Energia Rovinari merge mâine la Iași pentru a întâlni echipa locală într-un meci contând pentru ultima etapă a sezonului regulat. Gorjenii se deplasează în Moldova pentru un meci ce se află la discreția lor, care cel mai probabil va constitui un antrenament pentru ei în ceea ce privește play-off-ul.

Înaintea confruntării, TotalBaschet a stat de vorbă cu Brice Kabengele care a prefațat meciul, vorbind totodată despre echipa Iașului în sine și parcursul acesteia de a lungul sezonului 2011-2012.

Cum priviți meciul de astăƒzi?  

Îl văd ca pe ultimul meci din campionat. Mergem acolo fără presiune, dar avem de gând să facem un meci bun, o să îl luăm ca pe un antrenament și vom trata adversarii noștri cu respect.      

Cum va fi revederea cu fosta ta echipăƒ?  

Cu siguranță va fi un moment plăcut pentru mine. Cât am jucat la Iași am petrecut momente frumoase atât în teren cât și în afară lui. La fel de plăcută va fi și reîntâlnirea cu foștii colegi precum cel mai "tânăr" jucător din Divizia A Anghel Mitică și bineînțeles coach Moscalu.    

Ce vムpropuneți pentru această confruntare?  

Nu cred că se pune problemă legat de rezultat, mai mult ca sigur. Este un meci pe care o să-l câștigăm, însă nu mergem la Iași în excursie. Mergem să ne pregătim pentru play-off. Luni searムcoach Nikolic a insistat pe faptul că vrea pe toată lumea la antrenament de dimineață înainte de meci, mai ales că este o deplasare lungă și practic o să pierdem o zi de pregătire.    

Ce păƒrere ai despre formația ieșeanムalcătuită preponderent din juniori și despre parcursul acestora în Divizia A? Reprezintムacesta un beneficiu pentru ei? 

Nu i-am văzut jucând fiindcă nici un meci de-al lor nu a fost televizat, dar din câte am văzut s-au agățat de câteva echipe, însă din păcate nu au reușit să câștige. Cel mai mare câștig al lor este creșterea exponențială a lui Vlad Popovici.    

Situația la Iași îmi aduce aminte un pic de ce se cheamă INSEP în Franța. Este o echipă federală care evoluează în liga a-3-a, care nu retrogradează și care este formată numai de juniori între 14 și 17 ani. Din această echipă au făcut parte jucătorii precum Tony Parker, Boris Diaw, Ronny Turiaf....Chiar dacă câștiga puține meciuri, experiență pe care o acumulează jucând la o asemenea vârstă împotriva adulților este de neprețuit. Cred că în Divizia A ar putea fi făcut ceva pe modelul acesta să zicem cu cei mai buni copii din țară între 16 și 21 ani. Ar fi benefic pentru baschetul românesc în general, dar și pentru echipele din campionat care de două ori pe an ar avea ocazia să dea șansa juniorilor să joace împotrivă celor mai buni jucători din țară.