil să înscrie din acțiune.

Niksa Bavcevic a lăsat urme la Cluj. Mă refer la faptul că mai bine de o treime din acest meci a jucat fără pivot. Sparks o fi atletic, iar Silvășan a mai evoluat sub coș cu precădere în sezonul trecut, dar să joci deliberat fără centru pentru simplul fapt că nici adversarul nu a avut un 5 clasic ci a improvizat cu cel mai puternic 4 din campionat este cel puțin ciudat. Desigur e prematur să tragem orice concluzie. 

A fost un prim meci de baschet oficial după o pauză foarte lungă. Greșelile nu au lipsit, cum era firesc. Nivelul de joc nu a fost la cel mai înalt nivel, lucru iarăși normal. Totuși ritmul și implicarea au contat în acest meci, iar modul în care s-au dăruit jucătorii celor două echipe vine să confirme că nu doar suporterilor le-a lipsit baschetul în ultimele patru luni.