Nou venit în tabăra sibienilor, Nikita Khartchenkov face excepție de la regula lotului compus numai din americani și români. Venit din Rusia cu dublă cetățenie rusă și germană, noul component al formației de pe Cibin este de asemenea și singurul produs al școlii de baschet rusesc făcând parte din campionatul românesc.   

În cele ce urmează, va prezentăm un interviu amplu publicat în numărul 94 al revistei CSU Fans, în care, ajuns unul dintre pionii de bază în echipa sibiană, ruso-germanul vorbește despre începuturile sale baschetbalistice, venirea să la Sibiu, dar și despre formația condusă de Catlin Vulc.     

Rep: Povesteşte-mi cum şi unde ţi-ai petrecut copilăria, cum ai ajuns la baschet?

N.K.: A fost foarte naturală alegerea baschetului deoarece tatăl meu este antrenor de baschet. Până la vârsta de 5 ani am trăit în Rusia, apoi tatăl meu a lucrat în Germania, iar noi l-am urmat. Acolo am început să joc baschet la vârsta de 7 ani. O perioadă am pendulat între cele două ţări, între 8 şi 14 ani am trăit în Sankt Petersburg, apoi iarăşi în Germania 3 ani.

Rep: Ce îţi place să faci cel mai mult pe terenul de baschet?

N.K.: Este greu de spus fiindcă este un sport complex. Probabil mulţi s-ar aştepta să răspund “să înscriu”. Desigur, îmi place asta, dar cred că baschetul poate fi comparat cu viaţa şi asta este cel mai frumos. Deciziile pe care le iei îţi influenţează viitorul. La fel este şi în baschet. Orice decizie duce la un anumit rezultat. Sunt de părere că se poate afla caracterul unui om în funcţie de ceea ce arată pe terenul de baschet.

Rep: Care sunt cele mai importante performanţe pe care le-ai obţinut până acum?

N.K.: Strict ca performanţă sportivă colectivă aş numi locul al 3-lea obţinut în campionatul Rusiei cu echipa Khimki. Ca performanţe individuale aş numi prezenţa în echipa naţională de tineret a Germaniei cu care am reuşit să învingem echipa omologă a Serbiei. Sper ca cele mai importante performanţe să urmeze!

Rep: Care a fost argumentul cel mai puternic care te-a convins să vii la Sibiu?

N.K.: Am aşteptat o perioadă o ofertă bună, dar niciuna nu m-a mulţumit. Prietenul meu Alex Zyskunov, fost jucător la CSU Sibiu, m-a sunat şi mi-a povestit lucruri frumoase despre echipă şi oraş. Astfel m-a convins să vin aici. Nu am fost coleg cu Alex, doar adversar, dar fiind şi el venit din spaţiul rusesc, ne-am întreţinut în repetate rânduri şi ne-am împrietenit.

Rep: Ce părere ai despre oraş? Îl ştiai dinainte să semnezi contractul cu CSU Atlassib Sibiu?

N.K.: Este un oraş frumos în care se respiră un aer germanic. Oamenii sunt foarte amabili, spre deosebire de Bucureşti unde ieri am avut o experienţă diferită faţă de ceea ce am întâlnit aici. Singura problemă care mă deranjează sunt câinii vagabonzi.

Rep: Înainte de venirea ta mulţi nu dădeau şanse la un parcurs bun echipei noastre? Care este explicaţia pentru parcursul bun de până acum?

N.K.: Uneori detaliile mici sunt cele care duc la victorie. Punctul nostru forte este faptul că fiecare cunoaşte bine acest sport şi fiecare e capabil să înscrie 20 de puncte într-un meci, iar acest lucru îngreunează misiunea adversarilor pentru că nu ştiu asupra cărui jucător să se concentreze. Nu aş face o analogie între venirea mea şi rezultatele bune pentru că este munca noastră, a tuturor, nu doar a unuia din noi.

Rep: Cum te simţi ca singurul rus (cu cetăţenie germană) într-o echipă formată din americanii şi români?

N.K.: Baschetul învăţat în şcoala rusească diferă de cel învăţat în şcoala americană, dar nu văd în asta un impediment deoarece în Germania am jucat foarte mult cu jucători americani, astfel încât m-am adaptat stilului lor, am învăţat să joc în sistemul lor.

Rep: Cum crezi că se va descurca echipa noastră cu rotaţia aceasta scurtă pe parcursul campionatului care este lung?

N.K.: Cred că avem cea mai atletică echipă din ligă. În plus, nu suntem singura echipă cu rotaţie scurtă, mai sunt destule echipe care rulează 6-7 jucători. Avem individualităţi puternice în echipă, iar acesta este punctul nostru forte. Cu oboseala nu cred că va fi o problemă pe termen lung. Problemele pot apărea cu faulturile sau accidentările, dar sper să nu avem parte de aşa ceva, cum nici până acum nu am avut.

Rep: Cunoşteai ceva despre baschetul românesc sau despre România înainte de venirea ta aici?

N.K.: Îl ştiu pe fostul antrenor al naţionalei, Liviu Călin, am jucat împotriva echipei naţionale a României, deci cunosc câţiva jucători români. În ceea ce priveşte ţara, auzisem despre Ceauşescu, şoseaua Transfăgăraşan şi Dracula, lucruri pe care le poţi auzi oriunde despre România, dar până acum nu am avut niciodată ocazia să vin aici.

Rep: Cum îţi ocupi timpul liber aici în Sibiu?

N.K.: Deocamdată pentru mine este destul de liniar programul: antrenamente, odihnă, meciuri. Miercuri sosesc aici soţia şi fiica mea în vârstă de doi şi jumătate aşa că voi avea cu ce să îmi ocup timpul liber.

Rep: Te rog să transmiţi câteva cuvinte fanilor echipei noastre!

N.K.: Îmi place foarte mult atmosfera din sală, iar la meciul cu Mediaşul a fost senzaţională. Aş putea să o compar cu atmosfera din Germania unde fanii sunt foarte devotaţi. Este un mare avantaj să joci pentru un asemenea public, mai ales dacă ne gândim că sunt săli în România unde se strâng 200, 300 poate 400 de spectatori. Sper să vă dăruim multe victorii aşa încât şi voi şi noi vom avea de câştigat. Vă aşteptăm la sală să încurajaţi echipa voastră favorită!