BCM U Pitești se anunță a fi una dintre echipele de urmărit în noul sezon competițional. Deținătoarea Cupei României pare să fi construit o echipă redutabilă în vederea abordării unui sezon inedit pentru acest club.

Va fi cea de-a doua aventură europeană din istoria baschetului argeșean, însă de pe acum putem afirma, fără teama de a greși, că sezonul 2012/13 va consemna cel mai lung parcurs al echipei piteștene pe plan continental. În toată istoria clubului s-au consemnat două meciuri în cupele europene. În schimb, prin accederea în faza grupelor în ediția 2012/13, argeșenii au asigurate cel puțin șase jocuri. Și uitându-ne puțin peste configurația grupei din care face parte ne dăm seama foarte repede că BCM U Pitești va întâlni niște adversari de valoare incontestabilă.

Însă nu vreau să insist pe aventura continentală a echipei pregătite de către Tudor Costescu. Sunt alte aspecte asupra cărora doresc să vă atrag atenția.

După câștigarea primei cupe naționale din istorie, piteștenii se află la startul unui sezon în care au schimbat radical efectivul de jucători străini. Deși a avut parte de câțiva baschetbaliști extrem de experimentați și indiscutabil de valoare cel puțin pentru baschetul românesc, Costescu s-a despărțit de tripleta Vujacic - Stefanovic - Velickovic. Trei baschetbaliști extrem de rutinați și care au avut o contribuție majoră la câștigarea Cupei României la capătul unei aventuri nebune, ce a consemnat reveniri de la peste 10 puncte în meciurile de la turneul final, disputate în compania unor formații precum CSM București și BC Timișoara.

Personal admit că sunt un admirator al baschetului jucat de piteșteni, în sezonul precedent. Cu precădere în meciurile disputate la turneul final al Cupei României, respectiv la jocurile susținute împotriva echipelor din jumătatea superioară a clasamentului.

Ce mi-a plăcut?

Faptul că am văzut o echipă harnică, care s-a implicat trup și suflet în toate meciurile la care am făcut referire. Jocul Piteștiului nu a fost cel mai ordonat, cum nu a fost nici cel mai precis. Bine, să nu faceți greșeala să credeți că aș susține că BCM U Pitești nu a jucat un baschet atrăgător pentru publicul cu ochiul format.

Din contră. Lotul argeșenilor a fost construit pe jucători pe care personal îi apreciez pentru seriozitate și faptul că se dedică cauzei echipei. De asemenea, consider că Tudor Costescu este unul dintre cei mai atractivi și deștepți antrenori care lucrează în baschetul românesc. Jocul propriu-zis al echipei a prezentat elemente de baschet extrem de bine pus la punct, însă în care s-au găsit multe aspecte interesante. Drept consecință Piteștiul a fost una dintre echipele pe care le-am urmărit cu reală plăcere.

Din punct de vedere defensiv Costescu a răpus mulți omologi prin faptul că a schimbat modul de apărare obsesiv până într-un punct în care a reușit să destabilizeze complet ofensiva echipei adverse. Iar acest lucru nu l-a făcut întâmplător. În plus, nivelul de intensitate și efortul fizic depus de jucătorii argeșeni în apărare au adus un plus cauzei echipei. Au fost armele argeșenilor. Desigur atunci când gradul de efort fizic crește partea intelectuală (fără vreo intenție de a jigni pe cineva, din contră, dar e dificil să fii lucid când intensitatea se află la un asemenea nivel) are de suferit. E posibil că unele decizii luate în focul luptei să fi fost incorecte, iar acest lucru să fi costat echipa în destule momente.

În schimb, pe faza ofensivă, în pofida faptului că a avut parte de jucători extrem de rutinați și învățați cu jocul colectiv organizat, precum Popovic, Stefanovic sau Vujacic, echipa lui Costescu a reușit să surprindă prin ruperile de ritm ale unor jucători ca Velickovic sau Calotă.  Desigur forța și capacitatea de efort ale lui Kinloch au avut un rol esențial.

Însă știm foarte bine că BCM U Pitești a avut mari probleme în jocurile de pe teren propriu și a încasat câteva înfrângeri de-a dreptul șocante. Nu cred că are rost să ne ferim de cuvinte. Pentru că e inadmisibil să pierzi atât de mult și în situații în care nu ai voie să te împiedici. Ceea ce a dus la o concluzie firească. Piteștiul nu a fost o echipă constantă.

Aș vrea să fac o comparație. Oarecum deplasată, dar sper să nu fiu considerat la rândul meu deplasat. Olympiacos Pireu a câștigat Euroliga jucând un baschet în care nu a avut constanță, însă, spre deosebire de Pitești, a dus la perfecție stilul de joc pe care l-a agreat pe finalul sezonului, atunci când a devenit imbatabilă tocmai pentru jocul pe care l-a etalat. Defensivă extrem de agresivă și cu schimbarea sistemului de apărare în mod continuu (exact ce a jucat și Piteștiul). De asemenea, pe faza ofensivă a surprins prin ruperi de ritm, respectiv prin ușurința cu care a reușit să înscrie o grămadă de puncte în timp relativ scurt. Lucru ce vine să sublinieze că în lot au existat jucători capabili să trimită mingea în coș. Bine-nțeles a existat, cel puțin pentru Pitești, reversul medaliei. Adică cu fost momente în care ofensiva a fost fie previzibilă, fie mult prea imprecisă. Adică inconstantă.

Bun. Sezonul 2011/12 este istorie, iar Tudor Costescu a tras învățămintele necesare. Sunt sigur că pe baza experienței acumulate pe parcursul sezonului precedent antrenorul bucureștean a făcut ajustările necesare pentru a dispune de o echipă constantă atât din punct de vedere al exprimării colective cât și a execuției, în special din punct de vedere ofensiv. Constanța este cuvântul pe care, după părerea mea, Costescu l-a căutat - baschetbalistic vorbind - în această vară.

Nu vorbesc despre noile achiziții întrucât n-am apucat să le vedem concret la lucru. Știm doar că Popovic și Kinloch sunt doi jucători cu un CV excelent pentru baschetul românesc. În același timp sunt foarte experimentați și, mai mult, știm ce fel de jucători sunt. Ei înțeleg baschetul și ce trebuie să facă pentru a asigura victoria echipei. Rămâne să descoperim în ce măsură noile achiziții vor ajuta.

Nu sunt multe noutăți absolute. Donte Gennie este un jucător aflat la cel de-al 3-lea sezon în România și revine la Pitești. El nu va mai fi niciodată acel Gennnie de dinaintea operației. Dar rămâne acel fundaș, unul dintre puținii din România, care știe să controleze ritmul jocului și are un IQ baschetbalistic ce îi permite să ia deciziile corecte în joc. Mi se pare a fi un jucător care poate să trimită mingea în coș fără probleme, dar mai știe când și mai ales cum să distribuie mingea.

De asemenea, Drasko Albijanic vă este cunoscut. A petrecut un sezon întreg la Ploiești, unde a cucerit un titlu. Deși nu a primit prea multă încredere după venirea lui Vladimir Tica, jucăorul bosniac a avut destule momente în care a contribuit și a fost util. Nu va câștiga meciuri de unul singur, dar va aduce câteva plusuri echipei lui Costescu.

Noutățile absolute sunt Pankracije Barac (croat), Bojan Radetic (sârb) și Marcel Jones (american-neozeelandez).

Primul are un CV impresionant. Este experimentat și va fi o armă ofensivă utilă pentru argeșeni. Al doilea este un fost campion european de tineret. A jucat pentru echipe puternice la nivel de seniori și a fost elevul legendarului Svetislav Pesic, dar în acest moment încearcă să revină după o accidentare gravă. Este un jucător ce poate ajuta, cel puțin prin prisma faptului că provine de la una dintre cele mai importante școli de baschet. A ajuns în România exclusiv din cauza acelei accidentări. Nivelul său este cu totul altul. În fine, Jones a fost aproape să prindă lotul Noii Zeelande la turneul preolimpic. El e un jucător ce pare a fi atractiv din alte puncte de vedere.

În plus, tripleta de jucători autothoni, Popescu, Calotă și Neguț, poate oferi momente de satisfacție. Cei trei vor beneficia de minute importante de joc și pot să fie piese extrem de utile în meciurile cu miză ale Piteștiului. Fiecare dintre ei are calități ce pot aduce un plus echipei, nu doar din punct de vedere al rotației.

Rămâne însă să vedem dacă BCM U Pitești va putea să treacă, cu cinci jucători străini noi - trei dintre ei la debut în Divizia A - peste problemele din sezonul precedent. Dacă toate piesele vor funcționa așa cum își dorește Costescu sunt sigur că Piteștiul va escalada câteva poziții importante în raport cu locul 9, obținut în sezonul precedent.

Prestațiile de la Cupa Gazistul, unde a bătut campioana Ungariei și semifinalista EuroChallenge (chiar dacă Szolnok a jucat cără Trotter și Nikolov) și era pe punctul de a dispune de Gaz Metan Mediaș, pe care a dominat-o pe tot parcursul reprizei a doua înaintea întreruperii meciului, sunt încurajatoare pentru echipa din Pitești. Un prim examen important este vineri (21.09), la meciul de SuperCupă. Când probleme de motivație nu vor exista, iar Costescu ar trebui să se simtă bine ghidându-și baschetbaliștii într-un meci cu trofeul pe masă.

Înaintea sezonului 2012/13, BCM U Pitești se anunță a fi o echipă valoroasă, cu jucători atractivi, ghidați de un tehnician rafinat și extrem de inteligent, capabil să folosească calitățile jucătorilor proprii și să speculeze greșelile adversarului. Marele semn de întrebare rămâne constanța echipei.