Foto: Andor Marton

Gaz Metan Mediaş a pierdut meciul disputat la Sibiu, contând pentru turul preliminar al FIBA EuroChallenge, împotriva campioanei Superligii Rusiei, Ural Ekaterinburg. Partida s-a sfâşit cu scorul de 69-67.

Primul joc oficial al lui Marcel Ţenter în calitate de antrenor principal al lui Gaz Metan s-a încheiat cu o înfrângere. Pe scurt putem trage concluzia că problemele cu greşelile personale la Ivan Ivanovic (care nu a marcat niciun coş din acţiune, a adăugat o recuperare şi nu s-a remarcat cu nimic pozitiv), imprecizia la aruncările de la distanţă, respectiv absenţa lui Tudor Dumitrescu şi problema medicală a lui Paul Graham, care nu a putut juca la capacitate maximă, au înclina balanţa în mod decisiv în favoarea ruşilor.

Dacă aprofundăm puţin problema ajungem (şi) la alte concluzii. În primul rând cursivitatea jocului ofensiv, circulaţia mingii şi combinaţiile între jucători au condus la un total de doar 67 puncte pentru o echipă ce a avut totuşi nouă marcatori. Cu alte cuvinte toţi cei care au jucat au contribuit pe tabela de marcaj. Însă, în realitate contribuţia unora a fost extrem de modestă.

Gaz Metan a avut 2/21 la aruncările de la distanţă! Când ai sub 10% procentaj la acest procedeu nu ai cum să învingi. E greu de explicat selecţia aruncărilor pentru mai multe situaţii în acest meci. Lipsa unui shooter s-a simţit. Absenţa lui Tudor Dumitrescu a contat enorm de această dată. Putem spune că meciul cu Ural Ekatrinburg vine să dovedească faptul că nu e acelaşi lucru să te pregăteşti pentru o treabă şi să poţi să execuţi acest lucru în timpul unui meci.

Spuneam despre problemele medicale ale lui Graham, respectiv de cele cu greşelile personale pentru Ivanovic. Însă, contează mai puţin motivele, important este rezultatul, deznodământul.

Pe lângă cei doi, remarcabil este faptul că Titus Nicoară a adus 4 puncte şi 4 recuperări într-un meci în care s-a văzut că împotriva ruşilor e imposibil să joci la interior. Sunt imenşi şi puternici. Astfel, apariţiile lui Nicoară în spaţiul de trei secunde nu au mai semănat panică în defensiva adversă.

Andrei Mandache a fost foarte atent la controlul mingii. Drept dovadă nu a pierdut nicio posesie. Ceea ce este excelent. De asemenea, arădeanul a demonstrat încă o dată că dispune de fizicul şi calităţile necesare unui fundaş pentru a putea fi util şi eficient în faza defensivă. Din păcate nici el nu a adus prea multă satisfacţie din punct de vedere ofensiv.

Slobodan Dundjerski a aruncat enorm pentru un fundaş. El a încercat multe şi în afara lui Deven Mitchell a fost jucătorul cu cele mai multe aruncări. E drept că a fost şi ca număr de minute al doilea după colegul său american. Însă imprecizia sa şi faptul că nu a reuşit să creeze nimic pentru colegii săi au condus la rândul lor spre acest deznodământ.

Deven Mitchell a fost un jucător extrem de activ pe faza ofensivă pentru gruparea ardeleană. El a oferit multe momente de satisfacţie atât prin productivitate (a terminat cu 24 puncte, 9 recuperări şi 22 la eficienţă), cât şi prin implicare. A fost determinat, s-a văzut dorinţa în jocul său. Însă, din nou, aceleaşi probleme au ieşit în evidenţă. Are foarte mari probleme în jocul colectiv şi cu greu poate să facă ajustări. De asemenea, a pierdut prea multe posesii pentru ceea ce avea nevoie Gaz Metan Mediaş. A înscris mult, dar a şi făcut prea multe cadouri. Iar în Europa adversarii te pedepsesc altfel, mai aspru.

La interior, la capitolul noutăţi pentru Gaz Metan, lucrurile au stat destul de bine. Aleksandar Mladenovic este un jucător fabulos. Execuţii pe care ar trebui să le predăm tinerilor pivoţi, precizie, seriozitate. Împotriva unor adversari extrem de puternici. Pe cât de mult contrastează ca joc cu cel amintit, pe atât de precis a fost şi Mike St John pe faza ofensivă. Amândoi au avut câte o ratare şi au adus 21 de puncte cu 10 recuperări. E limpede că se putea mult mai bine din punct de vedere statistic, mai ales dacă ţinem cont de aportul pivoţilor ruşi. Însă din punct de vedere ofensiv capitolul pivoţi a fost cel mai bun pentru Gaz Metan în această partidă. Mai ales că şi raportul punctelor marcate din spaţiul de trei secunde a fost net favorabil ardelenilor. Desigur acest raport se datorează şi capacităţii de penetrare a lui Mitchell, jucător care a adus multe puncte din apropierea coşului. Dar, indiferent ce a condus la această situaţie trebuie subliniat cât este de regretabil ca o echipă să domine atât de evident la interior şi să piardă.

Pentru că o echipă nu joacă singură, trebuie să remarcăm plusurile din baschetul etalat de adversar. Ural arată foarte bine din punct de vedere al grupului. Desigur, cei doi americani se fac remarcaţi, dovadă cele 42 puncte aduse şi faptul că unul dintre ei a fost principalul recuperator, iar celălalt a fost primul pasator al partidei.

McGhee este o bestie în spaţiul de trei secunde. De asemenea, a avut capacitate de a juca pe final în pofida faptului că a fost în pragul descalificării.

Monroe e însă ceva special. Este posesorul unul vast arsenal ofensiv. Are viziune pe care o completează cu capacitatea de a pasa mingea. Lucru de apreciat atât prin faptul că dispune de procedee de a-şi pune în valoare colegii cât şi prin atitudine. Adică nu are probleme să-şi implice colegii în joc. De asemenea, deşi a aruncat cam mult de la distanţă pentru gusturile unora dintre noi, trebuie să admitem că este un jucător capabil să trimită mingea în coş din orice zonă a terenului. Când dispui de un astfel de jucător baschetul devine mult mai simplu.

În afara celor doi americani niciun alt jucător nu se poate spune că a excelat. Glazunov este un bun creator, însă Ural Ekaterinburg se evidenţiază prin forţă, talie şi faptul că alcătuieşte un grup suficient de bine legat şi de experimentat pentru a avea parte de o aventură europeană chiar dacă nu joacă împotriva celor mai puternice cluburi din Rusia.

Citiţi şi

Ural Ekaterinburg învinge la Sibiu cu nouă coşuri de două puncte marcate!