Fanii baschetului american din România s-au trezit azi-dimineață cu știrea că Gerald Green, jucător cu 12 sezoane în NBA, s-a retras din activitate. Fostul baschetbalist va face parte din staff-ul lui Houston Rockets și se va ocupa cu dezvoltarea tinerilor sportivi.

Cu această ocazie, site-ul nostru l-a contactat pe Garlon Green, jucătorul lui CSM CSU Oradea și fratele mai mic al lui Gerald. Acesta ne-a oferit un interviu în care a vorbit despre relația cu fratele său, despre calitățile pe care le-a admirat la acesta și despre cum arătau duelurile 1 la 1 din copilărie.

„Fratele meu s-a retras, după o carieră excelentă. A jucat 12 sezoane în NBA și două și jumătate peste Ocean. Eu și familia mea suntem extrem de mândri de el și de faptul că ne-a reprezentat familia și orașul din care venim, Houston”, a început să ne povestească Garlon.

Vicecampionul României a apreciat dintotdeauna la fratele său capacitatea de a munci și dorința de a fi mai bun.

Admir munca pe care a depus-o. Încă de când eram mici, obișnuia să petreacă ore în șir în sală, chiar și în timpul școlii. Mergea devreme la sală, pe la 5 dimineața, arunca la coș și se antrena și, după școală, se pregătea cu echipa. Până la 5 seara avea la activ cinci antrenamente și urma încă unul seara. Pe mine, fiind copil, m-a inspirat să văd pe cineva că muncește atât de mult. Atunci când era mai mic, nimeni nu știa că va ajunge în NBA, însă a fost extraordinar să îl văd atingându-și visurile prin muncă.

Garlon a preluat stilul fratelui său și a început să dedice tot mai mult timp pasiunii sale.

Am învățat de la el să muncesc din greu. Eu nu am ajuns niciodată în NBA, dar am avut oportunitatea să fac parte din lotul lui Pelicans și să joc pentru o echipă din Euroligă. Multe dintre realizările obținute de-a lungul carierei mele se datorează calităților pe care le-am văzut în fratele meu. Văzându-l muncind din greu m-a făcut să îmi doresc să muncesc și eu. I-am adoptat stilul și am început să mă trezesc și eu devreme în timpul școlii, la 6 dimineața, pentru că l-am văzut pe fratele meu făcând asta. Încercam să arunc de 500 de ori înainte de a suna clopoțelul la 8. Asta m-a făcut să muncesc la mine însumi și la jocul meu. Am 30 de ani și sper să continui să joc, încă nu sunt gata, însă cred că și eu am avut o carieră bună și pentru asta îi sunt dator fratelui meu. Nu există un model de urmat, dar el mi-a dat o idee despre cum aș putea să îmi îndeplinesc visurile.

Atât Gerald Green, cât și fratele său sunt recunoscuți ca niște dunkeri excepționali. Gerald a câștigat slam-dunk contest-ul din NBA, în 2007, iar Garlon s-a impus în competiția din All-Star Game-ul Germaniei (2016).

Sunt de părere că are legătură cu timpul petrecut în sală. Evident, aceste capacități sunt determinate și de gene. Tatăl meu a fost un sportiv, a jucat baseball până la 50-60 de ani. Dar, cred că abilitățile acestea se datorează orelor petrecute în sală și dorinței noastre de a da dunk-uri. În același timp, atât eu, cât și fratele meu simțim câteodată că abilitatea noastră de a marca spectaculos eclipsează alte calități pe care le avem. Totuși, la finalul zilei, noi facem parte dintr-o industrie, baschetul, care își propune să îi încânte pe fani. Așadar, suporterii vorbesc mai mult despre fazele care îi entuziasmează mai mult. Atunci când eram copii, ne doream doar să fim dunkeri. El îi admira pe Vince Carter, Tracy McGrady și Kobe Bryant, iar eu îl admiram pe fratele meu. El se uita în sus la alți jucători, iar eu mă uitam în sus la el. Cam așa era situația.

Cu toate că există o diferență de cinci ani între ei, frații Green au apucat să se joace unul cu altul în casă, atunci când erau copii. Faptul că, mai târziu, au devenit amândoi baschetbaliști profesioniști este un lucru remarcabil.

Eu eram încă un prunc, când fratele meu a început să alerge. După ce am mai crescut, când eu aveam 5-6 ani și el 10-11 ani, am început să jucăm la coșul din sufragerie. Tatăl nostru ne-a susținut întotdeauna să facem sport și nu se supăra când jucam în casă. Prin urmare, ne jucam toată ziua atât în casă, cât și afară. Însă, în timpul verii, e prea cald în Houston pentru a sta afară așa că ne jucam înăuntru. Eram, mai mult sau mai puțin, un partener de antrenament pentru fratele meu decât un adversar pe cinste. Dar, fiind fratele lui mai mic, m-am bucurat de fiecare moment. Era atât de distractiv să mă joc cu el și să învăț de la el. Această călătorie prin baschet a fost minunată atât pentru mine, cât și pentru fratele meu. Evident, există suișuri și coborâșuri, victorii și înfrângeri, succesuri și eșecuri dar, la finalul zilei, a fost extraordinar.

Un moment definitoriu pentru succesul lui Gerald este reprezentat de selectarea acestuia în NBA, de către Boston Celtics. Garlon încă își amintește cum a trăit acea experiență și sentimentele care i-au cuprins pe el și familia lui.

A fost un moment fantastic pentru familia noastră și pentru fratele meu. În aria în care locuim sunt puțini oameni care au ajuns la un succes atât de mare precum a juca în NBA. Am fost foarte mândri de el.

La 16 ani după acel eveniment, Gerald Green s-a retras, urmând să devină antrenor în staff-ul lui Houston Rockets. Garlon nu este surprins de această decizie, ci spune că aceasta urmează un curs firesc și demonstrează capacitatea fratelui său de a-i inspira pe cei mai tineri.

Cred că este normal, ca sportiv, să continui pasiunea pe care o ai, baschetul în cazul nostru. Fratele meu iubește cu adevărat orașul Houston, e locul de unde venim, e casa noastră. Am vorbit cu el, știu că este entuziasmat de oportunitatea aceasta de a continua să îi ajute pe tineri. A făcut asta toata viața. Adică uită-te la mine. Ok, nu am ajuns în NBA, însă am prieteni care joacă în NBA, foști coechipieri, care se uitau cu admirație la fratele meu. El este un personaj important în comunitatea baschetbalistică din Houston și nu numai. I-a ajutat pe mulți tineri jucători așa că știu că, pentru el, urmează o carieră bună. Știu că este entuziasmat și mă bucur că are această oportunitate.

La finalul interviului, Garlon Green a rememorat una din amintirile pe care le are cu fratele său.

Am multe amintiri, nu știu ce să împărtășesc. Din nou, amintirile mele cele mai speciale sunt când ne jucam împreună la coșul de plastic din sufrageria noastră. Jucam împotriva lui 1 la 1 și era distractiv. Fratele meu se prefăcea că e Kobe Bryant, iar eu mă prefăceam că sunt el, nu știam jucători din NBA. Îi ziceam: „Tu ești Kobe și eu sunt tu”. Acestea sunt o parte din amintirile frumoase pe care le am cu el.

Gerald Green a jucat de-a lungul carierei sale pentru Boston Celtics, Minnesota Timberwolves, Houston Rockets, Dallas Mavericks, New Jersey Nets, Indiana Pacers, Phoenix Suns și Miami Heat. De asemenea, sportivul în vârstă de 35 de ani a evoluat în Europa, la Lokomotiv Kuban și Krasnye Krylia, dar și în China, la Foshan Dralions. Nu în ultimul rând, Gerald a făcut parte din lotul mai multor formații din G-League: Fayetteville Patriots, Florida Flame și Los Angeles D-Fenders.

Dincolo, însă, de performanțele obținute de Gerald Green pe teren, de fazele spectaculoase reușite în NBA, interviul de mai sus este despre impactul pe care acesta l-a avut în viața fratelui său și despre caracterul său.

*foto: Troy Taormina/USA Today Sports, Michael Ciaglo/Houston Chronicle, arhivă – Garlon Green