La numai 18 ani, Sonia Ursu a devenit o jucătoare cunoscută chiar şi în prima ligă de senioare. Echipiera clubului Olimpia Bucureşti a declarat, pentru totalbaschet.ro, că baschetul a ajutat-o să se formeze şi să se maturizeze atât ca sportiv cât şi ca om. Sonia îşi doreşte să evolueze alături de celebra Diana Taurasi, una dintre cele mai experimentate şi mai apreciate baschetbaliste din lume.

Sonia Ursu a recunoscut, pentru totalbaschet.ro, că a primit oferte din Statele Unite, însă consideră că încă nu este pregătită să facă un pas atât de important în cariera sa. Întrebată despre o eventuală echipă din străinătate, Sonia a declarat că preferă o formaţie din Italia sau din Spania. Jucătoarea a fost descoperită şi pregătită de către doamna profesoară Liliana Ciobanu, antrenoare la clubul Olimpia Bucureşti.

totalbaschet.to: Ai fost desemnată MVP-ul turneului final Under 18. Ai câştigat titlul de coşgheteră şi ai cucerit, pentru al doilea an consecutiv, medalia de aur la această categorie. Te-ai luptat pentru titlu şi la Under 20, acolo unde Olimpia a reuşit să se impună. A devenit succesul ceva normal pentru tine?
Sonia Ursu: Niciodată succesul nu va deveni o obisnuinţă, indiferent în ce domeniu te afli. Cât timp iţi propui un anumit lucru şi îţi doreşti în intregime ca acesta să se realizeze, vei obţine acel „succes”.

totalbaschet.ro: Ce înseamnă baschetul pentru Sonia Ursu?
Sonia Ursu: La început, baschetul era doar un hooby. Acum este o pasiune. Iubesc să practic acest sport, să îmi depăşesc limitele şi prin forţa mea fizică şi prin cea psihică. Este un sport de echipă , depui mult efort. Ca orice performer am învăţat că trebuie să ştii să faci alegerile potrivite şi să faci sacrificii. Cu ajutorul baschetului am reuşit să mă maturizez, să trăiesc nişte clipe de neuitat. Sper ca în viitor să am aceeaşi părere optimistă despre acest sport minunat.

totalbaschet.ro: Dacă ar fi să dai timpul înapoi, să schimbi ceva din cariera ta, unde ai merge şi de ce?
Sonia Ursu: Nu aş da tipul înapoi, pentru că nu am de ce. Eu cred că aceasta mi-a fost soarta, aşa a fost să fie.

"Pentru mine este o onoare să evoluez alături de jucătoare experimentate, în Divizia A"

totalbaschet.ro: Nu ai trecut de vârsta junioratului şi ai acumulat destulă experienţă chiar şi în Divizia A de senioare. Este greu să joci la acel nivel?
Sonia Ursu: Pentru mine este o onoare să evoluez alături de jucătoare mai mari decât mine, dar într-adevăr este mai greu, jocul este mai complicat, dar în timp acumulezi experienţă şi consider că este bine să joci la un nivel mai ridicat cu jucătoare mai experimentate, pentru că aşa înveţi mai uşor.

totalbaschet.ro: Care sunt visurile omului Sonia Ursu?
Sonia Ursu: Visul meu ca om este să reuşesc să mă depăşesc şi să îmi fac familia să fie mândră de mine.

totalbaschet.ro: Dar ale jucătoarei Sonia Ursu?
Sonia Ursu: Visul meu este să joc alături de Diana Taurasi sau cel puţin să o cunosc.

totalbaschet.ro: Ţin minte că, în urmă cu aproape cinci ani, ai fost, alături de jucătoarele născute în 1995 de la Olimpia, la Festivalul Naţional de Mininaschet. Deşi nu aveai drept de joc, fiind mai mare de vârstă, ai avut un program de trei antrenamente pe zi, fiind admirată de toate sportivele de acolo. Aşa procedezi în fiecare zi, te pregăteşti şi în afara sălii?
Sonia Ursu: La începutul carierei mele de baschetbalistă eram foarte fascinată de acest sport şi vroiam cât mai mult să vizualizez şi să mă implic în această lume. De fiecare dată când mă uitam la un meci de baschet eram absorbită, parcă trăiam cu intensitate acele momente din joc. Mi-aş dori să lucrez în plus, uneori o fac, dar recunosc, rareori. Am atât de puţin timp liber şi sunt atât de obosită încât cedez.

totalbaschet.ro: Multe jucătoare din România au luat drumul Statelor Unite. Eşti decisă să faci şi tu acest pas? Dacă da, către ce colegiu te-ai orientat şi de unde ai primit oferte?
Sonia Ursu: Deşi am primit oferte de peste Ocean, sunt încă indecisă. Ca sportivă sunt sigură că pot să mă integrez şi să dau tot ce e bun din mine şi ştiu că mi-ar prinde bine o experienţă ca asta dar ca om sunt puţin derutată. Ştiu că e multă muncă şi, recunosc, îmi este puţin teamă şi consider că încă nu sunt pregatită să plec. As prefera să evoluez în Europa, la o echipă din Italia şi din Spania.

totalbaschet.ro: Cui îi datorezi cel mai mult în ascensiunea ta în cariera sportivă?
Sonia Ursu: Mamei mele. A fost şi ea, la rândul ei, o atletă iar bunicul meu a practicat rugby şi multe alte sporturi, dar cel mai mult îi datorez mamei mele. Întotdeauna m-a susţinut în ceea ce am făcut şi mi-a dat cele mai bune sfaturi. Unul dintre acesta era „Să nu cedezi niciodată! Eu am făcut-o şi am regretat. Tu trăieşti visul meu şi pentru asta iţi mulţumesc”.

totalbaschet.ro: Care a fost cea mai mare realizare din viaţa ta sportivă?
Sonia Ursu: Cea mai mare realizare din viaţa mea sportivă este, fără îndoială, cucerirea titlului european. Nu vă puteţi imagina ce clipe am trăit alături de o echipă atât de unită şi de puternică. Am fost ca o familie şi, datorită acestui lucru, nu am cedat niciodată şi am reuşit această performanţă. A fost un sentiment de neuitat.

totalbaschet.ro: Va mai putea România să mai cucerească un alt titlu european la nivel de juniori, la feminin? Va fi unică performanţa voastră de anul trecut, de la Timişoara?
Sonia Ursu: Sincer, nu ştiu ce să zic, eu sper că o să existe o echipă la fel sau poate mai puternică decât am avut-o noi şi să reuşească această performanţă.

totalbaschet.ro: În afara terenului eşti pasionată de tot ceea ce înseamnă modă. Ţi-ai propus să urmezi o carieră în domeniu?
Sonia Ursu: Mi-ar fi plăcut să fac nişte cursuri de fashion ca o creatoare de modă sau de artă fotografică însă nu prea am timp. Însă cine ştie ce se poate întâmpla în viitor.

 

totalbaschet.ro: Cum arată o zi din viaţa ta fară baschet?
Sonia Ursu: O zi fără baschet este foarte indicată, după părerea mea. Nu sunt genul de jucătoare care are în cap doar sport, sport şi iar sport. Trebuie să existe şi zile în care trebuie să te relaxezi, să te distrezi, dar în acelaşi timp să mai dai şi pe la şcoală, chiar dacă mie cel puţin nu imi place. Sunt conştientă însă că în viitor îmi va fi de folos.