BCM U Pitești este, sau poate fi, considerată drept performera ultimelor două etape ale Ligii Naționale de baschet masculin. Cu puțină atenție, noroc sau inspirație, la ora actuală puteam să vorbim despre gruparea argeșeană ca fiind performera primelor patru etape ale noului sezon competițional.

De ce susțin acest lucru?

Pentru că prea mulți, mai degrabă nespecialiști, s-au grăbit să eticheteze noua versiune a lui BCM U Pitești ca fiind una sortită eșecului. 

Desigur, nu mulți stau să analizeze în profunzime în ce constă cu adevărat să construiești o echipă. Ne grăbim să concluzionăm că X sau Y nu e bun din motive mult prea subiective și fără a încerca să raționăm înainte de a ne exprima opiniile.

E drept că lucrurile s-au mișcat foarte greu la Pitești în această vară. Începând cu numirea noului antrenor. De fapt toată țara știa că Hristu Șapera va fi noul antrenor al Piteștiului, dar oficial a devenit de abia după încheierea participării echipei naționale U20 a României la Campionatul European - Divizia B, desfășurat chiar în acest oraș.

În plus, recrutarea jucătorilor a fost greoaie. Dar logică și firească. Noul antrenor a vrut să se asigure de faptul că toate achizițiile se potrivesc ideii sale de joc și a vrut să se asigure că se poate baza pe fiecare dintre străinii aduși. Asta în condițiile în care a fost nevoit să construiască de la zero o echipă complet nouă. Nu putea să-și permită să dea greș cu vreun jucător.

Nu știu câți s-au gândit ce muncă serioasă presupune să-ți construiești o echipă complet nouă. Și cât de greu poate să fie pentru un antrenor la 32 ani să facă acest lucru. Personal nu mă număr printre oamenii care să stabilească niște bariere în funcție de vârstă, însă la 32 de ani e tare greu să fii antrenor principal. Pentru că e aproape imposibil ca la această vârstă să ai experiență. Un ingredient care te ajută enorm în orice meserie. Cu siguranță pentru Hristu Șapera a fost o vară grea. Al naibii de grea.

Începuturile nu au fost prea fericite. Piteștiul a petrecut aproape întreaga perioadă de pregătire, întregul presezon, în formulă redusă. A avut cel puțin un jucător străin în minus. Nu a avut pivot. A avut doi jucători în probe. Niciunul nu a corespuns astfel încât antrenorul a fost nevoit să continue căutările. Rezultatele din amicale au fost negative. Chiar dacă a fost foarte vizibil pentru cei cu ochiul format, că Piteștiul promovează un baschet sănătos. Pentru alții contează doar rezultatul final. Nimic altceva.

Haideți să ne amintitm cât a durat până când Barac a semnat un nou contract cu argeșenii. Celălalt străin cu oarecare experiență în România, Barro, a venit cu câteva zile înaintea primului joc oficial al echipei. Ceilalți patru străini se află la prima experiență în România.

Aici este un aspect foarte important și pentru care orice antrenor care face acest lucru trebuie respectat: și-a asumat riscul de a legitima jucători fără experiență în România. Avem câteva echipe care mizează orbește pe jucătorii care au demonstrat deja că pot evolua în România. Aceștia nu te vor surprinde niciodată. Cu siguranță nu te vor surprinde pozitiv, dar cel mai important este că ei nu te vor dezamăgi. Pentru că știi ce să aștepți de la ei, știi ce pot juca, cum pot juca și cu cine pot să o facă. Acest lucru nu e valabil la străinii aflați la debutul în țara noastră.

Așa cum publicul învață să îi cunoască văzându-i la meciuri, tot așa antrenorul are de lucrat și de învățat în fiecare zi. Desigur, orice antrenor care se respectă face un raport, cere și primește informații despre fiecare jucător pe care dorește să-l legitimeze. E vorba despre statistici, păreri de la cei care îi cunosc pe respectivii jucători, dar mai ales despre înregistrări video (meciuri întregi, nu faze de joc în care vezi doar părțile pozitive). Dar chiar și așa nu ai cum să-l cunoști pe omul din spatele jucătorului. Și nici nu poți să afli totul despre jucătorul respectiv. Toate astea se descoperă în timp. Iar responsabil pentru rezultatele lor este unul singur: antrenorul. De fapt un rezultat conteaază: cel de pe tabela de marcaj. Chiar dacă sponsorului nu îi place de cineva, antrenorul poate avea satisfacția rezultatului echipei. Când acest lucru se întâmplă înseamnă că oamenii potrivesc. Adică antrenorul a reușit.

În plus, pe lângă aducerea lui Tutt, Ulmer, Krapic și Djurkovic, Hristu Șapera a trebuit să-și completeze lotul de jucători cu sportivi autohtoni. A fost refuzat pe rând de mai mulți români cu experiență care au ales să continue alături de alte cluburi. Acolo unde cel puțin pe hârtie se pare că au șansa unui rezultat mai bun. Astfel, Piteștiul s-a reorientat. A recrutat jucători români, în majoritate tineri, fără un statut bine definit în peisajul baschetului românesc.

Cunoscându-l pe Șapera de la CSM București, acolo unde s-a străduit vizibil să acorde minute de joc tinerilor precum Urucatu, Santa, Vizitiu și așa mai departe, am fost mai mult decât convins de faptul că va continua să facă același lucru la Pitești. Primele semne pozitive vin, tot așa cum era de așteptat din partea subsemnatului, de la Vlad Corpodean. Acesta a primit sarcina dificilă de a se apăra la Ashton Gibbs în ultimul meci al Piteștiului. Americanul este mai rapid, mai valoros și mai experimentat. Toate aceste ingrediente l-au propulsat pe Gibbs în EuroCup. Totuși, el a fost limitat de Corpodean. 

Acel jucător care a marcat un coș de trei puncte, a izbutit o recuperare ofensivă importantă și a avut câteva decizii bune, coroborate cu câteva mai puțin inspirate. Firesc pentru un jucător tânăr, fără experiență. Șapera l-a lăsat în teren într-un meci greu, într-un meci echilibrat, într-o perioadă în care meciul era pe linie. Adică i-a făcut un bine elevului său. Un bine răsplătit de Coprodean cu dăruire, sacrificiu și implicare.

În ultimele două etape BCM U Pitești a învins vicecampioana României și a învins ultima echipă care nu a pierdut în actuala ediție de campionat. O performanță deloc de neglijat. Haideți să ne amintim de ghinionul din finalul meciului cu Timișoara, din prima etapă. Un meci controlat de argeșeni. Dacă acel final de meci se termina logic, BCM U Pitești avea trei victorii în acest moment. Dar mai important este că BCM U Pitești joacă un baschet de calitate.

Rezultatele obținute nu sunt deloc întâmplătoare. Argeșenii se apără colectiv, o fac foarte inteligent și beneficiază de o structură foarte interesantă. Cu siguranță lui Șapera îi lipsește un 1 clasic. Dar nu pare să fie neapărat o problemă atât timp cât a antrenat doi ani un jucător care a ocupat poziția 1, dar s-a comportat ca un shooter. Aici să nu facem greșeala de a compara cei doi jucători. Tutt este prin gândire, abordare, atitudine și stil de joc diferit de Martinic.

Atenție mare la actuala echipă a Piteștiului. Această echipă chiar respectă principii solide și de bază ale sportului cu mingea la coș. Pentru cei mai pesimiști din fire și care nu sunt foarte familiarizați cu ce presupune să construiești o echipă ce vrea să joace un baschet elaborat: o echipă adevărată, care joacă colectiv în ambele faze ale jocului și în care nu contează individul ci doar echipa, se construiește în timp. Cu multe neajunsuri, cu multe impedimente și în care orice absență poate să fie esențială. 

Adevărul este că acest gen de baschet, pe care Piteștiul vrea să-l promoveze, reprezintă calea sănătoasă spre un joc de calitate. Din păcate satisfacțiile nu sunt foarte mari și aprecierile lipsesc deoarece publicul nu este foarte educat baschetbalistic pentru a aprecia acest stil de joc. Chiar și cu aceste dezavantajate, Hristu Șapera, asemenea altor antrenori interesați de un baschet corect, trebuie încurajați.