După aproape 10 ani petrecuţi în Liga Naţională de Baschet Feminin, Andra Ionescu a luat calea exilului. Fosta jucătoare a celor de la ICIM Arad, Olimpia Bucureşti, Rapid, SCM CSS Craiova şi Phoenix Galaţi evoluează de trei ani în Franţa, acolo unde se duelează cu alte două foste coechipiere. Astfel, am reuşit să îi luăm Andrei un scurt interviu în care ne vorbeşte despre experienţa sa în Hexagon. 

Andra, te rog să ne spui puţin despre povestea ta în Franţa, de cât timp eşti acolo şi la ce echipe ai evoluat?

Acesta este deja al 3 lea sezon în Franţa, timpul a trecut foarte repede. În primul an am jucat la Feytiat, al doilea la La Rochelle unde am făcut surpriza campionatului şi am ajuns în final4, jucând pentru promovare. Anul acesta joc la S.A Aulnoye în NF1.

La un moment dat eraţi foarte multe jucătoare românce în Franţa, acum aţi mai rămas doar tu, Anca Sipos şi Anita Meszaros. Aţi fost coechipiere la un moment dat la Arad. Păstraţi legătura şi în afara terenului?

Coincidenţa face ca anul acesta, toate 3 să jucăm în acelaşi campionat, ba chiar în aceeaşi grupă, deci ne am întâlnit pe teren şi destul de des şi în afara lui. Suntem prietene bune, ne cunoaştem de mulţi ani şi mă bucur că sunt şi ele aici. În primul meci chiar mergem să jucăm contra Anitei iar în al doilea vine Anca la noi.

Povesteşte-ne puţin despre Aulnoye AS. Cum vezi tu rolul tău în cadrul echipei?

Rolul meu ar fi să ajut echipă cât mai mult cu experienţa mea, sunt printre cele mai bătrâne din echipă şi am mai prins un playoff anul trecut. Echipa nu stă într-o singură jucătoare. Toate sunt foarte bune, talentate şi ambiţioase. Asta e frumos la echipa aceasta că toată lumea poate să joace.

Aţi terminat turul pe prima poziţie a grupei B, cu o singură înfrângere. Ţintiţi promovarea în liga secundă?

Am ajuns la AS Aulnoye pentru că m-a atras foarte mult proiectul lor şi cunoscând o parte din jucătoare ştiam că obiectivul şi anume promovarea era realizabil. Până acum nu am foat dezamăgită: avem un grup unit, iar suporterii sunt minunaţi. Suntem însă doar la jumătatea drumului iar campionatul este încă lung şi ne-au mai rămas multe meciuri de jucat. Anul acesta începem şi meciurile din cupa Franţei.

Poţi face o comparaţie despre baschetul din NF1 şi LNBF?

Aici am observat o creştere în valoare de la an la an. Multe echipe s-au intarit cu jucătoare din ligile superioare, se pune accent pe autohtone şi păstrarea unui nucleu de jucătoare. Ca regulă în NF1 se pot face 4 mutări noi de jucătoare în fiecare echipă pe sezon (jucătoarele care nu au fost legitimate sezonul precedent nu se iau în calcul) şi de asemenea fiecare echipă are dreptul la doar două straniere. La nivel de antrenamente, anul acesta avem câte 2 pe zi în fiecare zi mai puţin miercuri, deci la fel ca în România. Consider că aici se joacă un baschet mai colectiv decât acasă. Iar spre deosebire de România aici salariul se încasează la timp, de 3 ani de când sunt aici nu am avut probleme niciodată din acest punct de vedere.

În afară de baschetul clasic 5 contra 5 ai mai cochetat şi cu competiţiile 3x3. Participi doar din plăcere sau visezi şi o prezenţă la Olimpiadă?

Am început să particip la 3x3 prin 2007-2008 din plăcere era o ocazie bună să mai intalnesc prieteni şi foste colege. O să iau parte la turnee de fiecare dată când am timp dar deocamdată rămâne la stadiul de plăcere.

Sursa foto: A.S. Aulnoye Basket