Playoff-ul actualei ediții de campionat, asemenea celorlalte, din anii anteriori, a inflamat serios spiritele. Că de cele mai multe ori mijloacele nu sunt cele mai curate, drepte sau imaculate e foarte adevărat.

Unii au ajuns să se obișnuiscă cu aceste practici și sunt, de-a dreptul surprinzător pentru subsemnatul, trecute cu vederea sau chiar acceptate și motivate că "e România, se poate și așa". Este deranjant să vezi că ești acuzat și înjurat, de te miri cine, pentru faptul că sunt prezentate niște lucruri care mai devreme sau mai târziu primesc confirmare.

Nu mă aștept să fiu aprobat sau agreat de fanii Ploieștiului atunci când spun că afacerea Darius Hargrove a fost tratată specific românesc. Nicio înștiințare oficială, nimic. Ca și cum americanul nu a folosit/consumat nicio substanță interzisă. În mod oficial el este bolnav. De asta nu a jucat în Meciul 3 cu CSM Oradea și în seria cu Gaz Metan Mediaș. Nu pentru că a fost dopat. În mod oficial el nu a greșit.

La fel și în cazul lui David Lawrence. Informația conform căreia un jucător de la U Mobitelco Cluj a fost depistat dopat vehicula în cercurile baschetului autohton de ceva vreme încă înaintea primului anunț postat de către TotalBaschet. Confirmarea, iarăși nimic oficial, a venit aseară. Când Lawrence, în vizibil progres față de prestațiile din sezonul regulat, nu a fost înscris pe foaia oficială. Motivul fiind înștiințarea primită de către clubul ardelean (dar nimic public) că jucătorul se află în stare de suspendare. Nu știm pentru ce substanță, dar cert este că omul a greșit. Pentru a doua oară în carieră. Ceea ce ar trebui să se lase cu urmări grave. Adică o suspendare pe doi ani. Așa cum i s-a întâmplat lui Matt Gibson în Belgia. într-o țară civilizată care își respectă regulamentele și care nu aprobă minciune pe față.

Dar la noi nu. Mai bine ascundem minciuna sub preș. Poate nu se află. Și astfel îi putem folosi pe cei care greșesc în următoarele partide. În plus, în CV-ul jucătorului, în special în cazul lui Hargrove, e posibil să nu apară că a fost suspendat pentru dopaj. Pentru că până la urmă avem ceva oficial făcut public? Nu, nu avem. Doar aia de la TotalBaschet agită apele aiurea. Nu-i așa? Că așa le place lor. Sau că urmăresc interesele unora sau altora.

Dar revin și mă întreb. Ce interes are un club să ascundă faptul că un jucător a trișat? Sau nu a trișat, dar a comis o stupizenie mai mare decât visul de a deveni campion? Omul a vrut să fumeze ceva. "Să fie bine". De ce să nu plătească atunci când el își bate joc de întreaga echipă? De antrenor, de colegi și în cele din urmă de fani. Pentru că așa ceva se răsfrânge și asupra fanilor.

Dar noi ne-am obișnuit să-i vedem pe ai noștri ca fiind cei mai buni din toate punctele de vedere. Mai frumoși și mai curați. Mai drepți. Nu mai contează dacă respectivul a fumat. Alții sunt de vină că agită apele. N-are importanță că respectivii au greșit. Sunt de-ai noștri. Cum să greșească?

Lăsăm dopajul sau fumatul.

Mergem la Timișoara. Acolo unde se află o echipă ce nu poate termina o serie de playoff fără să comită o greșeală vizibilă.

După scandalul cu tehnicele plătite la arbitri (ceva tipic românesc și care nu poate fi explicat nicicum deoarece regulamentul nu prevede vreo modalitate de plată) și alimentat de faptul că respectivii cavaleri ai fluierului nu au comunicat cu comisarul delegat din partea FR Baschet a izbucnit unul nou.

BC Timișoara a avut șase străini pe foaie la un meci oficial. Nu contează că l-a folosit sau că respectivul (al 6-lea) a fost echipat ori nu. Nimeni nu-și imaginează că cineva ar fi în stare să comită deliberat o asemenea greșeală. Dar până la urmă pe foaia oficială a apărut al 6-lea străin. Ceea ce contravine regulamentului. Dar cum se plătește o astfel de greșeală? În România nicicum.

În alte părți ai un regulament. Pe care dacă îl încalci plătești scump. Dar acolo în regulament este prevăzut și modul în care plătești. La noi se poate și așa. 

Am fost sfătuiți să ne concentrăm asupra jocului. Și să nu mai scriem despre ce se petrece în afara terenului. De ce să nu le facem pe amândouă? Așa cum am făcut-o până în prezent.

Vă întreb: chiar asta vreți? Acceptați să fiți mințiți în față? Atunci e mai bine? Dacă ascundem adevărul înseamnă că lucrurile se vor îndrepta de la sine? Sau dacă ne facem că plouă rezultă că acea problemă nici nu există?

(Și) Datorită acestei concepții am ajuns să nu mai câștigăm cu nimeni. Și să ne bată unii la diferențe de 50-60 puncte. Nouă ne stă mintea la murdăria din baschetul românesc? Dar celor care încalcă regulamentul le stă la dezvoltarea baschetului românesc? Așa bine stăm la capitolul ăsta? Producem anual câte 30-40 de jucători de perspectivă? Pai nu aveam 30 de români de certă valoare în tot campionatul. Ne ocupăm și de acest aspect? Nu.