Foto: Mirela Oprea

CSM Oradea s-a impus la Brazi, pe terenul lui CSU Asesoft Ploiești cu scorul de 94-85, la capătul unui meci în care a fost clar superioară formației campioane. Desigur, după ce am văzut meciul putem să tragem niște concluzii, dar cu siguranță nimeni nu s-ar fi aventurat să afirme că ardelenii ar putea obține ceva de la acest meci.

În primul rând CSM Oradea pierduse absolut toate meciurile pe care le-a disputat de-a lungul timpului pe terenul multiplei campioane a României. Apoi, la fel de important, pentru că a absentat Milos Pesic. De departe cel mai important om în concepția de joc a bihorenilor.

Pe de altă parte, succesul bhorenilor vine după un moment dificil, prima înfrângere stagională. În același timp, vine după victoria atât de prețioasă a prahovenilor la Cluj. Așadar, la începutul meciului din punct de vedere al ultimului rezultat și implicit al moralului, avantajul era de partea echipei gazdă. Care indiscutabil dispune de niște valori evidente din punct de vedere individual.

Modul în care s-a desfășurat partida a venit să îi confirme pe cei care susțin că baschetul se joacă în echipă. Și că în această disciplină sportivă inteligența și disciplina sunt ingredientele de bază.

Prin ultima afirmație nu susțin că Asesoftul nu dispune de așa ceva. Cele opt titluri naționale și sezoane de succes nu se șterg cu buretele după o înfrângere. De altfel una în genul căreia Asesoftul a mai avut destule de-a lungul timpului și a știut cum să treacă peste aceste episoade.

Însă acum vorbim despre meciul de vineri, nu despre alte meciuri, titluri sau palmares. Oradea a jucat extrem de inteligent în ambele faze ale jocului.

Din punct de vedere defensiv a folosit o apărare zonă cu precizarea că oamenii mici, în special Franklin și Dillon, au dublat în permanență la omul mare. Astfel, forța lui Stănescu sau capacitatea lui Tica de a rezolva situațiile unu la unu au fost contracarate inteligent și eficient de apărarea bihoreană. E drept, Achim a riscat puțin și se părea că acest lucru îl va costa.

Asesoftul a înscris de cinci ori din spatele semicercului în primele minute ale jocului în condițiile în care unii jucători ai gazdelor au rămas descoperiți pe semicerc. În ordine, Timermanis, chiar Stănescu sau Hargrove au găsit ținta de la distanță pe parcursul unui prim sfert în care nimic altceva nu a funcționat pentru prahoveni din punct de vedere ofensiv.

Drept consecință, jucătorii mici de la oaspeți au făcut un pas în față pentru a contesta aruncările adversarului, dar cu un ochi în permanență asupra pivotului de la Asesoft. Pe parcurs aruncările de la distanță ale prahovenilor nu au mai fost la fel de precise. Astfel, CSM-ul a avut posibilitatea să se concentreze la interior și să-și sufoce adversarul în condițiile în care pe parcursul sfertului 3 aruncările prahovenilor pur și simplu nu au intrat. O bună perioadă de timp nu a intrat chiar nimic pentru gazde.

Din punct de vedere ofensiv jocul CSM-ului s-a axat pe calmul, priceperea și siguranța din jocul lui William Franklin, respectiv pe forța și ruperile de ritm ale lui Daniel Dillon. Cei doi, prin jocul etalat, au pus în valoare și alți jucători. În special pe Topcov și Țibîrnă. Primul a oferit câteva recuperări ofensive și s-a achitat de sarcini exemplar în condițiile în care a fost confruntat cu niște jucători cotați mult mai bine.

În debutul reprizei a doua roș-albaștrii au alimentat ofensiva din jocul precis pe faza de apărare. A fost momentul în care Nemanja Maric a marcat cu precizie de la distanță, Daniel Dillon a accelerat acțiunile echipei sale, iar William Franklin a făcut lumină în spațiul de trei secunde sub coșul advers.

Lucrurile au continuat în aceeași notă, iar acest meci s-a jucat sub amprenta CSM-ului. Prahovenii au recuperat foarte mult sub coșul advers însă mingea pur și simplu nu a intrat în coș. Pe de altă parte, execuția ofensivă fără cusur a permis aruncări deschise și acestea au fost cheia succesului pentru bihoreni.

În aceste condiții Asesoftul a apelat la fault pe parcursul sfertului decisiv. Ei au oprit astfel timpul de joc, au fragmentat partida și i-au trimis pe orădeni la linia de pedeapsă acolo unde CSM-ul a avut mari probleme. Formația bihoreană a irosit 15 aruncări libere în ultimele zece minute, lucru ce a salvat aparențele pentru prahoveni. Totuși, un număr atât de mare de aruncări libere ratate nu poate fi scuzat în niciun fel. E inadmisibil să irosești cu atâta seninătate niște aruncări de pedeapsă în momente în care presiunea nu se resimte pe umerii tăi.

CSM Oradea a fost echipa mai bună în acest meci. I-a venit ca o mănușă statutul de outsider. Faptul că a venit fără cel mai important jucător, că a pierdut cu Timișoara și că nu a învins niciodată în deplasare pe CSU Ploiești. Totul a lucrat perfect pentru Oradea. E limpede că această echipă se exprimă superb în condițiile când presiunea apasă pe umerii adversarului. În schimb, CSU Ploiești a rămas datoare la mai multe capitole.
Pe de altă parte vorbim despre Asesoft. Contestatarii pot să se liniștească. Această echipă a trecut prin multe. O astfel de înfrângere, greu digerabilă prin prisma jocului etalat de alb-albaștri, ar putea crea probleme în altă parte, însă la Ploiești nu e nimic alarmant. Sunt multe lucruri de pus la punct, asta e drept. Ultima impresie nu e foarte încurajatoare înaintea startului în EuroChallenge. Totuși, valoarea acestui grup de jucători și experiența lor pot ridica echipa și aceasta cred că va fi pregătită pentru meciul de marți.

Însă, pentru prestația de vineri (02.11), CSM Oradea merită numai cuvinte de laudă. Este meritul antenorului și al jucătorilor pentru că au executat întocmai ceea ce li s-a cerut. Bihorenii au arătat frumusețea pură a baschetului. Acea latură a sportului pe care nu toți cei care îl privesc înțeleg. A triumfat baschetul colectiv.