Duminică, 10 septembrie, echipa națională a Germaniei a realizat cea mai mare performanță din istoria baschetului nemțesc, reușind să câștige Campionatul Mondial de Baschet, după o finală jucată în compania Serbiei: 83-77.

Gruparea antrenată de Gordie Herbert a avut parte de un parcurs impresionant la turneul din Filipine, Japonia și Indonezia, terminând cu un bilanț de opt victorii și nicio înfrângere. Germania a trecut de Japonia, Australia, Finlanda, Georgia, Slovenia, Letonia, Statele Unite ale Americii și Serbia în cursa ei spre aur.

Cu siguranță, drumul spre această performanță nu a fost ușor, iar începutul a fost problematic. Maxi Kleber, unul dintre cei mai buni pivoți germani, a anunțat că refuză să vină la națională din cauza unei declarații făcute de Dennis Schroder, căpitanul echipei. Așadar, aventura nemților a pornit cu retragerea unuia dintre pilonii principali ai formației.

Însă, dincolo de acest eveniment, povestea baschetului german a început cu mult înainte și a fost nevoie de zeci de ani pentru a ajunge până la fluierul final din Mall of Asia Arena din Manila. Nu devii campion mondial peste noapte și, tocmai de aceea, am decis să arunc o privire în urmă și să încerc să identific pașii care au făcut ca Germania să ajungă acolo unde a ajuns.

Surprinzător pentru unii, la dezvoltarea baschetului nemțesc au avut un aport semnificativ doi români: Ionică Nicolau și Liviu Călin. În ultimii ani, am scris poveștile celor doi antrenori și, acum, finala Campionatului Mondial mi-a dat ocazia să recitesc acele interviuri și să le privesc dintr-o altă perspectivă, cu o informație în plus: Germania a devenit cea mai bună națională a lumii.

„Eu nu spun că baschetul nemțesc este aur. Fiecare sistem are problemele lui dar au crescut foarte mult în organizare, au centre serioase de baschet, academii. Vorbim de organizare și de condiții de antrenament”, explica Ionică Nicolau în vara anului 2022.

Fost baschetbalist, devenit antrenor în anii ’70, Nicolau a fugit din țară în perioada comunistă și a ajuns în Ludwigsburg. Acolo a reușit să îi convingă pe cei din învățământ să îl lase să predea baschet și a început să introducă acest sport tot mai mult în școlile din oraș. A creat echipe, le-a crescut, le-a dus la competiții și, în paralel, a antrenat și echipa de seniori.

„Domnul Nicolau e o legendă în Ludwigsburg. Aș spune că el a creat o cultură baschetbalistică în acest oraș. Totul a fost făcut de el”, mărturisea, într-un alt interviu, Marc Salzer, un antrenor responsabil de pregătirea fizică în cadrul academiei lui MHP Riesen Ludwigsburg.

„A setat piatra de căpătâi pentru tot ceea ce s-a construit în Ludwigsburg”, l-a completat Christian Spieth, un alt antrenor, pe colegul său. „A mers în școli pentru a face câteva antrenamente și acum avem o ligă de echipe școlare în Ludwigsburg și în jurul orașului. A oferit atât de multe baschetului din Ludwigsburg. El a unit orașul și a convins pe toată lumea că merită investit în baschet. Eu am o mulțime de prieteni în Ludwigsburg care au fost introduși în baschet de domnul Nicolau. Sunt din Stuttgart și am venit în Ludwigsburg pentru baschet, când aveam 16 ani. Mi-a dat șansa de a mă antrena cu prima echipă și a fost antrenorul care mi-a oferit primele minute la nivel profesionist. Pentru mine este o onoare să dau ceva înapoi și aș putea să aduc o sută de oameni din Ludwigsburg care ar spune același lucru”.

Ionică Nicolau a fost un pionier în baschet în Ludwigsburg, a pus bazele, a clădit o fundație pe care, mai apoi, cei care l-au succedat au putut construi. Astfel, a apărut clubul MHP Riesen Ludwigsburg, care în ultimul deceniu s-a dezvoltat foarte mult, odată cu aducerea lui John Patrick pe banca tehnică.

În același timp, clubul din orășelul de lângă Stuttgart și-a dezvoltat și o puternică academie și fiecare echipă de juniori se aliniază filozofiei principale a clubului. Antrenorii din academie își propun să îi motiveze pe copii să muncească din greu, să dea 100% în tot ceea ce fac, să își mențină foamea pentru baschet și să fie conștienți că provocările sunt bune, fiindcă acestea îi fac mai buni.

MHP Riesen Ludwigsburg s-a axat și pe a aduce în echipa de seniori jucători tineri pe care să îi dezvolte și să îi ajute să își atingă potențialul. Un exemplu este Johannes Thiemann, care a avut medii de 7.0 puncte, 4.3 recuperări și 1.1 pase decisive la Campionatul Mondial.

În anii ’90, într-un alt orășel din Germania, Braunschweig, Liviu Călin a avut un impact deosebit, producând și dezvoltând o mulțime de jucători, în calitate de antrenor federal al Federației Germane de Baschet.

„Am început într-un program de baschet finanțat de Federația Germană, la un club sportiv. După trei ani, am devenit asistent la prima echipă. În paralel, am dezvoltat echipa de „speranțe”, cu care am ajuns cândva în liga a doua. După vreo cinci sau șase ani, am fost numit antrenor federal. Am primit oportunitatea să cunosc toți tinerii care erau în regiunea asta, în nordul Germaniei și în toată Germania. Am recrutat câțiva la Braunschweig și cu ei am început un program”, ne-a povestit Liviu Călin, într-un interviu realizat în 2020.

Printre jucătorii pe care i-a format antrenorul român se numără Dennis Schroder și Daniel Theis, două nume foarte cunoscute celor care au urmărit Campionatul Mondial. Schroder a avut medii de 19.1 puncte, 6.1 pase decisive și 2.0 recuperări și a fost numit MVP-ul turneului. În schimb, Theis s-a remarcat cu 10.9 puncte, 5.4 recuperări și 1.9 pase decisive, fiind unul din jucătorii de bază ai Germaniei.

Liviu Călin a rămas implicat până în prezent în Braunschweig, devenind cunoscut și respectat în întreaga țară pentru activitatea sa în sectorul juvenil și nu numai.

Sigur, cei doi antrenori români nu reprezintă singurele motive pentru care baschetul nemțesc a ajuns la acest nivel. Cred că, mai degrabă, ilustrează disponibilitatea germanilor de a învăța de la oameni de valoare, de a avea răbdare și încredere și de a culege roadele în timp.

Această atitudine este extrem de vizibilă și în modul în care nemții își conduc și organizează echipele de club. Două din echipele nemțești pe care le admir cel mai mult sunt Ratiopharm Ulm și Alba Berlin, iar în această vară, Basket News, cel mai important site de baschet din Europa, a publicat niște interviuri foarte interesante cu liderii acestor grupări.

Ulm a fost surpriza sezonului 2022-2023, izbutind să câștige titlul național după ce, în playoff, a trecut de Bayern Munchen, de Alba Berlin și de Telekom Baskets Bonn. Cu toate acestea, obiectivul acestei formații nu este să câștige campionatul, ci să dezvolte ceva sustenabil.

„Cred că este o strategie care dă roade. Această ligă este recunoscută pentru faptul că echipele nu reacționează rapid la rezultate, ci la un proces. Ce contează cel mai mult este dezvoltarea unui proces și a unei identități”, explica Thorsten Leibenath, directorul sportiv al lui Ulm.

Ba mai mult, obiectivul principal al lui Ulm este să aibă cea mai bună facilitate de antrenamente și cel mai bun program de dezvoltare a jucătorilor din Europa. „Se dorește o abordare holistică, una care să includă școala, îngrijirea medicală, dezvoltarea personalității și răspunsul la întrebări legate de contracte și asigurări”, a declarat Leibenath.

Aceeași mentalitate o au și conducătorii Albei Berlin, organizație care a progresat an de an și care, în prezent, evoluează în Euroligă. Într-un interviu pentru Basket News, Himar Ojeda, directorul sportiv al echipei, explica de ce nu cresc brusc bugetul echipei și de ce preferă să crească treptat, cu răbdare:

„Avem o filozofie. Nu putem să ne creștem bugetul cu 2 milioane de euro într-un singur sezon. Uneori, creșterea înseamnă să nu îți mărești bugetul pentru o perioadă pentru a ți-l mări în următorul an. Dacă, dintr-odată, bugetul nostru ar crește, am fi încântați. Însă credem că trebuie făcute investiții și în alte lucruri. De exemplu, urmează să facem o renovare majoră la complexul nostru de antrenamente. Vom renova întreaga sală și apoi, în următorul sezon, vom schimba zona de vestiare, vom investi în echipament și vom crea o zonă în care jucătorii să poată mânca. De asemenea, personalul nostru a crescut foarte mult în ultimii ani. Avem un director de performanță și mai mulți fizioterapeuți, antrenori și asistenți. Așa ne dorim să creștem organic.”

Evident, baschetul german nu este lipsit de probleme. În continuare, fotbalul este sportul principal în această țară și un meci fără miză al naționalei de fotbal stârnește mai mult interes decât o semifinală de Mondial. De asemenea, Ingo Weiss, președintele Federației Germane de Baschet, a oferit recent un interviu în care a criticat sistemul de acordare a fondurilor sportive în Germania. Baschetul este abia pe locul 26 în clasamentul PotAS (Sistemul de Analiză a Potențialului), aspect care duce la o subfinanțare a acestui sport.

Un alt aspect problematic este că nicio televiziune nu a cumpărat drepturile de a transmite meciurile de la Mondial. Magenta Sport a transmis jocurile, însă vizionarea acestora a fost condiționată de cumpărarea unui abonament, excepție făcând partidele naționalei Germaniei. De-abia în weekend, ZDF a cumpărat drepturile TV ale finalei, astfel că nemții au putut vedea actul decisiv la televizor. Drept urmare, finala a avut peste 4.5 milioane de urmăritori și un market share de 35%.

În ciuda acestor probleme, este clar că baschetul german parcurge o perioadă foarte bună, iar ca dovadă stau rezultatele obținute de echipele naționale:

• Bronz la Campionatul European din 2022
• Aur la Campionatul Mondial din 2023
• Bronz la Campionatul European U18
• Locul 5 la Campionatul European U16
• Locul 6 la Campionatul European U20
• Locul 6 la Campionatul European Feminin din 2023

Însă, dincolo de rezultate, consider că nemții oferă niște principii clare pe care le poate adopta oricine: disponibilitatea de a învăța, dorința de a munci din greu, atenție mai mare asupra procesului, nu asupra rezultatelor, răbdare și perseverență și concentrare pe infrastructură.

*foto: fiba.basketball, IMAGO/nordphoto GmbH/Hafner, Bogdan Isailă, Facebook - Liviu Călin