Derby-ul etapei a 12-a în sezonul regulat al Diviziei A la baschet masculin - ediția 2011/12 desfășurat la Sala Transilvania din Sibiu a avut parte de un arbitraj contestat în special de către prahoveni însă și Jaytornah Wisseh, fundașul Sibiului, a avut o remarcă la adresa cavalerilor fluierului.

Brigada de arbitri delegată la acest meci a fost alcătuită din Gabriel Dima (București, 45 ani), Alexandru Anica (Târgoviște, 45 ani) și Liviu Ioniță (București, 27 ani). Cu toții arbitri divizionari A, însă niciunul nu e internațional! Știți câte meciuri care au implicat două dintre primele șapte clasate au arbitrat cei trei în acest sezon până miercuri (07.12)? În campionat unul. 

Vă întrebați de ce nu a fost delegat niciun arbitru FIBA la o partidă despre care se știa clar că are toate premisele să se lase cu scântei? Iată răspunsul:

În sezonul 2011/12, România are 11 arbitri ce îndeplinesc calitatea de arbitru FIBA. Aceștia sunt: Doru Vinași, Gabriel Roceanu, Marius Udrică, Laurențiu Grigoraș, Marius Ciulin, Mircea Șerban, Alexandru Olaru, Fabiana Nițu, Alin Mircea Faur, Laszlo Bukuresti și Ciprian Stoica.

Fabiana Nițu (29 ani) și Ciprian Stoica (35 ani) sunt sibieni, deci ineligibili pentru un astfel de meci.

Alin Mircea Faur (Timișoara, 33 ani) și Laszlo Bukuresti (Sovata, 34 ani) au fost delegați în Euroliga feminină.

Marius Ciulin (Constanța, 34 ani) a fluierat în EuroCup.

Laurențiu Grigoraș (Buzău, 38 ani) a arbitrat în FIBA EuroCup Women.

Doru Vinași (Cluj, 47 ani), respectiv Alexandru Olaru (București, 31 ani) au oficiat meciuri din FIBA EuroChallenge.

Mircea Șerban (Pitești, 31 ani) a fost delegat la meciul de la Mediaș, dintre Gaz Metan și CSM Oradea. Adică un alt meci care, din punct de vedere al poziționării în clasament a celor două protagoniste, a atras atenția.

Marius Udrică (Craiova, 44 ani) respectiv Gabriel Roceanu (București, 44 ani) nu au fost delegați la niciun joc de la mijlocul săptămânii.

Așadar, să ne ferim de etapele intermediare în lunile noiembrie sau decembrie pentru că atunci sunt programate foarte multe meciuri din cupele europene și arbitrii internaționali sunt delegați în diverse zone ale Europei.

Pe de altă parte nu avem nicio garanție că o brigadă cu unul, doi sau chiar trei arbitri FIBA s-ar fi desfășurat mai aproape de noțiunea de baschet.

Meciul de la Sibiu s-a încheiat cu scorul de 79-72 și a consemnat mai multe greșeli tehnice dictate de arbitri în anumite situații, însă aceștia au rămas fără replică în alte momente ale confruntării, cel puțin la fel de tensionate și care au consemnat izbucniri nervoase din partea jucătorilor.

Statistica oficială a consemnat un raport de 14-25 la capitolul faulturi sancționate respectiv de 33-7 la aruncările libere.

În ceea ce privește raportul greșelilor de echipă comise de cele două protagoniste trebuie spus faptul că statistica stagională nu se apropie de ceea ce s-a întâmplat în acest meci. CSU Ploiești are 20.5 faulturi comise pe meci, iar CSU Sibiu chiar mai multe, 21.8 greșeli personale de echipă în medie pe meci. Desigur, nu e lege că media stagională trebuie să coincidă cu cea a acestui meci, mai ales că vorbim despre o echipă a Sibiului tot mai agresivă și mai dependentă de pătrundere. Iar aceasta aduce inevitabil mai multe aruncări libere.

Cei trei cavaleri ai fluierului au făcut praf meciul și s-au trezit în centrul atenției. Exact ce nu trebuie să facă un arbitru sau o întreagă brigadă pe parcursul unui meci de baschet, mai ales atunci când se confruntă două echipe din fruntea clasamentului. De fapt la astfel de meciuri cu asemenea arbitraj nici nu se poate ca baschetul să primeze. E de domeniul fantasticului.

Pe de altă parte, nu putem avea pretenții la o conduită ireproșabilă din partea jucătorilor atâta vreme cât unii componenți ai Ploieștiului au fost implicați într-un scandal similar doar cu o etapă înainte și ei nu au pățit nimic, cum nu s-a întâmplat nimic nici cu jucătorii lui Dinamo. Cum, știm deja foarte bine, nu se poate întâmpla nici după acest meci. Unde mai punem că urmează alte meciuri disputate și echilibrate în care există premise pentru alte izbucniri ale unor jucători.

Nu se poate face disciplină fără nicio sancțiune. Pe terenurile din Divizia A poți să te comporți cum dorești, oricum nu ți se întâmplă nimic. Divizia A nu-și permite să aibă meciuri (chiar derby-uri) cu jucători vedetă suspendați. Poate doar să amendeze cluburile și jucătorii. Să amendeze pe toată lumea dacă se poate. Banii să se strângă și să intre în conturi de abia după niște reprize de pugilism. Avem nevoie de organizarea unei competiții importante și pentru asta e nevoie de bani.
Din acest punct de vedere (însă mă tem că doar din acesta) baschetul românesc actual seamănă cu NBA-ul din anii 50, atunci când baschetul în SUA nu se bucura de asemenea popularitate cum s-a întâmplat începând cu sfârșitul anilor 60, iar sălile se umpleau de abia după ce meciurile au devenit cunoscute în rândul publicului pentru faptul că existau dese momente în care jucătorii se încăierau.