Steve Ross a fost cel mai bun marcator al echipei SCM U Craiova cu o medie de peste 18 puncte per meci

Probabil Steve Ross a fost unul dintre cei mai titraţi baschetbalişti care au trecut pe la SCM U Craiova, în istoria clubului din judeţul Dolj. Sportivul în vârstă de 31 de ani a mai evoluat la naţionala Canadei respectiv în prima ligă din Franţa şi Olanda fiind cel mai bun om pe care Andjelko Mandic l-a avut la dispoziţie în actualul sezon. Ross a încheiat stagiunea cu o medie de 18.4 puncte, 6.7 recuperări, 1.7 pase decisive pentru 17.6 unităţi la eficienţă în 23 de meciuri disputate.

Total Baschet a stat de vorbă cu sportivul canadian ce ne-a descris acest sezon ca fiind o experienţă nouă pentru el. Deranjat de stilul de joc abordat, în unele momente, de formaţia craioveană, Ross afirmă că run&gun-ul nu-i pune în evidenţă calităţile şi nu este o tactică pentru o echipă ce îşi doreşte să câştige meciuri. Steve nu crede că a făcut cea mai bună alegere când a decis să semneze cu Craiova, însă nu ar spune nu unei oferte din ţară dacă este din partea unei echipe ce "îşi doreşte performanţă".

În primul rând cum a fost meciul de la Oradea ? Aţi pierdut greu în Arena Antonio Alexe ...

Meciul de la Oradea a fost unul greu. Am pierdut deci nu pot fi mulţumit chiar dacă am fost aproape de a câştiga. Cred că pe teren ne-a lipsit organizarea. Nu jucăm organizat, nu jucăm disciplinat. A fost aşa tot sezonul şi de aceea jocul nostru a oscilat meci de meci.

Pentru tine sezonul e gata deoarece playout-ul nu se mai dispută ...

Da, aşa este. Playout-ul nu se mai dispută astfel că am terminat sezonul ceva mai rapid. Speram să nu fie aşa de rapid, speram să accedem în playoff. Acum nu ne mai rămâne decât se ne odihnim puţin corpurile şi să ne refacem pentru următorul sezon.

Crezi că este o decizie bună să nu se mai joace playout-ul ?

Nu ştiu motivul exact pentru care s-a decis ca playout-ul să nu se mai dispute, însă nu doresc să mă implic prea mult în acest subiect. Eu joc atât cât trebuie şi las fiecare federaţie să decidă ce crede că e mai bine.

Cum a fost acest sezon după mulţi ani petrecuţi în Olanda ?

Acest sezon a fost mult mai diferit faţă de precedentele. A fost mult mai diferit faţă de ce am fost obişnuit şi faţă de ce am jucat până acum. Oricum, a fost o experienţă nouă.

Crezi că a fost o bună decizie să semnezi cu Craiova ?

No comment.

La ce te ai aşteptat când ai semnat contractul cu Craiova ?

Nu am avut nicio aşteptare. Am sosit cu gândul să îmi fac treaba cât mai bine posibil. În afara orelor de pregătire am făcut tot ce a depins de mine să fiu într-o formă bună în momentul când începea meciul. Atât depinde de jucător, să dea totul pe teren atât la antrenamente cât şi în meciuri, să facă tot ce depinde de el ca să aibe rezultatele dorite, rezultate pozitive. Uneori le ai, alteori nu.

Poţi să compari campionatul din România cu cel din Olanda ?

E o mare diferenţă. Cel din România este mult mai atletic. În Olanda sunt mai mulţi jucători înalţi, tempo-ul este mai scăzut şi se pune mai mult accent pe tactică. Aceasta este opinia mea personală, e greu să compari într-un mod obiectiv cele două campionate.

Să înţeleg că stilul de joc al Craiovei nu a fost unul agreat de tine. Mă refer la run&gun.

O echipă care îşi doreşte să câştige meciuri nu trebuie să abordeze acest stil de joc. Noi nu am jucat run&gun tot sezonul însă am avut meciuri în care am abordat acest stil şi nu ne-a fost benefic. Oricum, nu o să găseşti în playoff o echipă care să joace run&gun. În playoff, şi mă refer la campionatele din Europa care se respectă, ai să găseşti echipe foarte disciplinate, foarte tactice, care practică un baschet organizat. Run&gun poate fi jucat de orice echipă, un baschet organizat de mai puţine. Şi nu cred că există o echipă, în Europa, care să fi câştigat trofee pe run&gun.

Totuşi, de ce ai decis să părăseşti Olanda pentru România ? Ştim că ai fost foarte iubit acolo ...

Aşa a fost să fie. Am petrecut 4 ani frumoşi acolo. Toate persoanele din Groningen s-au comportat foarte frumos cu mine, publicul a fost incredibil. A fost frumos, am izbutit să câştigăm campionatul, să jucăm în EuroCup, în Euroligă. La finele sezonului trecut s-a decis ca echipa să urmeze un alt drum, să se reconstruiască lotul, iar astfel majoritatea jucătorilor au părăsit formaţia din Groningen.

Ai spus că acesta va fi ultimul sezon pentru tine ...

Aşa am simţit. Ultimii trei ani în Groningen au fost foarte obositori. Am avut multe meciuri, mult de călătorit, multe antrenamente grele şi m-am simţit slăbit. Am simţit că, corpul meu cedează. Însă pe parcursul acestui sezon mi-am dat seama că nu este aşa şi că încă mă simt bine.

Asta însemnă că vei continua să joci baschet ...

Da, cred că aşa va fi. Dacă am o oportunitate să fac parte dintr-o echipă organizată, care să îşi dorească performanţă, atunci cred că voi continua. Oricum e prea devreme să vorbim despre acest lucru.

Care sunt şansele să rămâi în România sezonul următor ?

Habar nu am. După cum am spus, este puţin prea devreme. Sunt mult mai mulţi jucători decât locuri libere la echipe aşa că vom vedea (râde). Acum serios, sunt mulţi jucători care sosesc din colegii, mulţi tineri. Să vedem ce va fi. Depinde mult de ce îşi doresc cluburile, care sunt ambiţiile lor, obiectivele lor. Oricum sunt sigur că majoritatea echipelor din România nici nu se gândesc la sezonul următor având în vedere că actualul nu s-a încheiat.

Că tot a venit vorba de sezonul actual, pe cine vezi campioană ?

Este foarte greu de spus. Sunt 2-3 echipe care îmi plac însă în playoff altfel stau lucrurile decât în sezonul regulat. Depinde foarte mult şi de avantajul terenului prorpiu care, în opinia mea, contează foarte mult. Oricum sunt de părere că echipa care va juca organizat, va respecta indicaţiile tehnice şi, ceea ce este cel mai important, se va apăra la turaţie maximă, va câştiga campionatul. Este foarte greu să dau un pronostic cert deoarece în playoff lupta este deschisă oricărui rezultat.

Crezi că ai fost ghinionist sezonul acesta ? Ai avut unele probleme musculare, ai fost accidentat, în primul meci de acasă ţi s-a tăiat arcada, ai stat mult departe de teren în acest an.

Da aşa e. În primul sfert al partidei de acasă am fost lovit, pe recuperare, de un coleg şi nu am mai putut vedea cu acel ochi. Bineînţeles, totul s-a întâmplat din accident. Apoi am avut o întindere care m-a deranjat destul de mult şi am jucat cu această întindere şi de aceea am lipsit aşa de mult de la antrenamente. Trebuie să fi atent cu astfel de probleme pentru că dacă nu te recuperezi complet poţi să recidivezi şi să stai o perioadă destul de lungă pe tuşă.

Ai jucat şi la naţionala Canadei, în 2003. Cum a fost acea experienţă ?

A fost ceva nemaipomenit. Nu am reuşit ceea ce ne-am propus însă experienţa a fost încântătoare. Am jucat în mai multe turnee prin Turcia, China, Spania şi Yugoslavia, care în acea perioadă avea o echipă foarte bună, iar dacă reţin bine cred că erau campionii Europei.

Foto: arhivă personala & Biro Zoltan