România a încheiat participarea la Europeanul U20 – Divizia B de la Tbilisi cu un palmares de 2 victorii și 5 înfrângeri și locul 16 din 19.

Titlul ales de tânărul meu coleg Flaviu Ilie la cronica ultimei partide „România U20 se face de râs și în ultimul meci de la CE Masculin - Divizia B” a atras un comentariu negativ din partea componentului naționalei tricolore Christian Chițu și numeroase aprecieri de la actuali jucători din Liga Națională de Baschet Masculin și alți oameni din baschetul românesc.

Apreciez solidaritatea între jucători și cred că e binevenită. Însă să pierzi la -17 cu Albania la U20 e o contraperformanță dureroasă. Nu mai vorbesc de înfrângerea la 60 de puncte cu Estonia sau cea împotriva Kosovo, selecționată pe care România nici măcar nu o recunoaște oficial în sistemul internațional.

Acum câteva săptămâni dezbăteam împreună cu cititorii acestui portal legea făcută „pe genunche” de premierul Eduard Novak, prin care formațiile de sport în echipă erau obligate să aibă 40% din formație jucători din România. O lege populistă, dată pe heirup, care tratează doar efectul și nu cauza. Sigur că baschetul românesc e poate sportul cel mai puțin afectat de această lege. Din sezonul viitor, în prima repriză din LNBM vor juca doi români, iar perspectivele sunt ca din 2023/2024 să fie doi români pe parchet pe toată durata meciului. Însă această regulă nu ar ajuta deloc la problemele de la baza sportului, vizibile și la turneul final din Georgia.

Baschetul nostru luase un avânt datorită generației 1997, campioană la EuroBasket U20 – divizia B din 2017. Însă a fost un simplu foc de paie. Generația 98-99 a jucat apoi în Divizia A, unde nivelul de pregătire și de condiții de infrastructură s-a făcut simțit foarte clar. Ce-i drept, atunci băieții luau 47 de puncte de la Serbia, nu 60 de la Estonia. Și de atunci performanțele „Vulturilor” la echipele juvenile, dar și la seniori, au luat-o pe tobogan.

Astfel, poate revolta jucătorilor ar trebui îndreptată către cei care au făcut posibilă această contraperformanță. Cei care nu asigură o infrastructură specifică performanței din baschetul mare, cei care nu cresc antrenori de copii și juniori, cei care își fură singuri musca de pe căciulă.

Noi doar ne facem datoria să scriem ceea ce vedem. Și cum i-am lăudat pe băieți când au bătut Olanda, am scris și în termeni reali atunci când am pierdut cu Albania. Oricum, sportivii sunt ultimii vinovați pentru aceste performanțe.

Și ca să încheiem totuși într-o notă pozitivă, la U20-ul divizia B din 2019 am terminat pe locul 17. Deci măcar am progresat un loc.

PS: Știm de problemele de sănătate de la lot. Știm de treaba cu toxiinfecția alimentară și de accidentări. Un argument în plus să spunem că băieții nu ar trebui puși la zid. Dar nici cocoloșiți, cum și-ar dori alții.

*foto: fiba.basketball