Ediția inaugurală a SuperCupei României a fost adjudecată de către BCM U Pitești. Echipa pregătită de către Tudor Costescu a depășit pe CSU Asesoft Ploiești cu scorul de 83-75 la capătul unui meci suficient de atractiv din toate punctele de vedere. Mai ales dacă ținem cont de faptul că a fost primul joc oficial al sezonului 2012/13.

Desigur, faptul că am avut parte de un meci oficial după patru luni a avut darul de a ne permite să trecem cu vederea niște aspecte ce au lăsat de dorit în jocul ambelor formații. Însă, baschetul jucat de cele două protagoniste s-a ridicat la nivelul obișnuit pentru sportul cu mingea la coș din țara noastră.

Putem să spunem că am avut parte de o primă repriză în care s-a jucat după tonul dictat de către campioni. CSU Ploiești a fost mai inspirată, dinamitată fiind de cele 11 puncte înscrise de Cătălin Burlacu în primele câteva minute ale meciului. El a fost secondat de un Darius Hargrove extrem de activ la recuperare și suficient de precis pentru a compensa pentru problemele cu greșelile personale ale lui Szijarto, revenit după o operație la corzile vocale.

BCM U Pitești, o echipă cu multe noutăți în acest an, a avut un început curajos, cu patru reușite din spatele semicercului în primul act, iar acestea putem să spunem că au ținut echipa lui Costescu în joc pe parcursul primei secvențe. Lucrurile păreau să scape de sub control pentru deținătoarea cupei. Acest lucru a fost cel mai vizibil în partea a doua din secvența a 2-a, când Adi Tudor a mărit avantajul Asesoftului la 11 puncte pe tabela de marcaj. În acel moment prea puțini îndrăzneau să se gândească la o potențială revenire e Piteștiului, una similară cu cele consemnate în cadrul turneului final al Cupei României. Cu atât mai mult cu cât adversar a fost CSU Ploiești. Chiar dacă repriza s-a terminat cu un parțial de 10-4 pentru piteșteni.

Dar piteștenii nu au renunțat. În partea a doua lucrurile s-au schimbat simțitor încă de la început. Mărturisesc că nu mi-am imaginat faptul că Asesoftul va juca atât de lipsită de idei până la finalul jocului. Despre problemele tripletei Burlacu - Hargrove - Vlahovic am discutat. Chiar dacă nu am notat faptul că Darius a rămas cam mult pe bancă în debutul reprizei a doua. E drept că avea două greșeli personale, însă faptul că a stat atât de mult pe bancă se vede că nu i-a priit. Ba chiar deloc. Însă nu doar lipsa lor de inspirație a condus la acest eșec. Noile achiziții nu s-au prea simțit, fie că vorbim despre români, jucători cu bogată experiență în întrecerea internă, fie că vorbim despre cei doi străini noi. 

În repriza a doua BCM U Pitești a fost mult mai inspirată în joc. Din punct de vedere ofensiv a beneficiat de seara magică a lui Marcel Jones, imposibil de apărat pentru prahoveni. Practic, Arnautovic a avut probleme să-și dea seama exact ce anume joacă acest baschetbalist. E greu de deslușit dacă este mai mult un 4 sau un 3. Însă, făcând abstracție de poziția lui în teren, Jones a avut o seară de-a dreptul fantastică în ceea ce privește selecția aruncărilor, respectiv a modului în care a apărut pe faza ofensivă. În plus, nu a făcut rabat de la efort și a ajutat din punct de vedere defensiv, fie în apărare individuală, fie că a fost vorba de a juca la intercepție ori să recupereze. A fost liderul echipei la eficiență, puncte marcate, recuperări (ofensive și defensive), intercepții, aruncări din acțiune (efectuate și marcate).

Nu trebuiesc omise contribuțiile celorlalți jucători. Mă refer la cei despre care am mai vorbit, adică Albijanic (care a avut o repriză a doua perfectă), Barac (impecabil la aruncările de la distanță și în momentele critice la linia de pedeapsă), Popovic și Gennie. Damien Kinloch a cam rămas dator, însă el a rămas pe bancă și pentru simplul fapt că Albijanic a evoluat extrem de bine. Cert este că noile achiziții ale lui BCM U Pitești au contribuit din plin în acest meci.

Cele două echipe au fost egale la capitolul puncte marcate din spațiul de trei secunde: 34-34. Titularii argeșenilor au pus 66 puncte pe tabela de marcaj, iar cei ai Asesoftului au contribuit cu 52. Ambele au avut rotații de nouă oameni, cu precizarea că Ploiești a jucat în patru români. Aici raportul punctelor a fost de 33-4 în favoarea prahovenilor. De asemenea, numărul de minute de joc (91-39), respectiv posesii pierdute (4-8) a fost favorabil românilor de la echipa campioană.

Succesul argeșenilor poate fi explicat și prin lipsa de inspirație a oamenilor importanți, pentru că îmi este imposibil în acest moment să-mi imaginez că atât Burlacu, cât și Stănescu, Hargrove, Tica sau Vlahovic vor juca modest în același timp fără să vină cu ceva care să însuflețească sau să readucă la viață restul echipei. Această echipă are prea multe valori și prea multă experiență ca să nu tragă învățămintele necesare pentru a ridica grupul. Pe de altă parte rămâne să vedem într-adevăr cât de reușită a fost campania de achiziții a Asesoftului în această vară. Pe hârtie echipa arată mult potențial. Rămâne să îl și demonstreze, însă despre acest lucru vom discuta mai detaliat pe parcurs. Spun asta pentru că Asesoftul își propune un parcurs de durată în cupele europene, iar pentru ca acesta să fie unul de succes va fi nevoie de contribuții din partea tuturor jucătorilor. Iar noile achiziții, după ce se vor acomoda, trebuie să producă.

Revenind la SuperCupă, să nu aveți impresia că Piteștiul a jucat extraordinar. În primul rând statistica relevă faptul că băieții lui Costescu au pierdut 22 de posesii. Nu știu câte meciuri poți să câștigi cu un număr atât de mare de mingi făcute cadou. Dar în afara cifrelor vă reamintesc câteva greșeli impardonabile: abatere de opt secunde fără o presiune sau o apărare agresivă exercitată asupra celui care a cărat mingea. Abateri de pași pe pătrundere la fundași, neatenție la timpul de atac și multe pase aiurea. Procentajul aruncărilor libere și numărul de recuperări ofensive (aproape dublu: 12-7) contabilizat de adversar sunt lucruri care evidențiază faptul că BCM U Pitești nu a fost perfectă nici pe departe. Însă, a învins chiar și așa. Pe de altă parte, este începutul sezonului și în această perioadă e posibil ca, pe lângă abordarea de natură tactică (cu toate că și aici sunt carențe atât pe parte de scounting - pe fondul noutăților majore și a necunoscutelor în ceea ce privește jucătorii adverși - cât și pe parte de ajustare în funcție de schimbările adversarului), un meci să fie decis prin simplul fapt că unii au greșit mai mult decât alții. Cert este că ambele echipe vor arăta mult mai bine după alte 5-6 jocuri oficiale. Mă refer atât din punct de vedere al așezării tactice, cât și prin prisma formei sportive propriu-zise.

În concluzie, nu putem să spunem că a fost un meci excelent, dar nici unul prost. Cert este că partida a avut parte de destule momente atractive, însă și de greșeli, unele destul de grave din partea anumitor jucători, respectiv de lipsă de reacție, dar mai ales de lipsă de inspirație. A învins echipa care, la modul general, a fost mai bună în cursul serii de vineri (21.09). Aceea care a greșit destul, dar a și jucat mai bine.