Pe 23 februarie 2018 baschetul românesc obținea una dintre cele mai prestigioase victorii din istorie, cel puțin din ultimele decenii. „Vulturii” câștigau la Zadar, pe terenul puternicii naționale a Croației, scor 58-56. Avea să fie ultima victorie importantă a naționalei noastre.

România venea la acel meci pe un trend pozitiv. Participase la EuroBasket 2017, din calitatea de echipă gazdă ce-i drept, dar reușise câteva prestații decente. Apoi, în prima fereastră a calificărilor pentru Mondialul din China, România reușise o prestație foarte bună în Italia, unde pierduse la câteva posesii (scor 70-75) și o victorie de efect la BT Arena în fața Olandei, scor 75-68.

De partea cealaltă Croația venea la meci cu o formulă improvizată. Cele mai sonore nume din lot pentru iubitorii baschetului românesc ar fi acum Darko Planinic, actualul jucător al Voluntariului și fost jucător la U-BT Cluj, și Zeljko Sakic, la rândul său fost jucător al clujenilor. Cu toate acestea, pe teren propriu, formația ex-iugoslavă pornea ca mare favorită.

Partida propriu-zisă a fost o adevărată bătălie. Un meci cu puține realizări ofensive, dar cu o risipă de energie fantastică din partea ambelor formații. La pauză „Vulturii” intrau cu un dezavantaj de 7 puncte, scor 21-28. A urmat însă o a doua repriză aproape perfectă din punct de vedere defensiv, în timp ce în atac am reușit să facem îndeajuns încât să încheiem partida cu o victorie. O victorie muncită, cu sudoare multă, scor final 58-56. O victorie urâtă, dar atât de frumoasă pentru ceea ce în acel moment părea un viitor luminos pentru naționala României.

Emi Cățe încă nu împlinise 21 de ani, dar confirma încă o dată statutul de viitor lider al naționalei României, cu 13 puncte, 14 recuperări și 5 capace. Nandor Kuti era coșgeterul României, cu 16 puncte, în timp ce Andrei Mandache, chiar dacă a tras doar 1/12, a reușit triplă izbăvitoare chiar în ultimele minute, când a asigurat un avantaj de 8 puncte (54-46) cu 2:26 rămas de jucat. Pe lângă cele 5 puncte, Mande mai reușea 6 recuperări, 5 pase decisive și 3 intercepții. Fereastra aceea avea să reprezinte ultimele meciuri la națională pentru căpitanul nostru.

Din acea echipă au mai făcut parte Giordan Watson, Mirel Dragoste, Iulian Orbeanu, Radu Paliciuc, Bobe Nicolescu, Alex Olah, Titus Nicoară, Amedeo Kasale și Georges Darwiche.

La finalul partidei, selecționerul de atunci al naționalei, Zare Markovski, a lăudat defensiva tricolorilor:

„Croația a avut într-adevăr un procentaj modest la aruncările de pe semicerc, dar cred că echipa noastră s-a apărat foarte bine. Poate că în anumite situații ne-am asumat niște riscuri la perimetru și cu siguranță nu am dorit să le oferim prea mult spațiu oamenilor mari la interior, deoarece știam că au multe opțiuni sub coș. Apărarea noastră a făcut față pivoților Croației.”

Întrebat recent despre prestația noastră din acea partidă, căpitanul Andrei Mandache a oferit un răspuns destul de grăitor:

„Nu s-a întâmplat nimic special la meciul respectiv, dar pot să îți spun că am avut parte de cel mai calm antrenor cu care am lucrat vreodată și asta cred că ne-a oferit un boost de încredere în lupta pe care am dus-o în toată campania. Începând cu meciul din Italia pierdut la 3 puncte și până la marea victorie împotriva Croației, coach Markovski avea o calmitate aparte pe durata meciului și te făcea să te simți că totul va fi ok, indiferent de modul în care decurge meciul.”

După această victorie, președintele FRB de atunci a prezis un viitor luminat tinerilor de la națională, dar și o prestație prin care „să ne confirmăm valoarea” pe teren propriu, contra Italiei, într-o partidă disputată trei zile mai târziu.

Squadra Azzurra a avut însă grijă să ne readucă cu picioarele pe pământ. Cu un nemilos 17/32 din acțiune, Amedeo Della Valle (29 de puncte) și colegii săi au trecut de „Vulturi”, scor 101-50.

La finalul partidei selecționerul României de atunci a oferit o analiză obiectivă a campionatului nostru:

„Nu a fost surpriză pentru mine, fiindcă chiar dacă avem tendința să creștem în joc, băieții noștri sunt produsul campionatului nostru (...) Ne-au arătat unde suntem și ce trebuie să facem pentru a ajunge la un nivel mai înalt. (...) Pentru mine nu a fost o surpriză fiindcă știu exact condițiile în care băieții mei evoluează. Nu din întâmplare am fost la Cupa României să îmi văd jucătorii de națională, care au prins 3 minute la Cupă iar străinii prindeau 37 de minute. Trebuie să analizăm cum să îi ajutăm pe băieți să fie mai buni, fără să ne comparăm cu Italia sau NBA.”

Ce a urmat, știm. Două înfrângeri clare în ultima fereastră, din cauza cărora am ajuns să jucăm precalificări la turnee care se joacă trei ani mai târziu. Acolo unde încă ne mai zbatem să obținem o victorie de efect, cum a fost aceasta de la Zadar. Care ne-a dat atât de multe speranțe. Deocamdată deșarte.

*foto: fiba.basketball