Localitatea maghiară Baja a găzduit, în perioada 21 iunie – 4 iulie, tabăra de baschet a antrenorului Laszlo Ratgeber. La evenimentul recent încheiat au luat parte și o serie de specialiști români, printre care îl amintim pe Peter Eleș, fostul principal al lui CSM Satu Mare contribuind la organizarea camp-ului recunoscut pe întreg continentul.

Pentru a afla mai multe detalii, Total Baschet a stat de vorbă cu tehnicianul sătmărean, stabilit în Ungaria. Pe lângă experiența acumulată la Baja, Eleș a discutat despre problemele întâmpinate de CSM, afirmând că este necesară demiterea președintelui Valeriu Neagu.

Ce ne puteți spune despre Camp-ul de la Baja?

Camp-ul de la Baja a ajuns la 6-a ediție în această vară. Este organizată de Academia Ratgeber din Pecs iar eu, ca manager al respectivei academii, am luat parte activă la organizare. Ne-am ocupat în total de 400 de copii, pe parcursul a două serii de câte 6 zile, iar fiecare serie a avut câte 28 de antrenori, 4 pedagogi și 7 oameni "de birou" care au avut grijă ca tinerilor participanți să nu le lipsească nimic. Camp-ul se adresează copiilor între 8 și 18 ani, am avut câte 12 grupe per serie, iar antrenamentele s-au desfășurat în cinci săli din Baja, toate cu parchet și de dimensiuni FIBA. Între antrenori, nume importante din Euroliga feminină, Laszlo Ratgeber, Fabio Fossati sau Zeljko Djokic, antrenori de primă ligă masculină din Ungaria, Boris Maljkovic sau Srecko Sekulovic, antrenori de primă ligă masculină din Serbia, Mile Medakovic sau Germania, Giorgi Bujuklijev. Cât despre copii, am avut jucători din Serbia, Slovacia, Croația, Elveția, Austria, Turcia, Germania, România și Ungaria.

Cine a mai participat din România?

Din România au fost în total în jur de 50 de copii, din București, Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Brașov și Arad, dar și 5 antrenori, George Lăncrănjan de la Alba Iulia, Valentin Bâlă din București, Noemi Bordas din Sfântu Gheorghe și două tinere din Miercurea Ciuc aflate la început de drum, Tunde Endes și Katalin Kinga Nagy. A fost, sunt convins, o experiență interesantă pentru toți, reacțiile sunt foarte pozitive și sper ca anul viitor să avem un număr și mai mare de participanți din România. Baja este aproape, prețul de 160 de euro pentru 6 zile include cazarea, masă, echipamentul de antrenament, mingea de joc, apa, suplimentele nutritive și programele de divertisment, iar atmosfera este una relaxantă.

Când vom vedea un astfel de camp și în țara noastră?

E greu să avem un asemenea camp în România, și asta nu din cauza faptului că logistic nu s-ar putea face așa ceva. Problema cea mai mare cred eu ar fi că nimeni din România nu are la ora actuală capacitatea de a strânge în jurul său pentru două săptămâni antrenori de asemenea calibru din Europa. Trebuie menționat că antrenorii lucrează fără bani în acest camp, strict pe baza relațiilor de prietenie dintre ei și Laszlo Ratgeber, iar acest lucru este imposibil de realizat acum de către cineva din România. Sunt multe campuri de valoare și în România, tendința este una pozitivă, rămâne să vedem ce va fi în câțiva ani, până la ce nivel se va ajunge.

Dacă tot am pomenit țara noastră, ce părere aveți despre parcursul echipei de senioare la Eurobasket 2015?

Parcursul României mi s-a părut unul în corcodanta cu valoarea actuală a baschetului feminin de la noi din țară. Nu avem o echipă rea, am demonstrat asta prin multe perioade bune din cadrul meciurilor jucate, dar nu avem suficiente jucătoare care să poată ține ritmul 40 de minute în condiții de întrecere continentală de vârf. În câteva meciuri am fost la un pas de victorie, dar finalurile de meci au arătat exact carențele pe care le avem. E bine că după opt ani am jucat din nou la un Campionat European și sper să reușim calificarea și pentru ediția din 2017 din Cehia. Avem o grupă de calificare în care Turcia e mare favorită, dar putem obține locul doi în dauna Israelului și Bosniei-Herțegovina. Problema este dacă o vom putea face cu număr suficient de puncte pentru a fi între cele mai bune șase locuri doi, care asigură calificarea.

V-a surprins faptul că Serbia a câștigat turneul?

Văzând meciurile nu m-a surprins, dar recunosc că la început nu vedeam Serbia ca favorită. Judecând însă la rece, Serbia a avut pentru prima oară toată jucătoarele de mare valoare prezente în lot, iar Sonja Petrovic, Jelena Milovanovic sau surorile Dabovic, ca să dau doar câteva exemple, nu sunt cu nimic mai prejos că vedetele Spaniei sau Franței, ba dimpotrivă. În plus, sarboaicele au reușit să aibă o chimie extraordinară în echipă, fapt care le-a ajutat să treacă peste cele câteva înfrângeri acumulate de-a lungul turneului.

Tot referitor la România, echipa U20 feminin are un bilanț rușinos, de o singură victorie oficială în doi ani. De asemenea, fetele au pierdut miercuri meciul cu Lituania la nu mai puțin de 73 de puncte diferență. Ce părere aveți despre parcursul amintit și care credeți că ar fi cauzele?

Nu doresc să comentez evoluția lotului de U20, nu am fost niciodată implicat în programele de juniori din România, deci nu am suficiente date la dispoziție ca să îmi formez o părere.

Să trecem puțin și la Liga Națională, mai exact la echipa CSM Satu Mare. Din câte se pare, formația nu are nici măcar un buget stabilit, dar este înscrisă în campionat. Ce credeți despre situația de acolo?

Situația din Satu Mare exprimă, din păcate, cât se poate de corect situația din marea majoritate a cluburilor din România. Având în vedere faptul că CSM Satu Mare este un club de drept public, iar finanțarea vine de la bugetul local, în fruntea clubului se află un om numit politic, fără cea mai mică tangență cu fenomenul sportului de performanță. De aici o serie de decizii greșite, unele chiar făcute neintenționat, doar pe baza lipsei de experiență în domeniu, iar rezultatele nu pot fi altele decât cele care există în prezent. E cât se poate de clar, din păcate, că situația baschetului sătmărean se va redresa doar după ce despre actualul președinte al clubului vom vorbi la timpul trecut.

Vă doriți să reveniți ca antrenor în România?

Mă simț foarte bine acolo unde sunt și nu mă tentează vreo revenire în țară la momentul actual. Poate doar atunci când sportul va fi complet curățat de politică. Însă, cum acest lucru nu se va întâmpla în viitorul apropiat, șansele să ne revedem într-un campionat intern sunt inexistente. Nu mă rup însă de baschetul românesc și încerc, din postura în care o am în Ungaria, să atrag cât mai mulți jucători, antrenori sau cât mai multe echipe către participări internaționale. Am început cu copii și antrenori la camp-ul de la Baja, urmează participarea de echipe din România, de diferite categorii de vârstă, în competițiile EYBL (European Youth Basketball League) manageriate de noi din Ungaria, iar proiecte de viitor mai am. În toate e inclusă România, important e însă să vrea și partea cealaltă...

*Foto: Dan Bâle/dbsport.ro