„Cea mai mare surpriză a secolului”, a titrat FIBA pe canalele oficiale după rezultatul meciului dintre Finlanda și Serbia. „Susijengi” a reușit să o trimită acasă pe principala favorită a competiției la startul său, după un succes cu scorul de 92-86.

Cu un Lauri Markkanen în zi de grație, și cu jucători precum Elias Valtonen, Miro Little sau Mikael Jantunen ieșind la rampă în momentele cheie, naționala lui Lassi Tuovi a reușit să își adjudece biletele pentru sferturile de finală de la Riga.

Vara trecută, în turneul de calificare pentru Jocurile Olimpice 2024, Ionuț Georgescu a făcut parte din staff-ul Finlandei, în rolul de attache (delegat). La Valencia, nordicii au fost eliminați de Spania, în semifinalele turneului.

Cu prilejul acestui succes istoric, am avut ocazia de a sta de vorbă cu fostul manager de la Asesoft Ploiești, Steaua București, CSU Sibiu și CSO Voluntari și actualmente director sportiv la Lucentum Alicante. Acesta ne-a relatat că a început să creadă într-un posibil rezultat pozitiv pentru Finlanda, văzând prestațiile echipelor mai slab cotate în primele trei meciuri ale zilei.

„Am făcut o postare de încurajare pentru ei. Am știut că Markkanen trebuie să aibă un meci mult mai bun decât ultimele două. De asemenea, după înfrângerea cu Turcia, Serbia s-a văzut un pic scârțâind, fără Bogdan Bogdanovic. Situația lui Avramovic nu era clară, iar, în plus, rotațiile pe care le folosește Pesic, nu reușesc să scoată din punctul meu de vedere maximul din jucătorii pe care îi are, din punct de vedere al calității acestora.

Mai ales uitându-mă la celelalte trei meciuri, în care toate echipele underdogs au avut o șansă până într-un anumit punct, am zis că de data aceasta Finlanda poate să o facă. Însă, ca să fiu corect, au fost mai mult niște speranțe aliniate cu relația de prietenie pe care o am cu staff-ul Finlandei decât cu realitatea baschetbalistică. În orice caz, mă bucur. Am discutat și înainte și după meci cu mai mulți membri ai staff-ului și mă bucur pentru acest rezultat fantastic.”

*Foto: Ionuț Georgescu, la meciul dintre Finlanda și Team USA de la Campionatul Mondial de Baschet Masculin din 2014

Ionuț a continuat vorbindu-ne despre ascensiunea baschetului finlandez, la care și el a putut asista chiar din interior anul trecut. Acesta a menționat că drumul lor a început chiar printr-un baraj de promovare în Divizia A de la EuroBasket, în fața României, în 2007.

La acea vreme, Campionatul European avea și la seniori două divizii. Vulturii au reușit să termine pe locul secund într-o grupă cu Elveția, Cipru și Irlanda și au ajuns astfel într-un baraj de promovare cu Finlanda.

În turul de la Mureș, tricolorii s-au impus cu 83-76, după o prestație foarte bună a lui Paul Helcioiu. Nordicii nu au avut milă la returul pe care l-au câștigat cu 111-61 la Vantaa, un oraș de lângă capitala Helsinki.

„Ar trebui să ne aducem aminte de unde a început urcușul Finlandei, mai exact într-o dublă manșă cu România. O dublă manșă în care Finlanda a pierdut la Mureș. După aceea a avut loc masacrul, când ne-au bătut la 50 de puncte. Acel meci a însemnat promovarea Finlandei în Divizia A, iar de acolo, parcursul lor a fost unul formidabil.

Cheia succesului este că au o identitate foarte precisă. Modul în care se lucrează este foarte bine definit. Un mare merit îl are Henrik Dettman, care până să îi predea locul lui Lassi Tuovi a fost cel mai longeviv antrenor al unei selecționate (n.r. 18 ani). Henrik a dezvoltat inclusiv partea de academie pe care Federația Finlandei o are.

Acolo au crescut foarte mulți jucători, foarte mulți antrenori. Mottola, care a fost printre secunzii de anul trecut la Pre-Olimpice, a fost unul dintre antrenorii desemnați să conducă această academie.

Totodată am avut șansa de a interacționa și lucra cu foarte mulți antrenori și jucători finlandezi. Jukka Toijala la Steaua, apoi Gerald Lee. Cred că, din nou, au reușit pur și simplu să ducă această idee de Wolf Pack la un nivel mai înalt decât o poreclă și, trăind acolo, lângă haita de lupi anul trecut, am văzut cât de uniți sunt. Am văzut acea mentalitate de a nu renunța niciodată.

Țin minte că atunci când am bătut-o pe Polonia, Finlanda a condus doar 35 de secunde. Și țin minte cât de aproape au fost să câștige împotriva Spaniei în acel Pre-Olimpic. Dacă nu marca Alberto Diaz de la Unicaja niște triple, cu care finlandezii acceptaseră să trăiască, eu cred că ar fi bătut și Spania.

Multă seriozitate, profesionalism, atenție la detalii. Au fost cea mai exigentă națională la acel Pre-Olimpic. Știau exact când trebuie să muncească, știau când trebuie să se odihnească sau să meargă la sală. Mergeau ceas. Antrenorii reușeau să mențină un mediu prietenos, dar extrem de serios.”

Una dintre surprizele plăcute pentru finlandezi la acest turneu final este evoluția lui Miikka Muurinen. Tânărul de doar 18 ani este o figură cheie în evoluțiile Susijengi, reușind chiar și aseară nu mai puțin de 7 puncte în actul decisiv. Georgescu ne-a povestit două întâmplări amuzante cu tânărul jucător în prim-plan, din interacțiunile pe care le-a avut cu acesta în perioada petrecută alături de echipa națională.

„Țin minte că Muurinen a întârziat la primul antrenament, iar Lassi a decis să pornească autobuzul fără el, după care a trebuit să mă ocup să mă asigur că puștiul de 17 ani ajunge la sală. Să îi comand taxi, să îl iau din fața sălii, să îi plătesc taxi-ul. Incredibil și acest puști, ce potențial are, chiar dacă e încă un copil.

Îmi amintesc că la primul sau al doilea antrenament, jucând cum o face acum la EuroBasket, a avut o accidentare la genunchi și a crezut că și-a rupt ligamentele. L-am dus la spital, i-au făcut RMN. Eram cu doctorul de la națională și ne-a spus că prima întrebare nu o să fie cum e, ce are genunchiul, ci ne va întreba unde îi este telefonul, fiindcă nu a avut voie să intre cu el acolo.”

Lassi Tuovi a fost antrenorul Finlandei la cele două calificări în sferturile de finală de la EuroBasket 2022 și EuroBasket 2025. Ionuț a avut doar cuvinte de laudă la adresa antrenorului de 38 de ani și ne-a explicat modul în care Henrik Dettman a reușit să construiască o generație impresionantă de antrenori finlandezi.

„Despre Lassi... este un antrenor care mie îmi place foarte mult. Îmi amintesc când Henrik (n.r. Dettman) îi dădea mână liberă la timeout-uri să deseneze următoarea schemă, lucru pe care l-a făcut și cu Jukka Toijala și cu Daniel Jansson, care a avut un sezon excepțional în Germania anul acesta.

Lassi, de asemenea, a lucrat la Strasbourg. Nicola Alberani mi-a povestit foarte multe despre el de acolo, el fiind directorul sportiv. Este un antrenor meticulos, care trăiește pentru baschet, foarte bun la relațiile interpersonale, foarte bun în a își pregăti meciurile, în a își motiva jucătorii.

Este extrem de concentrat tot timpul, indiferent că dă un interviu sau că pregătește cinciul de bază. El acum lucrează cu Jukka în Japonia și uneori este șocat de diferențele de acolo. La ei, ca antrenor, nu poți decide nici programul antrenamentelor. Îl decid jucătorii împreună cu managerul.

Față de Finlanda, unde atunci când naționala joacă, vin atât de mulți suporteri și jucătorii petrec timp cu fanii, în Japonia îmi povestea că jucătorii și staff-ul nu au voie să umble pe stradă în hainele de echipă fiindcă s-ar crea cozi. Ar veni fanii, i-ar opri în trafic, ar fi situații de genul acesta. Nu au voie să facă poze sau să dea autografe, fiindcă ei vând bilete la antrenamente și au sesiuni incluse de poze și autografe.

Îmi vorbea de mentalitatea din Japonia, unde e în regulă să pierzi, baschetul acolo nu e pe viață și moarte. Dar aici, Lassi e un antrenor cu foarte multă mândrie când își reprezintă țara. Am stat de vorbă cu el, am văzut discuțiile personale pe care le are cu jucătorii, cu staff-ul.

Înainte de fiecare sesiune video, de fiecare antrenament, duce temele cu staff-ul la un alt nivel și îi dă fiecăruia o responsabilitate. Cred că asta a învățat-o de la Dettman. Toți cei din staff se simt mai mult decât maseuri, fizioterapeuți sau antrenori secunzi.

L-am uitat pe Tuomas Iisalo, care și el face parte din această pleiadă de antrenori care au crescut sub îndrumarea lui Henrik Dettman. Este ceva ce multor țări lipsește, genul acesta de lider, care dezvoltă antrenorii, care îi responsabilizează, care le face lobby.

Henrik a fost fundamental pentru primele job-uri pe care Lassi le-a avut. De asemenea și la Jukka, el mi l-a recomandat și el a fost cel care m-a convins atunci să îl semnez pe Jukka, asta ca o paranteză.

Lassi pare extrem de tânăr, pare că trec anii pe lângă el și nu se schimbă. Tot timpul merge la sală, e atent la ce mănâncă, este foarte ok.”

Ionuț a revenit asupra subiectului relației strânse dintre naționala Finlandei și suporterii acestuia, povestindu-ne o întâmplare de anul trecut, de când a fost în preajma echipei.

„La fiecare turneu final, ei organizează o întâlnire pentru fanii care vin să îi vadă și cu siguranță vor face și la Riga. Anul trecut, după ce am bătut Polonia, au vrut să facem întâlnirea și m-au pus pe mine să o organizez.

Inițial au vrut să o facă undeva indoor, am sunat la L’Alqueira del Basket din Valencia, însă ne-au dat un preț uriaș pentru o oră de întâlnire cu fanii așa că a trebuit să fiu creativ și am identificat niște terenuri construite de NBA, aproape de sală.

După un antrenament, am mers acolo cu jucătorii, aceștia s-au pus frumos în linie să dea autografe, să facă poze cu toată lumea. Jucătorii au fost în prim-plan, Lassi de exemplu, și staff-ul, doar discutau așa cu oamenii care veneau și îi abordau, dar îi lăsau pe jucători să se bucure de acel moment.

Fanii cântau și s-au pus în cea mai ordonată coadă pe care am văzut-o în viața mea. Erau undeva la 350 de persoane și a fost coada perfectă. Mă gândeam cât de greu ar fi fost să organizez asta în România. Din nou, au arătat legătura puternică și faptul că Wolf Pack-ul înseamnă mai mult decât staff-ul și echipă, înseamnă și fani.”

La final, l-am rugat pe Ionuț Georgescu să ne spună dacă o vede pe Finlanda provocând și alte surprize la EuroBasket. Nordicii vor întâlni cel mai probabil Franța în sferturile de finală ale competiției.

„Au încredere și mai mare acum. Ținând cont că vor juca cu Franța, cred că este un meci dificil pentru finlandezi, dar după ce ai bătut Serbia, cerul este limita. Atâta timp cât Markkanen va avea acel supporting cast activ, cât timp Sasu va veni din nou cu triplele importante și toți ceilalți jucători...

Sunt foarte mulți jucători care joacă sau au jucat în Spania. Elias Valtonen care a fost decisiv aseară este la Granada, Sasu la Estudiantes, Jantunen a jucat mult în Spania. Eu cred că dacă ar ajunge în semifinale ar fi ceva absolut incredibil.

Dar Finlanda ne-a arătat deja ce înseamnă incredibil. Au un antrenor în NBA, au un jucător-franciză în NBA și mai au niște jucători care arată un potențial enorm și ei arată foarte bine ca echipă.

Aseară eu cred că a câștigat echipa, în timp ce Serbia a avut un joc foarte slab off-ball, puțină circulație a balonului, foarte mult spre Jokic, dar în rest parcă cu jucători temători să își asume responsabilitatea sau cu alții care au fost aruncați în luptă mult prea târziu, precum Marinkovic sau Avramovic.

Cred că de acum totul este un bonus, dar cred că Markkanen poate juca mult mai bine decât a făcut-o aseară, unde s-a chinuit mult să își marcheze punctele. Serbia a reacționat bine defensiv, dar iată că a avut pe cine să se bazeze.”

*foto: Facebook/Ionuț Georgescu