Situația de la Gaz Metan Mediaș ține capul de afiș al zilei în sportul cu mingea la coș din România. Este vorba despre datoriile pe care clubul le are la plata salariilor pentru jucători și staff-ul echipei de baschet a clubului cu cel mai mare succes pe plan continental în acest sezon și chiar în ultimii ani la nivelul sportului cu mingea la coș din România.

Despre probleme financiare am tot discutat, însă de această dată, la recomandarea unui amic, cititor fidel al TotalBaschet, am să exemplific alte cluburi din Europa finanțate de companii furnizoare de energie unor mase largi de oameni. De notat că în Liga Națională există două astfel de echipe, alături de Gaz Metan Mediaș fiind și Energia Rovinari.

Cel mai cunoscut exemplu în baschetul european este cel al campioanei Cehiei la masculin, CEZ Nymburk. Clubul este organizat în mod profesionist, are acest statut și datorită lui participă cu regularitate în competițiile organizate de ULEB (Uniunea Ligilor Europene de Baschet), forul care se ocupă de destinele baschetuleui european de club la nivel profesionist. Este vorba despre Euroligă și EuroCup. Singurul impediment în calea participării cu regularitate a lui CEZ Nymburk în Euroliga masculină este faptul că nu provine dintr-o ligă națională puternică. În rest, finanțele, sala în care joacă, respectiv valoarea jucătorilor legitimați la acest club i-ar permite lui CEZ să participe în cea mai puternică competiție de pe continent. În campionatul intern nu are adversar, câștigând titlul de campioană de fiecare dată în ultimii nouă ani, iar cupa și-a adjudecat-o de 7 ori în această perioadă.

Echipa este finanțată de către CEZ Group - České Energetické Závody. Este vorba despre un conglomerat de 96 companii (72 dintre ele pe teritoriul Republicii Cehe) care generează energie electrică. Acest grup activează la bursa din Praga și cea din Varșovia. Distribuie sisteme de încălzire, fiind activă și în minerit. CEZ Group activează și în Albania, Bulgaria, Germania, Polonia, România, Slovacia, Turcia și Ungaria.

Un alt exemplu în acest sens este Lukoil Academic. Vorbim despre cea mai titrată echipă din baschetul bulgar, echipă care a câștigat ultimele zece ediții de campionat. Participă în campionatul intern, organizat sub formă de ligă profesionistă și de asemenea, este angrenată cu regularitate în EuroCup.

Campioana Bulgariei este finanțată de celebra compania Lukoil, originară din Rusia, care ocupă locul al 2-lea la nivel global în domeniul petrolier și al rezervelor de gaze. Lukoil deține mai multe companii de procesare a petrolului, printre care se numără și Petrotel, de la Ploiești (care a luat ființă în 1904 și a fost preluată de Lukoil în 1998).

Caracteristica de bază a celor două echipe mai sus enumerate constă în faptul că ele nu depind de alte secții, așa cum este cazul lui Gaz Metan Mediaș. Mai mult, cele două cluburi se autofinanțează, atrăgând sponsori mai mici prin expunerea pe care o au grație participării în cupele europene (Nymburk a participat anul trecut și în Liga Adriatică, iar acum participă în Liga VTB). De asemenea, obțin venituri din publicitate și drepturi TV, iar CEZ și Lukoil plătesc (sume deloc mici) doar pentru dreptul de a se regăsi în denumirea oficială a echipei.

Deosebirea între cele două este că České Energetické Závody e companie de stat, iar Lukoil este o compania privată în Bulgaria. Însă ambele cluburi sunt 100% profesioniste.

În Polonia există două cluburi finanțate de furnizori de energie. Este vorba despre PGE Turow, al cărui sponsor este Polska Grupa Energetyczna, respectiv despre Energa Czarni Slupsk, finanțat de o altă companie furnizoare de energie. 

În Italia întâlnim echipa din Avellino, alături de care Cătălin Burlacu a câștigat cupa națională. Aceasta este finanțată de către Grupul Sidigas, care furnizează gaz pe între teritoriul Italiei.

De asemenea, în spațiul ex-sovietic există o sumedenie de cluburi finanțate din banii unor companii, fie de stat, fie private, furnizoare de energie.

Există și alte companii de stat, cu domeniu de activitate în alte ramuri, care finanțează diferite cluburi în Europa.

Situația celor două cluburi românești mai sus menționate diferă oarecum de cea a CSM-urilor, a cluburilor autohtone finanțate din bani publici (locali). Acele echipe sunt finanțate de municipalitate. Un club din România își plătește jucătorii direct din banii oferiți de consilii. Acesta este practic și unicul club care nu a avut datorii pe parcursul acestui sezon la salariile jucătorilor. Altele extrag bani printr-o fundație și de abia apoi sunt direcționați către jucători/antrenori. Desigur, există și echipe care își plătesc jucătorii din sponsorizări. Aici întârzierile pot să difere de la un jucător la altul, întrucât există posibilitatea ca un jucător să fie plătit de un sponsor (posibil punctual), iar un altul, coleg de echipă cu anteriorul, să fie plătit de un alt sponsor (a cărui calitate nu este punctualitatea). Situația celor două cluburi mai sus menționate finanțate de stat diferă, chiar dacă e vorba tot despre bani publici. Cert este că modalitatea de plată a salariilor în baschetul românesc este o discuție foarte amplă și cu siguranță nu avem toate datele necesare pentru a vorbi mai pe larg cu afirmații concrete.