CSM București este una dintre echipele bune ale campionatului. Formația din capitală a avut un parcurs constant din punct de vedere al rezultatelor pe toată durata desfășurării acestui sezon competițional.

Acesta este un lucru foarte important pentru o echipă pregătită de un antrenor aflat la prima experiență într-o astfel de funcție la nivel de Divizia A. E drept, Hristu Șapera are la îndemână o promovare alături de Granitul București și a ocupat funcția de antrenor asistent la CSM București în ultimii ani, avându-l ca și colaborator în primul rând pe Mladen Ostojic.

Sezonul a început greu pentru formația din capitală în condițiile în care pe la sfârșitul lui septembrie nu avea antrenor principal. Însă rezultatele nu au lipsit niciun moment. CSM-ul a jucat pe măsura rezultatelor. Promovând un baschet elaborat, ordonat și în care sunt apreciate blocajele defensive, recuperarea și jocul inteligent pe faza ofensivă.

Bucureștenii au învins, printre altele, campioana în exercițiu, au eliminat echipa care deținea Cupa României și au învins formații precum Ploieștiul, Mureșul sau Oradea. CSM-ul a avansat la turneul final al Cupei României, pe care l-a organizat.

Calificarea în sine a fost un real succes pentru această organizație, însă tot ce s-a întâmplat acolo nu i-a fost de prea mare folos. CSM a terminat pe locul 4 și l-a pierdut pe Virgil Căruțașu. După această lovitură lucrurile păreau că nu pot să meargă mai prost și așteptările au început să se schimbe. Declinul îi era propovăduit acestei formații care însă nu a cedat.

A urmat accidentarea lui Bryson McKenzie, pivotul de bază și partenerul lui Căruțașu în spațiul de trei secunde. În aceste condiții CSM-ul nu a mai avut prezență la interior.

Deși este foarte tânăr, Șapera a dat măsura inteligenței și ambiției care îl caracterizează, iar CSM-ul și-a schimbat stilul de joc. Bucureștenii au etalat un baschet în viteză, mai dinamic și prin care au încercat să evite jocul așezat, cu oamenii înalți pe poziții prestabilite în interiorul sau în jurul spațiului de trei secunde. Având la dispoziție câțiva jucători capabili să înscrie, precum Martinic și Gallimore, respectiv baschetbaliști foarte rutinați de talia lui Fometescu sau Bosnjak, respectiv utili ca și Rhinehart, CSM-ul a trecut cu real succes peste perioada dificilă ce a urmat turneului final al cupei.

De atunci CSM București are șapte victorii și o înfrângere, continuând să spere la o clasare cât mai bună înaintea playoff-ului. De notat faptul că schimbarea stilului de joc are câteva plusuri și minusuri. Elevii lui Șapera au marcat, în medie, 96.1 puncte pe meci în jocurile disputate fără Căruțașu. Asta în condițiile în care cu Virgil pe parchet, adică jucând un baschet elaborat, pe jumătate de teren, cu atac pozițional și apărare așezată, CSM-ul avea 78.8 puncte înscrise pe meci.

Pe de altă parte se obsearvă o scădere evidentă la media recuperărilor pe meci. Are 35.7 în acest sezon, dar pe parcursul lunii martie a avut doar 33.1. Paradoxal, numărul posesiilor pierdute a coborât în ultima lună. Jocul în viteză, cu mai multe acțiuni ofensive provoacă, de obicei, un număr mai mare de greșeli, de inexactități. Nu a fost cazul pentru CSM București. Pe de altă parte CSM-ul este una dintre echipele care obțin cele mai puține intercepții într-un meci.

Acest lucru se poate explica prin faptul că nu are jucători iuți, iar la poziția 1 nu dispune de un jucător suficient de bun pe faza defensivă pe acest stil. Claudiu Fometescu este un excelent organizator al defensivei colective și are apărarea în sânge, dar el are o vârstă. Plus că jocul la intercepție nu a fost punctul său forte nici când era mai tânăr. Deși cred că cei care au urmărit cu atenție cariera gorjeanului își amintesc destule astfel de mingi obținute în echipamentul lui Dinamo. Pe de altă parte Goran Martinic are mari probleme din punct de vedere defensiv, atât în apărarea colectivă cât și pe cea din relația unu la unu.

E limpede că statistica recentă poate fi pusă și pe seama faptului că ne aflăm spre sfârșitul sezonului regulat și o parte dintre echipe nu s-au omorât cu firea, iar altele nu dispun de ingredientul principal în sport - valoare. Însă, bucureștenii au învins totuși la Pitești în primul meci după câștigarea cupei de către această echipă. Au înscris 100 de puncte Energiei Rovinari și în pofida faptului că au fost spulberați în propriul fief au avut puterea de a marca 90 de puncte Mediașului. Nu este vina CSM-ului că alte echipe nu abordează cu seriozitate maximă competiția. Într-o lume ideală faptul că joci la victorie, așa cum o face CSM-ul împotriva oricărui adversar, este o chestiune de normalitate ce trece neobservată. În România astfel de echipe trebuiesc apreciate, evidențiate și date ca și exemplu pentru cei care se ocupă de orice altceva numai de baschet nu.

De apreciat mi se pare modul în care un antrenor aflat la primul sezon în Divizia A masculin, forțat de niște ghinioane, a înțeles că trebuie să schimbe și să adapteze jocul echipei sale. Astfel, CSM-ul a păstrat linia victoriilor, iar acest lucru nu poate fi trecut cu vederea. Mulți ar fi cedat și căutau scuze. Și nimeni nu i-ar fi putut contrazice. Șapera a căutat altceva. Și se pare că a găsit calea spre succes.

Va fi foarte interesant de văzut cum se va comporta CSM-ul în ultima etapă, la Brazi, împotriva celei mai bune defensive din campionat atât din punct de vedere statistic, cât și al agresivității și productivității. Un fel de avanpremieră pentru playoff. Un fel de bun venit în lumea bună a baschetului românesc din partea unei echipe obișnuite cu fazele eliminatorii.

Chiar și așa, indiferent că Virgil Căruțașu și Bryson McKenzie vor reveni și o vor la capacitate maximă sau nu, CSM București se anunță o echipă foarte interesantă și o nucă tare greu de spart. A demonstrat acest lucru pe parcursul întregului sezon competițional.

Foto: Biro Zoltan