Deși este unul dintre cele mai valoroase brand-uri din sport și una dintre echipele cu cele mai mari pretenții în fiecare sezon din NBA, palmaresul celor de la New York Knicks nu este unul prea bogat. Formația din Big Apple a câștigat doar două titluri în istoria de 58 de ani.

Ambele campionate au fost câștigate în aceeași eră, cu aproximativ același nucleu de jucători. De asemenea, rolul de principal pe banca tehnică a fost ocupat de același om la ambele reușite. Este vorba despre legendarul Red Holzman, ale cărui rădăcini se leagă de România, la fel ca în cazul lui Dolph Schayes, despre care am vorbit într-un material anterior.

Povestea familiei sale își are pilonii fixați la începutul Secolului al XX-lea, când cei ce aveau să îi devină părinți au imigrat în Statele Unite ale Americii. Tatăl său, Abraham Holzman, născut în Sokal, oraș ce aparține Ucrainei în zilele noastre, a fost primul care a făcut pasul către „Tărâmul Tuturor Posibilităților”.

Mama lui Red, Sophie Holzman, s-a născut în 1889, în Iași, din părinți evrei de origine română. Wolfe Idolovitz și Sime Idolovitz și-au luat cei nouă copii peste Ocean, printre care și mama viitoarei figuri memorabile pentru istoria baschetului american.

Sophie și Abraham aveau să se cunoască în Brooklyn, unde s-au și căsătorit și au locuit, într-un cartier din Ocean Hill. Primul lor copil, Minnie, a venit pe lume în 1912. William „Red” Holzman a fost cel de-al patrulea fiu al celor doi și s-a născut opt ani mai târziu, la 10 august 1920.

Tânărul Red, sau „Roita”, cum era poreclit pe când era doar un copil, își amintește cu drag momentele petrecute alături de familie la cină. La fel ca Dolph Schayes, el pune accentul pe abilitățile culinare ale mamei sale românce. Pe de altă parte, tatăl său, ce lucra la o croitorie locală, l-a descurajat din a practica sporturi de performanță.

„Era un bucătar excepțional și făcea ca fiecare fel de mâncare să aibă gustul unui fel de mâncare pe care îl încerci pentru prima dată în viață”, menționează Holzman într-un material pentru nytimes.com.

Primele tangențe ale lui Red cu sportul au venit în perioada interbelică. El a urmat cursurile liceului Franklin K. Lane, iar acolo s-a înscris în echipele de handbal și baschet. Ulterior, el s-a axat doar pe sportul cu mingea la coș.

În timpul celor patru ani de la Franklin K. Lane, la fel ca toți sportivii talentați din New York, el a primit un post de chelner la un restaurant din New York. Acolo, el l-a cunoscut pe Andrew Levane, care i-a devenit cel mai bun prieten și a avut o importanță aparte în firul narativ al carierei sale.

La rândul său, „Fuzzy” a fost un baschetbalist de excepție al acelor vremuri, ajungând să îi fie atât coleg la Rochester Royals, cât și antrenor la Milwaukee Hawks pentru Red în cariera sa din NBA.

După absolvirea liceului, Holzman a primit o bursă sportivă din partea Universității din Baltimore, dar după doar un an s-a transferat la Colegiul Central din New York. El și-a primit diploma în 1942, iar în cei trei ani petrecuți acolo, a fost selectat de două ori în echipele All-American.

În urma încheierii studiilor, tânărul de 22 de ani s-a înrolat în Armata Statelor Unite ale Americii, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. El a supraviețuit războiului, iar în 1945 a început să se gândească la cariera sa. Sportul de performanță era undeva în colțul procesului de gândire, întrucât acesta considera că pauza de trei ani l-ar putea afecta.

În același an, Lester Harrison, un fost baschetbalist și la acea vreme om de afaceri, a decis să înființeze echipa Rochester Royals, datorită sponsorizării primite din partea unor companii importante de băuturi alcoolice din zonă.

Printre primii jucători semnați de către Harrison s-a numărat și Andrew Levane. Strategia lui Lester era de a semna jucători de diferite etnii pentru a atrage cât mai multe diversități din zona New York-ului aproape de echipă. Acesta a avut impresia că Levane este evreu, dar de fapt el era un italiano-american.

La aflarea acestui aspect, Harrison l-a păstrat pe Levane pentru a aduce aproape de echipă și populația de italieni ce și-au construit o viață în „Big Apple”, dar i-a cerut acestuia să vină cu o propunere de un baschetbalist talentat evreu.

„Fuzzy” nu a stat pe gânduri și l-a propus imediat pe bunul său prieten, care abia se întorsese din război. La rândul său, Red a semnat imediat, dar startul a fost unul complicat. La început, el a fost considerat inițial doar o „mascotă” menită să atragă suporteri evrei, dar a devenit ulterior unul dintre cei mai importanți oameni de la Royals.

În sezonul 1945/46 din NBL, liga ce a precedat NBA, el a fost ales „Rookie of the Year” și a câștigat titlul de campion în același an. Ulterior, până la înființarea ligii pe care o cunoaștem astăzi, el a fost ales de două ori în echipa ideală a sezonului.

Înalt de 1.78 metri, Red și-a petrecut cariera evoluând pe poziția de conducător de joc. Rochester avea să facă tranziția spre NBA, unde acesta a reușit să își mai treacă în cont un titlu, în 1951. De-a lungul carierei sale, el a mai evoluat pentru Milwaukee Hawks.

Acolo, el a fost pregătit de către Levane, după cum menționam anterior. În 1953, acesta avea să îl convingă să se retragă pentru a îi fi antrenor secund la trupa din Wisconsin. Când acesta a fost demis, Holzman a preluat postul de principal, unde a rezistat preț de patru ani.

Antrenorul de origine română nu a avut prea mult succes, fiind demis în 1957. El a luat o pauză de la antrenorat preț de șase ani, înainte să încerce o experiență în Puerto Rico, la Leones de la Ponce. Rezultatele de acolo i-au adus o ofertă de antrenor principal pentru New York Knicks, echipa din statul în care a crescut.

Contactat de către Ned Irish, președintele lui Knicks la acea vreme, Holzman a spus că vrea să fie mai degrabă scouter, dar și-a dat seama că rolul de antrenor i-ar asigura un trai mult mai comod lui și familiei sale, astfel că a acceptat după un nou proces de gândire.

Red a impus o manieră autoritară încă din primele zile la gruparea din New York. La primul antrenament cu noua sa echipă, el a amendat cu câte 10 dolari toți jucătorii ce au întârziat.

Legendarul Bob Pettit și-l amintește la rândul său ca o figură dură, din perioada în care a fost pregătit de Red, la Milwaukee Hawks: „La pauza unui meci, ne-a arătat o poză cu fiica sa și ne-a spus că dacă vom continua să jucăm așa, o vom omorî. Fiindcă va fi concediat și nu va mai avea bani să o hrănească.”

La primul sezon întreg sub comanda lui Holzman, Knicks au ajuns până în Finala de Conferință, unde au fost învinși de granzii acelei perioade, Boston Celtics. În următorul sezon regulat, echipa din Madison Square Garden a bifat 60 de victorii și intra în play-off cu un avânt important.

Trupa sa a avut parte de o sperietură în prima rundă din post-sezon, dar a trecut în cele din urmă în șapte meciuri de Baltimore Bullets. Finala de Conferință a fost mai liniștită, iar Knicks au trecut cu 4-1 de Milwaukee Bucks.

Finala NBA din 1970 a fost una memorabilă, iar Knicks și-au trecut în palmares primul titlu din istorie, după o serie încheiată în meci decisiv cu Los Angeles Lakers, condusă de Jerry West și Wilt Chamberlain. Willis Reed a ieșit la rampă, adjudecându-și titlul de Finals MVP, după ce l-a anihilat complet pe Wilt.

Astfel, Red Holzman a devenit primul antrenor ce aduce un titlu în NBA în New York. În ciuda statului înalt atins, el nu și-a uitat originile, după cum își amintește fostul său secund, Danny Whelan.

„La fiecare masă, indiferent de ce mâncam, Red (n.r. Holzman) avea lângă el o sticlă de sos Tabasco. Ne amintea mereu că preferă să mănânce picant, fiindcă îi amintește de felul în care mama sa, Sophie, gătea.”

În lotul echipei ce a câștigat titlul în 1970 se mai regăsea și Phil Jackson, cel ce avea să devină antrenorul cu cele mai multe campionate câștigate din postura de antrenor. El a fost accidentat grav și a ratat toate meciurile din acea stagiune.

Cu toate acestea, Jackson menționează printre amintirile sale că acea accidentare a fost o binecuvântare, întrucât i-a permis să stea lipit de Red Holzman și să învețe meserie de la el, numindu-l una dintre inspirațiile sale în cariera de antrenorat, alături de Tex Winter, cei doi părinți ai „Triangle Offense.”

„Red Holzman avea două reguli: <<Pasează-i omului liber>> și <<Urmărește mingea în defensivă>>”, menționa Jackson într-o postare pe Twitter din 2013.

Ulterior, Holzman și-a mai trecut în palmares un titlu, în sezonul 1972/73. Lângă Willis Reed, el l-a adus pe Walt Frazier. Deși mulți au fost sceptici cu privire la acest duo, Red i-a ridicat pe amândoi la potențialul maxim, pentru a aduce în vitrină din Madison Square Garden al doilea și ultimul „Larry O’Brien”.

În cariera sa, acesta a continuat să antreneze doar la Knicks, până în 1982/83, cu o pauză de doi ani, după ce a fost concediat. Cu toate acestea, el nu a reușit să repete performanțele din 1970 și 1973.

La 10 ani după retragerea sa, Phil Jackson, unul dintre ucenicii săi, avea să înceapă să scrie istorie în NBA. Între 1991 și 2010, el a câștigat nu mai puțin de 11 titluri, alături de Chicago Bulls și Los Angeles Lakers, fiind cel mai decorat tehnician din acest punct de vedere. Toate aceste performanțe nu ar fi fost posibile fără inspirația deprinsă de la fostul său tutore.

În luna noiembrie din 1998, Red Holzman s-a stins din viață, la Spitalul de Evrei Long Island. El a dus o luptă complicată cu leucemia. Pe lângă performanțele memorabile, el va rămâne în amintirea apropiaților prin aprecierea simplității vieții:

„Îmi place să joc tenis la dublu mixt, deși mereu sunt învins de către femei. Îmi place să merg la plajă, să îmi aprind un trabuc. Viața e bună”, menționa el într-un interviu pentru nytimes.com

Performanțele lui Red Holzman au fost rememorate de NBA în 2021, cu ocazia celui de-al 75-lea sezon al ligii de peste ocean. El a fost ales de către comisia celui mai puternic campionat din lume între „Cei mai buni 15 antrenori din istorie”, alături de bunul său prieten și ucenic, Phil Jackson, și de nume precum Gregg Popovich, Rod Auerbach sau Pat Riley.

*foto: nypost.com, nasljerseys.com, wikipedia.com, nydailynews.com