Două zile au trecut de la încheierea Final Eight-ul Cupei României la Baschet Masculin. Sărbătoarea campionilor s-a încheiat, sala a fost curățată de confetti, iar baschetul românesc își îndreaptă deja atenția spre meciurile echipei naționale de seniori, care s-a reunit astăzi la Pitești.

Așadar, a venit timpul să tragem și concluziile la capătul turneului final disputat din Oradea Arena. Iată cinci idei cu care rămânem după cele șapte partide disputate în ultima săptămână în sala bihorenilor.

Finala ne-a demonstrat că U-BT Cluj nu este invincibilă pe plan intern

Desigur, o astfel de afirmație poate fi tendențioasă după un turneu final la care studenții și-au câștigat toate meciurile, două dintre victorii venind la diferențe categorice. Însă marea finală a competiției ne-a arătat că formația lui Mihai Silvășan nu este neapărat o rocă de neclintit.

Sunt mulți factori care pot interveni în această discuție, poate unul dintre aceștia fiind nivelul de motivație al clujenilor după perioadă încărcată din ABA Liga și EuroCup. Cu toate acestea, trofeul a ajuns în vitrina lui U-BT, deci ce ne face să susținem afirmația de mai sus?

În ultimul act, diferența a fost făcută de micile detalii. Diferența de valoare s-a simțit cu siguranță sub panou, unde Miletic și Ceaser și-au dominat omologii. În schimb, în lupta la perimetru, elevii lui Cristian Achim s-au descurcat mai mult decât admirabil, asigurându-se că Russell și Molinar vor avea o seară extrem de lungă.

În cele din urmă, meciul a fost decis la ultima fază, de o nesincronizare a lui Bropleh în împerecherea cu Russell, care nu a iertat, după ce toată seara a avut bătăi de cap cu extrema Oradiei. Astfel că putem afirma cu lejeritate că trofeul putea merge către oricare dintre cele două echipe, mai ales că orădenii au condus la șapte lungimi în sfertul decisiv.

Reiterăm faptul că avantajul valoric este de partea Clujului, care pornește favorită în orice serie de play-off, mai ales că acolo se va juca pe sistemul "Best of Five" și nu mai vorbim de un singur meci decisiv. În schimb, problema rotației de români va exista și atunci, la fel ca și acum, iar Oradea ar putea taxa mai bine acest lucru cu un Kris Richard aflat la turație maximă și nu la turația din finala de miercuri.

Perechea Russell - Miletic este cel mai valoros „cuplu“ 1-5 din istoria modernă a Ligii Naționale de Baschet Masculin

Doi dintre liderii lui U-BT Cluj în EuroCup și Liga Adriatică au venit cu aceeași sete de succes și la turneul final al Cupei României. Daron Russell și Dusan Miletic au fost dirijorii campioanei României în drumul spre a șaptea Cupă din palmaresul clubului.

Fatts a mai jucat anterior pe „plaiuri mioritice", apucând să demonstreze că este un baschetbalist special, cum rar am văzut în țara noastră, chiar în tricoul naționalei României, în disputele cu Grecia și Muntenegru.

Româno-americanul a început turneul cu frâna de mână trasă și nu a avut cea mai explozivă prestație cu Steaua, fiindcă nici nu a fost așa mare nevoie. S-a revanșat o zi mai târziu, când toată ofensiva lui U-BT în victoria cu Dinamo a stat sub îndrumarea baghetei sale.

În finală, deși planul defensiv al lui Cristian Achim a fost excelent la adresa lui, Daron a găsit modalitățile după pauză pentru a o împinge pe U-BT spre un nou trofeu, în special în sfertul al treilea când i-a ținut piept unui Jaizec Lottie, care era de neoprit în acele momente. Cu lovitură după lovitură, el s-a asigurat că situația nu scapă de sub control. În final, tot el a asigurat victoria, cu o mână sigură de la libere și cu inspirația de a rata a doua aruncare de pedeapsă pentru a închide definitiv meciul.

Cu siguranță am mai avut jucători de valoarea sa în România, un bun exemplu fiind chiar Zavier Simpson, dar cert este că în era recentă, nu am mai avut un parteneriat atât de valoros între un conducător de joc precum este cel dintre Fatts și Miletic.

Dacă orădenii au avut și câteva bătălii câștigate cu Russell, nu același lucru se poate spune despre împerecherile cu Dusan Miletic, care s-a folosit de statura sa pentru a se asigura că orice minge din raza sa de acțiune conduce către o posesie reușită pentru U-BT Cluj.

Sârbul a fost motivul pentru care echipa sa a câștigat categoric bătălia la recuperări. Deși doar cinci dintre cele 19 recuperări ofensive au semnătura lui, simpla sa prezență în căciulă a dus la mingi prinse chiar și de oamenii mici din echipă.

Jocul de Pick-And-Roll cu Russell și Molinar a funcționat la cea mai înaltă capacitate. La aproape fiecare posesie de acest fel, ieșirea lui Miletic din blocaj producea haos în defensiva adversă, iar acesta fie era găsit excelent de către fundași pentru un coș ușor sub panou, fie debloca pasele în laterale pentru shooterii Clujului.

La final, Mile s-a ales și cu titlul de MVP al finalei, după ce a cochetat cu un double-double. Pe tot parcursul turneului, el a părut cel mai constant jucător al echipei, însă acest lucru nu ar fi fost posibil fără „partenerul lui de crime", Daron Russell, care îi exploatează la maxim calitățile.

Jaizec Lottie, „factorul X“ pentru Oradea în lupta pentru medalii din acest sezon

Rămânem pentru moment pe linia finalistelor și ne îndreptăm atenția către vicecampionii acestei ediții. Pentru spectacolul din finală, iubitorii baschetului românesc ar trebui să îi fie recunoscători eroului nesperat din aceasta.

Cu doar 15 apariții până la momentul respectiv în acest sezon, prezența lui Jaizec Lottie pe teren în finală era o incertitudine, întrucât americanul nu a jucat în primele două faze ale Final Eight-ului, unde a fost înlocuit de Nikola Kocovic.

Conducătorul de joc al Oradiei s-a refăcut în timp util și a venit de pe bancă în duelul cu gruparea pregătită de Mihai Silvășan. Totuși, așteptările nu erau mari de la un baschetbalist care s-a confruntat cu nenumărate probleme medicale în actuala stagiune.

Lottie a revenit pe teren de parcă nu ar fi absentat niciodată și a trecut direct la treabă în fața intensității din defensiva clujeană. Acesta a reușit să profite de orice nesiguranță și breșă în apărarea studenților și a început să marcheze puncte ușoare pentru a seta ritmul ofensivei orădene.

A fost clar din prima că el va juca cu o restricție de minute, fiind scos de Achim chiar în toiul unui moment în care își etala excelent abilitățile de playmaker. În doar 20 de minute, el a arătat ca singurul jucător din tabăra Oradiei care nu a avut dificultăți în a își intra în zonă pe partea ofensivă.

Memorabil rămâne duelul din sfertul al treilea cu Daron Russell, dar și tripla imensă prin care a fost la un pas să trimită duelul în prelungiri.

Dacă recuperarea sa va decurge bine în continuare și nu vor exista alte probleme, putem adăuga încă un argument pentru Oradea la primul punct. Cu un Lottie la capacitate maximă, duelurile cu U-BT Cluj devin și mai interesante.

Sezonul lui CS Vâlcea nu s-a scufundat, dar are nevoie disperată de o vestă de salvare

Oltenii nu s-au lepădat de eticheta de dezamăgire nici în Cupa României, unde au fost eliminați prematur, de Dinamo București. Vâlcea a pierdut controlul partidei imediat după pauză, iar în sfertul al patrulea nu s-a mai pus problema câștigătoarei, în ciuda diferenței de scor de doar două posesii.

Este greu de crezut că o victorie cu Dinamo ar fi dus la mai mult de o semifinală, întrucât următorul adversar ar fi fost U-BT Cluj, însă modul în care medaliata cu bronz s-a prezentat la turneul final este în notă cu modul în care a arătat pe toată durata stagiunii.

Și aici pare că vorbim mai degrabă de o problemă de conținut decât de una de fond. Sezonul a început cu Arturo Alvarez, omul care a adus performanțele de anul trecut și a continuat cu Ciprian Enache, care face o treabă bună de la numirea sa pe banca tehnică, în ciuda barierelor de care se lovește.

Nici în rândul contingentului de autohtoni nu par să existe probleme pentru vâlceni, aceștia fiind printre echipele cu cel mai voluminos aport la acest capitol, unde Uță, Tohătan, Nicoară, Casale și Kiss își îndeplinesc de cele mai multe ori cu succes sarcinile.

Cea mai mare dilemă a echipei pare să fie gestionarea situației jucătorilor străini. Trei dintre ei au părăsit pe rând echipa, vorbind aici despre Cornelius Hudson, Gian Clavell și John Jenkins. Toți trei sunt jucători de o valoare incontestabilă, dar fie problemele temperamentale, fie clauzele din contract au dus la plecarea lor și la pierderea timpului pentru a lega chimia lotului.

La prima vedere ar părea că strategia conducerii a fost să folosească bugetul pentru anul acesta pentru a forma o echipă cât mai galonată, cu CV-uri cât mai bogate, în detrimentul alegerii unor baschetbaliști complementari. Rețeta deja exista, având în vedere că Vâlcea a fost revelația sezonului anterior. 

După cum spuneam, sezonul nu este pierdut. Vâlcea încă are un bilanț de play-off, însă este amenințată periculos din spate de echipe aflate pe un val de entuziasm, chiar dacă cu un eșec sau două în plus în ierarhia Ligii Naționale. De aici, totul va fi despre cum își vor găsi Gabriel, Lecomte și compania motivația să ducă la bun sfârșit sezonul și să spele din imaginea pătată în prima parte.

Tandemul Cluj - Oradea nu este de neatins în LNBM

Turneul final al Cupei României a scos la iveală și incertitudinea cu care ne vom confrunta și în play-off-ul Ligii Naționale de Baschet Masculin. Pe lângă cei doi granzi, la Final Eight și-au arătat adevărata față și alte echipe ce își vor arăta colții în lupta pentru medalii.

Una dintre ele este CSO Voluntari, care era deja o certitudine în această bătălie. Deși au fost eliminați din sferturi, ilfovenii nu au cedat fără să dea tot ce au mai bun și au ajuns până în prelungiri în confruntarea cu vicecampioana CSM Oradea.

Parcursul echipei lui Dan Ioan pe toate planurile, precum și coeziunea grupului o fac pe Voluntari să ia un loc în al doilea rând la linia de start în spatele celor două grupări din Ardeal între care s-au împărțit ultimele finale.

Surpriza plăcută a fost CSM Târgu Mureș, care a fost cu un pas și jumătate în finala de la Oradea, însă a cedat presiunii în bătălia din penultimul act cu gazda turneului. Mureșenii pleacă cu capul sus de la Final Eight, având în considerare și victoria cu SCM U Craiova din sferturi, echipă cotată bine în lupta pentru play-off-ul LNBM.

Nu trebuie uitat meritul antrenorului Peter Farago, care a reușit să pregătească excelent o echipă care nu dispune de posibilitățile financiare ale celorlalte trei deja amintite. Modul în care Farago reușește să o orchestreze pe Mureș este unul care face ca echipa acestuia să fie un pericol pentru orice adversară.

În final, trebuie amintiți și „underdogs" ai acestui sezon, precum Dinamo sau Steaua, care pot pune oricând presiune într-o serie printr-o victorie neașteptată. Nu trebuie uitați nici „giganții adormiți" ca CS Vâlcea sau FC Argeș, care oricând își pot reseta sezonul printr-o serie de victorii.

*Foto: Facebook/CSM Oradea