U Mobitelco Cluj-Napoca l-a numit în funcția de antrenor principal pe croatul Niksa Bavcevic. Posesor al unui CV impresionant, tehnicianul în vârstă de 56 ani este un real câștig pentru fosta campioană. Și nu datorită CV-ului ci în primul rând a cunoștințelor sale în materie de antrenorat!

Personal, nefiind fan, nu sunt foarte interesat de problemele dintre conducerea clubului (a se citi Mircea Cristescu) și o însemnată parte a publicului clujean. Cu certitudine este regretabil și ar fi foarte frumos ca lucrurile să nu continue în aceeași notă. Tot așa cum a fost un mare păcat faptul că Sibiul a jucat pe finalul sezonului trecut cu tribunele mai mult goale sau cu publicul protestând la adresa conducerii administrative. Cam același lucru s-a întâmplat și la Cluj. Cu mențiunea că totuși U Mobitelco a ajuns în semifinalele Diviziei A, spre deosebire de rivalii de la Sibiu care nu au prins nici măcar playoff-ul. Astfel, duelul cu BC Timișoara a atras, așa cum era și normal, interesul publicului. Acel public care a fost veșnic martor la duelurile, devenite deja tradiționale, cu rivalii de la Ploiești.

Bavcevic a mai lucrat în Divizia A masculin. În pofida faptului că a avut la dispoziție un grup de jucători cu care orice tehnician din România și-ar dori să lucreze, el nu a avut parte de prea multe momente de liniște alături de Steaua Turabo București. De această dată nu va mai avea parte de acei jucători extraordinari pentru campionatul nostru. Însă e posibil să se bucure de liniște. Acel aspect cu care nu s-a întâlnit pe vremea când antrena gruparea militară.

Acest lucru se datorează faptului că Steaua a fost aspru măcinată de probleme financiare pe toată durata 'mariajului' dintre Bavcevic și gruparea roș-albastră. În pofida acestor probleme, Steaua s-a calificat în finala Cupei României după o victorie în fața lui CSU Asesoft Ploiești și a terminat campionatul pe locul al 3-lea, ce-i drept, după ce a fost eliminată de aceeași formație. În plus, nu putem omite faptul că Steaua nu a reușit să se impună în fața multiplei campioane a României la cel mai modest sezon din istoria clubului prahovean. Însă, revin, problemele financiare s-au accentuat într-o măsură alarmantă și frustrarea, nervii au început să sporească în vestiarul Stelei. Iar la momentul desfășurării semifinalelor campionatului era limpede că în pofida unei evidente superiorități (în primul de experiență, dar nu numai) a lotului Stelei în fața celui al Asesoftului (alcătuit în acel sezon din jucători tineri americani, după ce sârbii s-au accidentat), se va impune echipa mai sănătoasă din punct de vedere al atmosferei în lot și al conturilor din bancă.

În afara baschetului, adică a problemelor de tactică, așezare a echipei în teren, a potrivirii între jucători (pentru că la o echipă valoroasă apar probleme de comunicare sau chiar nepotrivire între jucători) și a eventualelor accidentări, ca să nu mai vorbim despre faptul că Bavcevic a schimbat mai mulți jucători, incluzându-l pe Cortney Fortson, fundașul echipei, după ce tot el l-a cerut la echipă, antrenorul ex-iugoslav a trebuit să găsească soluții pentru a-și motiva jucătorii. Iar acest lucru nu putea să fie ușor atunci când oamenii nu erau plătiți.

Gândiți-vă, făcând abstracție de simpatii, cât poate să fie de greu pentru un jucător să presteze la cel mai înalt nivel în condițiile în care el nu este remunerat cu lunile. La fel, cât îi poate fi de dificil antrenorului să pretindă grupului același efort precum în condiții normale de plată. Din păcate, în momentul în care Bavecvic a plecat din România, am rămas cu impresia că nu am văzut cu adevărat potențialul acestui antrenor.

Alții însă, cu ochiul mai bine format și evident mai apropiați de echipa Stelei de atunci, au văzut cine este cu adevărat Bavcevic. Iar dacă la Cluj, în pofida unui buget substanțial scăzut față de anii precedenți, va domni totuși liniștea financiară, în sezonul 2012/13, U Mobitelco ne-ar putea etala un baschet atrăgător din punct de vedere tactic și nu numai.

Am spus-o la momentul oportun. Gaz Metan Mediaș a făcut pasul pe care de mult se impunea să-l realizeze. A adus un antrenor de certă valoară și extraordinar de ambițios. De asemenea, atunci când CSU Sibiu a adus unul dintre cei mai influenți antrenori care au lucrat vreodată în baschetul românesc am spus că s-a făcut un imens pas spre normalitate într-un oraș foarte iubitor de baschet. Acum, U Mobitelco Cluj, o echipă cu foarte mare tradiție în Divizia A masculin, deși este confruntată de probleme financiare (buget în scădere), a luat o decizie excelentă prin aducerea lui Bavcevic.

Rămâne să vedem, așa cum am făcut și continuăm să o facem în cazul celorlalte echipe ardelene ce au schimbat antrenorul în această vară, în ce mod va fi construită echipa Clujului. Deși banii sunt mai puțini în această vară decât în județul învecinat, U Mobitelco a adus un antrenor capabil. O primă decizie de natură pur sportivă ce are darul de a aduce niște speranțe campioanei din 2011.

Un singur exemplu mi se pare foarte interesant și pe care vreau să-l subliniez (mi-a fost atrasă, la rându-mi, atenția de un alt antrenor din Divizia A) și pe care l-am evidențiat și mai sus: Niksa Bavcevic este acel antrenor care a avut curajul să schimbe jucătorul pe care tot el l-a adus la echipă (Cortney Fortson) și i-a acordat încredere deplină în perioada petrecută la Steaua. Să nu uităm faptul că atunci Bavcevic a renunțat la fundașul cu care militarii au început sezonul, e vorba despre Jerome Coleman. În locul său a venit Fortson. Un jucător cu o explozie cum nu am prea văzut în România, dar mult prea dominant la minge și în aceste condiții predispus la greșeli ce au afectat în mare măsură echipa. A renunțat la Fortson din retur și l-a adus pe jucătorul pe care tot Mediașul l-a dorit plecat în cursul playoff-ului din ultimul sezon. E vorba de conaționalul lui Bavcevic, Ivan Tomeljak. Un fundaș care a jucat mai mult decât decent la Steaua, în condițiile problemelor financiare. O dovadă că pentru unii jucători e mai important sistemul de joc sau încrederea acordată de antrenor și ceilalți jucători decât stabilitatea financiară (care de altfel nu a mai existat nici la Mediaș exact în playoff și care a ieșit la rampă exact în seria cu Asesoftul). Întreb ce am fost în trebat și eu de antrenorul care mi-a dat acest exemplu: câți antrenori din România ar fi avut curajul să facă această mișcare?

Practic a fost o formă prin care antrenorul a admis că a greșit. Nu e o crimă. E primul pas în drum spre performanță. Nimeni nu face performanță fără să comită greșeli pe parcurs. Câți antrenori, oficiali, jucători și așa mai departe își admit greșelile în baschetul românesc? Nu spun că niciunul. Dar e cert că nu sunt prea mulți care-și recunosc greșelile în țara noastră.

De asemenea, aș vrea să subliniez și faptul că nu mulți sponsori ar fi acceptat o astfel de mișcare. Din simplul fapt că e mult prea costisitor să plătești trei fundași într-un sezon (Coleman, Fortson, Tomeljak). Care toți sunt jucători de valoare, asta să fie clar. Că unii s-au potrivit mai puțin e cu totul altă discuție. Dăm în discuții ce țin de concepție de joc, mod de interacționare și conviețuire cu ceilalți jucători, tactică și așa mai departe.

Dar nu vreau să intrăm mai mult în detalii de acest gen. De altfel se poate vorbi mult, dar nu o vom face tocmai acum, și despre faptul că Bavcevic a ales să-l folosească într-un mod care nu i-a convenit și care nu l-a ajutat absolut deloc pe Josh Jackson. Însă e prea ușor să critici. Mai ales atunci când nu ai toate informațiile.

Cert este că va fi interesant de urmărit sezonul Clujului cu Bavcevic la timonă!