U Mobitelco Cluj-Napoca, campioana în exercițiu a României, este singura echipă care s-a înscris în cupele europene pentru stagiunea 2011/12, indiferent că vorbim despre masculin sau feminin.

Desigur există un număr de alte trei cluburi autohtone care au optat pentru competiții internaționale, însă acestea sunt întreceri regionale și de o anvergură mult mai puțin semnificativă. Formația pregătită de către Marcel Țenter a luat startul în FIBA EuroChallenge, cea mai valoroasă întrecere baschetbalistică continentală intercluburi accesibilă României.

Ardelenii au fost repartizați direct în grupele din sezonul regulat fără a fi nevoiți să joace în turul preliminar al competiției. Sorții au scos în cale echipe din ligi puternice cu statut profesionist.

U Mobitelco a avut la dispoziție lunile septembrie și octombrie pentru a se obișnui cu gândul că o așteaptă un calendar infernal în ultimele două luni ale anului 2011 și a se lega ca echipă înainte de a intra în focurile aventurii europene.

Primul adversar a fost Elan Chalon sur Saone, formație ce începuse excelent campionatul Franței. Compatrioții noștri s-au autodepășit în acest meci, practicând un baschet curajos în care un merit deosebit i-a revenit staff-ului tehnic ce a știut cum să anihileze câteva dintre armele adversarului. Totuși, francezii au lăsat impresia că dispun de suficiente valori încât să termine meciul în calitate de învingători.
Aceștia s-au apărat excelent în sfertul decisiv, iar de faza ofensivă s-a îngrijit Malcolm Delaney, secondat de către Blake Schilb. Astfel, Chalon s-a impus cu scorul de 85-81.

După acest eșec pe compatrioții noștri îi așteptau trei deplasări succesive.

Prima s-a consemnat în Belgia, unde U Mobitelco a dat peste o echipă Antwerp Giants în formă maximă. Practicând un baschet complet, gruparea belgiană s-a impus fără emoții într-un meci în care Clujul a existat doar o repriză. Asemenea meciului inaugural, cel mai periculos marcator al echipei adverse nu a putut fi oprit, iar partida a luat sfârșit cu scorul de 87-63.

De parcă nu era suficient faptul că dispunea de un program cu care o echipă românească nu se prea poate descurca, Zoran Krstanovic și Paul Chetreanu au căzut victime ale unor accidentări și se părea că U Mobitelco va merge la tăiere în Siberia. Nu a fost să fie așa, întrucât Vladimir Mijovic și Kyndall Dykes au prestat excelent pe faza ofensivă, iar ceilalți jucători s-au autodepășit pentru a aduce primul și totodată unicul succes în această competiție, scor 81-73, împotriva lui Enisey Krasnoyarsk.

Pe baza acestui rezultat dar și a faptului că Zoran Krstanovic urma să revină în efectivul echipei, trupa lui Țenter aborda cu optimism ultima deplasare din sezonul regulat al EuroChallenge, un meci de maximă importanță pentru destinul campioanei în Europa. Clujenii nu au reușit să țină ritmul cu adversarii în prima repriză a partidei din Franța, iar Chalon s-a detașat la 13 puncte, ecart care nu a mai putut fi anulat de ai noștri. Rezultatul final a fost ceva mai echilibrat, 83-74.

Cu un bilanț de o victorie și trei înfrângeri, respectiv cu nevoia unei victorii la peste 24 puncte diferență, fanii echipei ardelene nu avea prea multe motive de optimism împotriva lui Antwerp Giants.
După un joc echilibrat, în cadrul căruia a lăsat impresia că ar putea obține o victorie de prestigiu, chiar dacă nu în termenii care să o mențină în lupta pentru calificare, campioana a avut un nou ghinion. De această dată de proporții mult mai mari. Tyler Morris, eroul din vară al Clujului, a suferit a doua ruptură la ligamentele încrucișate de la genunchiul piciorului stâng și în aceste condiții deznodământul partidei cu Antwerp nu a mai contat. Oaspeții au fost mai concentrați și s-au impus, scor 74-72, bifând un loc între cele mai bune 16 echipe ale competiției cu o etapă mai devreme. În schimb, U Cluj era eliminată din cursa pentru calificare.

Campioana s-a afișat în fața propriilor susținători pentru ultimul meci din aventura europeană, unul împotriva lui Enisey, cu lotul decimat. Mihai Silvășan s-a alăturat pe lista indisponibilităților datorită unei hernii.
Astfel, în afara celor cinci titulari niciun alt jucător nu a fost folosit cu regularitate în acest sezon, indiferent că vorbim despre campionat sau cupele europene. Consecința a fost evidentă, U Mobitelco a mizat, oarecum forțat, pe jucătorii tineri, unii dintre ei achitându-se cu brio de sarcini, dar a pierdut și meciul cu gruparea din Siberia, 75-82, pentru a termina cu un bilanț de o victorie și cinci înfrângeri, pe ultimul loc în Grupa E.

Conducerea clubului și staff-ul tehnic au caracterizat parcursul european drept o experiență importantă și care ar trebui să ajute jucătorii în întrecerea internă. Lucru care ar trebui să fie vizibil în partea a doua a sezonului. Este posibil ca acest lucru să fie adevărat. Vom vedea.

Ceea ce știm cu certitudine în acest moment este faptul că participarea în EuroChallenge a decimat lotul de jucători. Echipa a contabilizat patru accidentări în timpul acestei aventuri. Cea a lui Zoran Krstanovic a fost minoră, iar David Lawrence a rămas sănătos, lucru îmbucurător.

În schimb, Paul Chetreanu și Mihai Silvășan au plătit din diferite motive pentru această participare, iar Tyler Morris s-a accidentat foarte grav. Acesta este adevărul.

Pe de altă parte nu sunt foarte convins de utilitatea acestei aventuri. Nu vreau să fiu înțeles greșit, este îmbucurător că U Mobitelco, spre deosebire de alte cluburi potente financiar, a reprezentat România acolo unde contează, la nivel internațional. Rezultatele oricum nu erau un reper, cei ancorați în realitate știu foarte bine unde este locul României în Europa la această oră.

Dar această participare nu trebuie privită ca pe o acțiune ce să aducă beneficii în prezent ci mai degrabă în viitor. Tocmai de accea sunt de părere că antrenorul ar fi trebuit să mizeze mult mai mult pe jucătorii tineri foarte interesanți de care dispune în acest moment. Astfel ar fi avut parte de o rotație mai lungă și cine știe, poate cel puțin una dintre accidentări era evitată.

Din păcate, baschetbalistul român nu a obținut o experiență prea bogată din această participare. Singurul jucător autohton care a jucat în fiecare meci este Mihai Paul, cel care era oricum cel mai exprimentat jucător român la nivel internațional din efectivul Clujului.

De asemenea, Mihai Silvășan a bifat o medie de peste 30 minute de joc în cele cinci partide disputate, dar și el are ceva experiențe pe plan continental. În rest niciun alt român nu a beneficiat de prea multă încredere și nici de timp de joc.

Vă invit să aruncați o privire asupra statisticii celorlalte echipe din Grupa E. U Mobitelco a avut o rotație de șapte oameni în această competiție, în vreme ce Chalon și Enisey au rotit câte zece jucători, fiecare dintre aceștia având medii de peste 10 minute jucate. De asemenea, Antwerp, o echipă încărcată de americani și cu câțiva belgieni experimentați, a rotit opt oameni. Adică mai mulți decât o formație decimată a Clujului.

Desigur, U Mobitelco, ca de altfel nicio echipă românească, nu va câștiga campionatul cu jucătorii autohtoni. Că aceștia pot avea un aport, mai mare sau mai mic, este limpede, dar trofeele se câștigă cu Kyndall Dykes, Zoran Krstanovic și Vladimir Mijovic. Iar aceștia au jucat suficient, aupunctat serios din punct de vedere statistic (mai ales primii doi), dar prea multe beneficii această prima participare nu are.

În condițiile în care baschetul românesc suferă la capitolul jucători români consacrați și dacă există echipe care și-ar propune rezultate imediate în cupele europene, regulamentul actual din Divizia A este o povară. Spun asta pentru că nimeni nu este încântat de idea de a plăti jucători străini pentru șase meciuri, pe o perioadă de două luni. Pentru că, în eventualitatea în care ar legitima mai mult de cinci jucători străini, respectiva echipă nu i-ar putea folosi și în campionat. Sau ar putea să o facă prin rotație, dar în aceste condiții ar avea de suferit sistemul de joc, mecanismul întregii echipe. Asta pentru că nu există doi jucători care să joace și să perceapă lucrurile la fel.

Ar fi mult mai corect să se admită acest lucru decât să susțină că a fost o experiență benefică. Chiar dacă e posibil ca ea să fi fost. O adevărată echipă, un club profesionist, știe să învețe mai mult din astfel de situații, iar ceea ce s-a întâmplat în EuroChallenge ar trebui să ambiționeze pozitiv pe toată lumea și să se continue participarea în cupele europene. În timp, după vreo 5-10 astfel de participări, indiferent de numărul înfrângerilor sau dezamăgirilor pe termen scurt, vom putea afirma că ne aflăm pe drumul cel bun. Că este o cale sănătoasă și care poate oferi o șansă baschetului sau baschetbalistului român.

În concluzie, expriența din acest an a lui U Mobitelco Cluj-Napoca în Europa nu este una plăcută. Dar asta nu înseamnă că nu poate fi utilă. Important este ca oamenii din conducerea acestui club să realizeze că aici a fost doar începutul. Să înțeleagă că este obligatoriu ca formația de pe Someș să joace anual în cupele europene. Lucru valabil pentru toate cluburile românești potente din punct de vedere financiar. Aici trebuie să primeze interesul sportiv. Fără discuție.