În cursul zilei de miercuri (6 mai), pe pagina noastră de Facebook, am avut o discuție cu mai multe personalități din lumea baschetului, construită în jurul partidei dintre BC SCM Timișoara și CSU Sibiu din sferturile de finală ale Cupei României, ediția 2017/2018.

De-a lungul celor aproape 90 de minute, invitații noștri ne-au oferit o imagine mai completă a contextului în care s-a jucat acel meci, povestind mai multe probleme care se petreceau în spatele culiselor.

Confruntarea a avut nevoie de trei reprize de prelungiri pentru a determina învingătoarea și, în cele din urmă, cele 31 de puncte înscrise de Octavian Popa-Calotă și efortul colegilor săi au adus un mare succes trupei bănățene.

Iată ce își amintește despre acel joc principalul marcator al întâlnirii:

„A fost ceva wow. Chiar s-a simțit după meciul acela oboseala foarte tare. Nu puteam decât să mă gândesc la echipa adversă. Același meci, același efort doar că au ieșit pierzători. Oameni cu caracter. M-au felicitat marea majoritate și jucătorii de la Sibiu, foști colegi, cunoștințe. Toți ne-am comportat ca atare după meci.

Era una dintre perioadele sensibile de la Timișoara din punct de vedere financiar. Era o atmosferă încărcată, ca să spun așa, pe puțin. Am încercat să ne motivăm cât am putut de bine, să trecem peste probleme.

Nu pot să vorbesc pentru toți coechipierii mei, dar îmi știu mindsetul meu. Eu atunci am considerat că nu am nimic de pierdut. Atunci era regula cu doi români în permanență pe teren în Cupă care, între timp, s-a scos. Știam că o să mă aștepte multe minute pe parchet. Am vrut să las jocul să vină la mine, n-am încercat să forțez nimic. Cred că am avut un plan bun din punct de vedere al meciului. M-am descurcat destul de bine.

A fost un meci foarte fizic. Jucam împotriva Sibiului și Sibiu este o echipă care joacă fizic. Știam că vor juca foarte mult pe tranziție, vor juca rapid. Dar le cunoșteam și „călcâiul lui Ahile”, știam că stau destul de prost la aruncările de trei puncte. Depinde, trebuie să citești și meciul, citești cum fluieră arbitrii în momentul acela, vezi după câteva minute de joc dacă lasă jocul mai liber sau dacă fluieră foarte repede. De-acolo pleci.

Numai eu am avut 17 libere. Au mai fost faulturi pe lângă. Nu mai știu cine, dar știu că au fost mulți eliminați. Cred că Jerry.”

Dacă Octavian Popa-Calotă a discutat mai mult despre meci în sine, Ionuț Drăgușin, fostul său coechipier, a vorbit despre situația dificilă în care se aflau la acel moment și despre problemele financiare cu care se confruntau timișorenii.

„După acea partidă, eu rămân cu o echipă. În primul rând, colegii au fost extraordinari. Lucrurile nu au fost plăcute nici înainte de meci, nici după dacă vorbim de club. Dar acela a fost momentul care ne-a unit ca o familie, băieții au fost extraordinari. Acela a fost momentul în care ne-am format ca o echipă. Până la urmă, au fost momente grele înainte de meci, de ce să ne ascundem? Eu nu am de ce să mă ascund. Au fost niște momente cu amenințări din partea clubului, eram neplătiți de trei luni de zile. Am reușit să facem ceea ce multă lume spunea că e imposibil. Dorința băieților, nebunia noastră și cel mai important e că am fost uniți în acel moment. Oarecum eram împotriva tuturor.

Dar îmi aduc aminte cu mare plăcere de seara de dinainte și de seara de după. Nu mai am nicio reținere. Ne-au promis din ianuarie că ne vor plăti măcar un salariu, iar noi le-am spus că dacă nu vom primi banii, nu vom juca în Cupă. Am fost acuzat pe nedrept că eu sunt Che Guevara al echipei, eu și cu celălalt român și că noi am pus revolta la cale. Nu, s-a stabilit de către căpitanul echipei că nu ne vom antrena în dimineața meciului. Asta am și făcut. Nu s-a întâmplat altceva nimic doar că am primit amenințări că vom fi trimiși acasă dacă nu ne antrenăm. Am spus: Ok, este decizia noastră. Am rămas uniți. Vă dați seama, eram doar noi pe bancă și restul lumii. Nu mai contează, important e că în momentul acela noi am căzut cu toții de acord, ne-am susținut unii pe ceilalți și cred că se și văd imaginile de-acolo. Când cineva făcea un lucru bun, toți erau pe teren lângă el, susținându-l moral. A fost un meci greu cu consum de energie. Probabil că doar adrenalina ne-a ajutat să ținem acel meci.”

În a doua jumătate a transmisiei noastre, l-am avut ca invitat și pe Mirel Dragoste, care juca atunci pentru BC CSU Sibiu. Acesta își amintește de mindset-ul pe care l-au avut înainte de acel sfert de finală, de atmosfera extraordinară făcută de suporterii sibieni și de dezamăgirea de la finalul partidei.

„Da, atunci îmbrăcam tricoul Sibiului. A fost chiar un meci memorabil, mi-l aduc aminte de fiecare dată cu drag. Chiar sezonul acesta, când am avut meci la Sibiu, am avut o discuție despre acel meci și, nu știu, mi-a rămas în memorie ca una dintre primele amintiri despre baschet. A fost un meci de totul sau nimic, mai ales în ultimele două reprize de prelungiri când toată lumea era foarte obosită și deja luam decizii pripite. Eu, personal, am avut meciul în mână de vreo două ori dar nu am fructificat acele ocazii cum am vrut eu și s-a terminat nu foarte bine pentru noi.

A fost ca o strategie foarte bună din partea lor ce a avut un efect negativ asupra noastră. Noi știam că ei au ceva probleme cu banii dar nu voiam să ne culcăm pe o ureche, ci voiam să câștigăm cu orice preț. Chiar ne-am dus foarte încrezători la acel turneu final și ne-am pus lucrurile pentru trei zile, să stăm acolo până la finală și chiar să câștigăm. Nu ne-am așteptat să pierdem în primul meci și să plecăm acasă, a fost o dezamăgire mare pentru noi. Țin minte că au fost 300, 400 de suporteri de la Sibiu care ne-au însoțit și erau chiar în spatele băncii noastre. Ne împingeau de la spate, așa cum se întâmplă de fiecare dată când joci în echipa Sibiului. Am fost foarte dezamăgiți. Foarte mulți de la noi au ieșit cu cinci greșeli personale. L-am faultat pe Kevin și pe alții care au aruncat cam multe libere. Pot să spun că diferența s-a făcut la libere în meciul acela și la focusul care trebuia să fie altul din partea noastră.”

În cele din urmă, ultimele piese din puzzle au fost adăugate de către Tudor Costescu, antrenorul care se afla pe banca lui SCM Timișoara în sezonul 2017/2018. Acesta a aprofundat problemele despre care vorbeau Kevin Popa-Calotă și Ionuț Drăgușin și a explicat cum a fost să pregătească tactic duelul cu CSU Sibiu.

„A fost un meci care oricum, așa cum au zis și băieții, s-a desfășurat în niște condiții cu totul și cu totul speciale pentru noi. Mă rog, adversarii noștri de la acea vreme au considerat stratagemă, să zic așa, dar pentru noi erau niște zile foarte grele. Toată lumea știa în țară oricum, informal, că lucrurile nu merg bine la Timișoara. Noi n-am făcut decât să ne prezentăm la meci și să încercăm să jucăm baschet. Plus că echipa Timișoarei și eu, în mod special, nu eram și nu suntem dintre cei care folosesc stratageme sau alte tactici să influențăm adversarul. Noi am vrut să ne exprimăm pe teren cum am putut. A fost foarte greu, eram într-adevăr în condiții precare și condiții financiare foarte grele. Am ajuns acolo prin eforturile individuale ale unor apropiați ai clubului sau persoane din club. Băieții nu prea puteau ei să aprecieze sau să cunoască lucrurile acestea la acel moment dar, mă rog, ei au văzut acea situație prin experiența personală.

Din punct de vedere al comunicării, eu eram, nu pot să zic între ciocan și nicovală, dar eram în pantalonii unui antrenor care trebuie, pe de o parte, să comunice cu antrenorii și, pe de altă parte, să îndeplinească cerințele conducerii. La momentul acela eu am făcut, fără să am experiență, ceea ce am crezut eu mai recomandat. Băieții au uitat să spună că problema lor și a mea era că noi nu ne mai antrenasem de 4-5 zile. Nu mai făceam antrenamente nici la Timișoara. Era dorința băieților, eu o respectam și nu aveam, cum să spun, niciun instrument și nicio poziție să mă opun deciziilor lor. Deci, pentru mine, situația alarmantă era că va trebui să jucăm, nefiind antrenați de o perioadă de timp. Rezultatul a venit ca efect al muncii și a dăruirii jucătorilor fiindcă, practic, ce am putut eu să fac a fost să mă concentrez pe conducerea jocului, nicidecum pe pregătirea jocului sau, știu eu, pe alegerea de strategii și așa mai departe. Dar băieții s-au autodepășit, s-au motivat extraordinar, era un grup unit la acel moment, așa cum au spus și ei, și practic reușita din acel meci a venit datorită efortului lor extraordinar.

Era vorba să se joace cu doi români pe teren, prin urmare noi trebuia să jucăm într-o formulă diferită față de cea din campionat. Echipa era alcătuită pentru meciurile pe care trebuia să le disputăm în campionat. Rosterul și selecția jucătorilor a fost făcută în așa fel încât să le putem face față adversarilor, în cea mai mare parte, doar cu un jucător român pe teren. În meciul de Cupă trebuia să improvizăm, am făcut-o cât de bine am putut. Kevin și Lucas, Kevin și Tudi, Igor și Lucas sau, inclusiv, Ionuț cu Diaz.”

Așadar, un meci încărcat, cu multe reprize de prelungiri, dar cu un joc de culise la fel de tensionat.

*foto: Andreea Vlase/Total Baschet