Meciul 3 al finalei Diviziei A la baschet masculin a fost unul dintre cele mai modeste partide de baschet pe care le-am putut urmări pe tot parcursul sezonului competițional 2011/12. CSU Ploiești a depășit pe BC Timișoara, scor 63-55, pe fondul unui joc în care greșelile au fost vizibile la tot pasul.

Trupa lui Dado arnautovic a început excelent jocul și a etalat un joc ofensiv de nivel foarte bun, care se traduce în 25 puncte pe tabela de marcaj pe parcursul primelor zece minute de joc. Avea să fie singura perioadă de joc în care cel puțin una dintre protagoniste a jucat bine pe faza ofensivă.

În rest ambele formații au suferit cumplit în atac. Atât la finalizare cât și pe construcție.

Sigur, putem vorbi despre faptul că miza își pune amprenta asupra modului de exprimare, iar de regulă în fazele superioare ale unei competiții defensiva își spune cuvântul, ea influențând atât jocul ofensiv al adversarului cât și propriul datorită faptului că anumiți jucători nu se pot menține proaspeți din moment ce se implică fizic în jocul de apărare.

Însă este inadmisibil să arunci chiar și de patru ori pe aceeași posesie și să nu fii în stare să modifici tabela de marcaj. De asemenea, miza poate să fie oricât de mare, dar este impardonabil să comiți abatere de pași atât de des cum a făcut-o, spre exemplu, Dominique Archie în acest meci.

Din punct de vedere defensiv se știe foarte bine deja, CSU Asesoft Ploiești joacă foarte agresiv. În permanență. Undeva la limita între regulamentar și fault. Este un lucru știut. Dar pe cât de știut și de temut este, adversarul nu găsește niciun fel de soluții pentru a contracara eficient.

Timișoara a încercat să puncteze din toate pozițiile. Deznodământul a fost același: 14/36 la aruncările de două puncte (39%), respectiv 5/19 la trei puncte (26%). Plus 17 posesii pierdute. Exceptând statistica, trebuie notat faptul că Leii din Banat nu și-au găsit nici cum cadența pe parcursul Meciului 3. Astfel, odată desprinsă ușor pe tabela de marcaj, Asesoft nu a mai putut fi ajunsă din urmă. Asta pe fondul impreciziei adversarului.

Alb-violeții cu greu au găsit soluții pentru a marca pe acțiuni succesive. Iar atunci când au făcut-o ele au fost intercalate de un coș al adversarului. Mai mereu Timișoara a fost contracarată.

Iar acest lucru s-a întâmplat într-un meci în care CSU Ploiești a jucat aproape la fel de modest din punct de vedere ofensiv. După un prim sfert excelent, prahovenii au avut o perioadă de șase minute în care nu au înscris niciun coș din acțiune în secvența a doua. Mai grav este că Asesoftul a executat extrem de prost pe faza ofensivă.

Nu putem spune că a fost vorba de o seară dificilă la finalizare, în condițiile în care totuși, Ploieștiul a avut 20/40, adică 50% la aruncările de două puncte. Chiar dacă la trei puncte (6/22 pentru 27%) respectiv la linia de pedeapsă (5/13 pentru 38%!), gazdele acestui meci au fost mai mult decât imprecise.

A fost vorba, în primul rând de o execuție imprecisă și lipsită de idei a fazei de construcție. De aici au rezultat, în mod logic, aruncările deloc inspirate și selecția deloc fericită. De fapt, imprecizia la finalizare a fost completată în mod evident de numărul posesiilor pierdute. Statistica indică 16 acțiuni prahovene rămase nefinalizate și de pe urma cărora adversarul a obținut șase mingi.

Însă, defensiva Asesoftului a fost mai bună. Agresivitatea și forța, respectiv avantajul oferit de îmnperecherea pe jocul om la om, au triumfat în fața tuturor încercărilor Timișoarei.

De notat că din punct de vedere individual niciun jucător al Timișoarei nu a avut puterea de a schimba situația. Robert Sarovic s-a luptat exemplar, însă el nu a izbutit nici de această dată să producă cu aceeași regularitate din spatele semicercului. Archie a greșit prea mult, iar Popescu, deși a obținut cinci recuperări ofensive, nu a avut prea multe șanse în fața lui Vladimir Tica. Chiar dacă a reușit să-l ducă pe acesta în situația în care să aibă probleme cu faulturile. Nici Zlatko Jovanovic nu a reușit să marcheze prea mult, el având zece aruncări ratate din acțiune.

În schimb, Asesoftul a beneficiat de aportul lui Hargrove, Cepulis și Burlacu, completați de surprinzătorul Albijanic. Chiar dacă pe termen lung nu a strălucit niciunul, iar Vlahovic nu a mai fost la fel de impresionant precum în partidele de la Timișoara, Ploieștiul a învins profitând în primul rând de seara mai proastă a adversarului.

Nu ne rămâne decât să sperăm că joi vom vedea un meci mai bun, în primul rând prin prisma execuției celor două formații, cu precădere pe faza ofensivă. Vorbim despre faza de construcție, cea care poate facilita o finalizare necontestată sau care să valorifice avantajele de care una sau alta dintre protagoniste dispune. În plus, nu ar strica mai multă concentrare la finalizare. Nu este nevoie de un festival de puncte marcate împotriva defensivelor inexistente. Însă fiind vorba despre o finală de campionat, adică o confruntare între cele mai bune echipe din țară, putem avea pretenția să nu vedem atâtea abateri de pași și mai puține ratări incredibile pe aruncări necontestate, unele chiar din spațiul de trei secunde!

În afara calității jocului prestat de unii dintre protagoniști, pentru a mai obține ceva de la această finală, Timișoara trebuie să joace mai bine decât a făcut-o în oricare din primele trei partide ale finalei. Rămâne de văzut dacă poate să o facă.