La începutul lunii viitoare, mai exact între 1 şi 9 iunie, naţionala feminină de baschet va merge în Italia, la Bari pentru a juca partida de care depinde calificarea la Eurobasket 2011. Conform frbaschet.ro, după primele zile de lucru cu tricolorele, noul antrenor al selecţionatei feminine, Stacey Nolan, a afirmat că în ciuda ultimelor rezultate slabe ale echipei, este încrezător în şansa echipei sale de a obţine un rezultat bun în acest meci decisiv.

Ştiu că lumea analizează echipa prin prisma ultimelor rezultate oficiale şi chiar a celor două meciuri recente din Slovacia. Însă jucătoarele nu trebuie judecate superficial. În primul joc cu Slovacia, chiar dacă au lipsit două sportive importante, fetele s-au descurcat mulţumitor, din punctul meu de vedere. Acum, că ni s-au alăturat şi Florina Paşcalău şi Gabriela Mărginean, putem lucra în formulă completă şi încercăm să punem la punct toate detaliile, să remediem deicientele şi să ne pregătim să jucăm baschet de înalt nivel. Pentru mine, preluarea echipei naţionale nu a reprezentat doar o onoare, ci şi o mare, mare provocare. Iar eu, în viaţă, accept provocările şi cred că, împreună cu aceste fete, putem să răsturnăm calculele analiştilor sau statisticienilor, care dau naţionala României drept o perdantă la acest turneu.

Nolan este conştient de responsabilitatea ce îi revine ca antrenor al naţionalei feminine de baschet. Acesta a afirmat că nu jucătoarele sunt cele care trebuie învinovăţite pentru ultimele rezultate ale selecţionatei, ci antrenorul în sine:

Îmi place să cred că, pentru eşecuri, nu trebuie învinovăţite jucătoarele. Antrenorul trebuie să-şi asume responasbilitatea rezultatelor. Şi la antrenamente trebuie să ai răbdare şi să lucrezi şi la carenţele individuale ale jucătorilor. Nu e normal să cerţi un jucător care nu înţelege ce vrei de la el sau să-l jigneşti. Dimpotrivă, rolul tău este de a avea răbdare şi a învăţa acel jucător să-şi corecteze greşelile. Ăsta e principiul meu în antrenorat, l-am aplicat peste tot, îl aplic şi acum. Îmi plac jucătoarele, sunt extrem de talentate şi nu pot spera decât că şi ele se simt bine lucrând cu mine.

Chiar dacă e de puţin timp pe banca naţionalei, Stacey Nolan a avut timp să analizeze calităţile noilor sale eleve. Antrenorul recunoaşte însă că se confruntă cu o problemă destul de serioasă, mai exact lipsa pivoţilor veritabili din lot, având în lot o singură jucătoare de profil:

Stăm prost, din păcate, la jucătoarele de talie. Doar Florina este un pivot veritabil şi cu experienţă, celelalte fete trebuie să joace când pivot, când extremă de forţă, şi asta face dificilă perfecţionarea lor pe un anume post. Fetele au foarte mult talent. E o ţară care dă sportivi extrem de talentaţi, numai că nu toţi nu sunt „şlefuiţi” cum trebuie pentru a ajunge mari jucători. Totul pleacă de la copii şi juniori. Marile şcoli de baschet, SUA, Serbia, Lituania, au foarte mulţi antrenori talentaţi care pregătesc tinerii baschetbalişti. Din păcate, în România sunt prea puţini. Actualul meul secund, Călin Anton, este unul dintre puţinele exemple de antrenori care se preocupă cu adevărat de baschetul juvenil. La feminin, în zona Sibiului, el trudeşte cu adevărat la instruire. Mai sunt câţiva antrenori poate în Bucureşti şi câte unul-doi izolaţi în diferite colţuri de ţara. E prea puţin şi e păcat. O tânără jucătoare din zona Aradului are puţine şanse de a lucra la nivel intens şi în conformitate cu baschetul modern, la vârste fragede. Şi e trist, mai ales că România are un background atât de bun. Baschetul e prezent în presă, la televizor, sălile sunt pline, aşa cum am văzut la echipele pe care le-am antrenat aici, Arad şi Sf. Gheorghe. Dacă s-ar începe lucrul serios cu copiii şi juniorii, eu cred că, peste câţiva ani, România poate uimi Europa în baschet!

Noul selecţioner ştie că va fi greu să aleagă dintre jucătoarele pe care le antrenează actualmente doar lotul de 12 care va face deplasarea în Italia, totuşi acesta va face cele mai bune alegeri pentru a forma o echipă cât mai puternică:

E o decizie dificilă pentru orice profesor să se despartă de un elev talentat. Va trebui să fim însă pragmatici şi să alegem cele mai în formă jucătoare. În plus va trebui să analizăm pe care posturi avem nevoie de mai multe jucătoare. Spre exemplu, avem foarte puţine jucătoare de talie şi nu cred că ne permitem să renuntam la vreo una. Cred că locul de unde vom „tăia” este compartimentul extremelor.

Nolan a admis că nu este familiar cu toate adversarele României din Grupa B a barajului, dar are totuşi cunoştinte despre selecţionatele Italiei, Germaniei, Serbiei şi Belgiei:

Sincer, nu ştiu foarte multe despre viitorii adversari. Cunosc mai ales echipele pe care le-am văzut anul trecut evoluând contra României. Serbia e recunoscută pentru şcoala ei de baschet, Germania o cunosc, o ştiu şi pe Linda Frolich şi îi cunosc jocul. Italia reprezintă un baschet european de calitate şi are avantajul că joacă acasă. În fine, Belgia seamănă cu naţionala Germaniei, singura diferenţă este că, poate, are jucătoare mai atletice.

În fine, Stacey Nolan recunoaşte că şansele de calificare ale naţionalei pe care o antrenează sunt foarte mici, însă acest lucru nu îl împiedică să spere că va reuşi să atingă obiectivul de a accede în faza următoare:

Şansele sunt mici, fără dubii. Dar în niciun caz nu vom fi loserii competiţiei, aşa cum poate ne considerp unii adversari. Prefer sp fim consideraţi dinainte învinşi de către adversari, să nu fim băgaţi în seamă, iar pe teren să producem supriza. Cred că putem învinge Germania şi Belgia şi că ne vom lupta strâns cu Italia şi Serbia. Dacă vom menţine o diferenţă de 5-6 puncte între noi şi adversari, cred că putem să câştigăm. Aş fi un ipocrit să declar că vom câştiga tot. Dar eu sper că nu vom pierde tot şi că, dacă ratăm calificarea, măcar vom încurca multe calcule ale hârtiei. Poate reuşim şi surpriza, să terminăm pe primul loc, dar asta depinde doar de fetele noastre. Dacă nu vor mai intra pe teren speriate şi înfricoţate. Respirăm acelaşi aer ca şi adversarele, jucăm cu aceeaşi minge, avem tot două mâini, ca şi ele. Mă voi strădui să le formez o mentalitate de câştigătoare şi să le imprim un spirit de mare luptă în apărare, pentru că apărarea trebuie să devina punctul forte al acestei echipe! Dacă în atac vom mai greşi nu contează, dar îmi doresc ca jucătoarele mele să uimeasca toţi adversarii prin jocul lor defensiv. Sper să înţeleagă importanţa acestui aspect şi, în Italia, să le văd luptând cu adevarat pentru şansa lor!