Foto: Andor Marton

Niksa Bavcevic, antrenorul principal al lui U Mobitelco Cluj-Napoca, a criticat în termeni duri lipsa de combativitate a elevilor săi la meciul cu SCM U Craiova din etapa a 13-a. El a susținut că formația pe care o pregătește a avut atitudinea potrivită doar zece minute în acest meci și că în acea perioadă s-a văzut imaginea reală a echipei ardelene.

Nu pot să contrazic aceste lucruri. Are perfectă dreptate în ceea ce afirmă. Însă vreau să vă provoc să priviți problema și din alt unghi.

Concret, ce rol considerați dumneavoastră că îi revine antrenorului în a-și motiva jucătorii?

Până la urmă combativitatea, determinarea și implicarea totală în joc a unui sportiv sau a unui grup este o consecință a dialogului, a modului în care antrenorul (acel om care lucrează cu acești sportivi zi de zi) îi cunoaște pe elevii săi și ajunge la un punct în care știe să vorbească cu fiecare dintre ei.

Rolul unui antrenor nu se termină doar la transmiterea informației corecte. Lucru pe care, de altfel, Bavcevic îl face foarte bine. Este un tehnician fin, capabil să citească jocul foarte rapid și să reacționeze. Despre calitățile de tactician ale croatului nu avem ce să discutăm. Omul este unul dintre cei mai experimentați și valoroși antrenori din campionatul nostru. Iar pentru acest lucru mi-a câștigat respectul încă de la primul său angajament.

Însă, modul în care îți motivezi jucătorii, în calitate de antrenor, este cel puțin la fel de important. Meseria aceasta este una extrem de delicată și îmi pare rău că nu toată lumea depune efort să se gândească ce presupune această meserie. Trebuie să te documentezi permanent pentru a putea fi competitiv și pentru a te menține în permanență la curent cu tot ce presupune tactică de joc, mod de pregătire și acumulare din punct de vedere fizic, antrenamente și așa mai departe. În același timp partea psihologică este definitorie.

Poate nu ar trebui să dau exemple atât de mari, însă o fac. Cei mai mari antrenori din istoria acestei discipline sportive au dovedit că sunt mai puternici din punct de vedere psihologic decât sunt ca antrenori. Nu mă înțelegeți greșit! Un Phil Jackson sau un Zelkjo Obradovic nu găsești în fiecare zi. Aceștia sunt niște antrenori de senzație, dar în același timp sunt niște psihologi colosali.

Revin la Bavcevic. Cum poți să declari că jucătorii tăi nu au fost combativi? Păi cui îi revine responsabilitatea de a-i motiva? Cine trebuie să le atragă atenția că un meci de baschet se câștigă cu 1% talent și 99% muncă?

Cu siguranță Bavcevic a lucrat cu foarte mulți profesioniști. Chiar el a spus-o, la nivel profesionist este de neacceptat o astfel de atitudine. Dar, orice jucător, indiferent de numele său ori de nivelul la care joacă, are nevoie de sfaturi inclusiv de natură psihologică. Chestiune ce face parte, fie că îi place, fie că nu, din atribuțiunile lui - ale antrenorului!

Și, ca să mă 'leg' până la capăt de afirmațiile lui Bavcevic doresc să mai evidențiez un lucru. Dacă jucătorii pe care i-a folosit, cei șase străini și doi români cu care a abordat partida cu Craiova nu au dat randamentul scontat și nu au avut nivelul de combativitate dorit, de ce nu i-a pedepsit pe aceștia cu statul pe bancă?

Aș spune că temperamentul de-a dreptul coleric al croatului creează prea multă tensiune. Una e să existe tensiune și cu totul alta să fie presiune. Nu toți jucătorii pot să reacționeze pozitiv în condiții de stres. Mai ales când acestea vin din interiorul echipei și mai puțin din altă parte.

Revenind, vă învit să revedeți ce a afirmat Svetislav Pesic (campion european și mondial la nivel de echipe naționale, respectiv câștigător de Euroligă) în cadrul unui seminar în care subiectul principal a fost construirea unei echipe. Concret, ascultați ce spune legendarul antrenor sârb despre staruri și despre modul în care acești jucători trebuiesc disciplinați dacă nu au atitudinea potrivită. Găsiți link-ul făcând click AICI.

De ce nu i-a băgat pe Pop, Gheorghe, Lazăr și Pogăcean dacă nu i-a plăcut nivelul de combativitate al jucătorilor de bază? Poate ar fi luat o bătaie zdravănă de la Craiova, dar cine știe cum ar fi reacționat cei cărora le-ar fi transmis un mesaj cât se poate de clar. Cu siguranță nu ar fi fost primul antrenor din istoria baschetului care apelează la o astfel de măsură.

Bavcevic se declară dezamăgit de jucătorii săi. Și noi suntem. Nu ne spune nimic nou. Dar, el este antrenorul. Nu are o misiune ușoară. Dacă ar fi simplu atunci toți ne-am face antrenori. Însă Niksa Bavcevic este obligat să facă totul pentru echipa sa, așa cum este obligat s-o facă orice antrenor. Nu e suficient să declari în presă că ești dezamăgit de atitudinea jucătorilor și să îi penalizezi. Pecuniar sau cum o fi. Trebuie să găsești soluții prin care să îi faci pe jucători să aibă atitudinea potrivită și să fie pozitivi. Chiar credeți că numai la Cluj este această problemă? Că ceilalți antrenori nu au bătăi de cap la fel de mari și de multe cu jucătorii pe care îi au la dispoziție? Dar unii dintre ei găsesc soluții fără să își critice colaboratorii în public. Cred cu tărie că nu așa îți motivezi jucătorii. Chiar dacă s-ar putea ca în acest caz, cine știe, să fiu contrazis.

Nu vreau să fiu foarte dur la adresa lui Niksa Bavcevic, deoarece mi se pare un antrenor de calitate și pe care îl stimez. Aș spune chiar că îl simpatizez. Dar, nu pot să fiu de acord cu faptul că aproape la fiecare înfrângere găsește vinovați. Uneori sunt arbitrii, alteori cauza este atitudinea jucătorilor. Nu e foarte fair-play acest lucru. Sunt și alții care înțeleg baschetul, poate nu la fel de bine ca și dânsul. Dar destul de pricepuți ca să înțeleagă anumite lucruri.

De asemenea, la modul general vorbesc acum, nu mi se pare normal ca un oficial, în cazul de față președintele lui U Mobitelco Cluj, să declare ceea ce a declarat Mircea Cristescu referitor la jucători. Așa cum mi s-a părut complet nepotrivit ce a declarat președintele lui BC Timișoara după înfrângerea de la Kormend cu referire la antrenor. Fiecare dintre ei știe foarte bine la ce mă refer când spun că nu se impuneau astfel de afirmații publice. Știu foarte bine care este diferența între Cristescu și alți președinți sau manageri din baschetul românesc. El nu uită nicio clipă că a fost și el jucător. Cred că oricine a jucat pentru U Mobitelco Cluj respectiv la o altă echipă înțelege comparația pe care tocmai am făcut-o. Însă nici critică în public nu se face în astfel de situații.