Un ”LIDER”, așa cum și dicționarul îl definește, este un sportiv ce se găsește în fruntea unei echipe. Unul dintre componenții lotului, ales în prealabil de ceilalți coechipieri ai săi ca fiind cel mai capabil să îi reprezinte. Un jucător ce poate da o altă tentă jocului echipei, ce reușește să închege relațiile de joc, să-i ghideze pe ceilalți. E acela care deține cea mai mare încredere a celor din jur și poate schimba soartă unei partide.

Dar ce se întâmplă când acesta nu evolueză la unison cu coechipierii săi?

Cred că am văzut cu toții înfrângerea categorică pe care cea mai titrată echipă din istoria recentă a baschetului românesc, Asesoft Ploiești, a primit-o din parte revelației acestei ediții de campionat, BC Timișoara. Cu toții am asistat la un joc catastrofal, unul rarisim în istoria formației ploieștene, unul demn de blamări. Un joc dezorganizat, lipsit de luciditate, în care problemele atât ofensive, cât și cele defenive păreau să se acutizeze din ce în ce mai mult. E drept că prahovenii au fost ca și inexistenții sub panou, dar nici de la restul componenților nu au beneficiat de prea mult sprijin. Ceea ce într-adevăr le-a lipsit acestora a fost un LIDER.

Suspendat în ultima partidă a turului de campion și de asemenea în primul joc al dublei manșe disputate de echipa sa în Cupa României, Cătălin Burlacu a fost alături de formația prahoveană la Timișoara, protestând din tribună ori de câte ori ploieștenii erau sancționați. A trăit alături de ei înfrângerea și cel mai probabil, așa cum întreaga echipă a Asesoftului a regretat lispa lui, așa și acesta a avut remușcări cu privire la absența sa.

Și totuși, diferența dintre meciul tur al optimilor de finală și cel de ieri seară a fost una uriașă prin prisma evoluției elevilor lui Dado Arnautovic. Câți dintre noi mai speram într-o revenire a Asesoftului în meciul cu Timișoara? Câți specialiști mai credeau ca ploieștenii să recupereze un handicap de 26 de puncte în fața celei mai în formă echipe din turul campionatolui și ocupanta locului întâi? Eu cred că erau foarte puțini.

Acest lucru a fost posibil! Ba mai mult, au lipsit câțiva centrimentrii la aruncarea lui Dzambic din spatele semicercului în ultimul minut pentru a se produce într-adevăr o minune.

Ceea ce a stat la bază acestei reveniri spectaculoase însă, a fost prezența în teren a lui Cătălin Burlacu. Și aici nu mă refer la componentul echipei Asesoft Ploiești, Cătălin Burlacu, cu o statistică impresionantă în meciul de ieri, ci la Cătălin Burlacu LIDERUL echipei Asesoft Ploiești. Schimbările au fost vizibile. Jucătorul român nu numai că și-a adus un aport semnificativ în ceea ce privește atacul, cât și defensiva echipei, dar a făcut dintr-o echipă a Asesoftului dezorganizată, un tot unitar care a depus un efort titanic, fiind aproape de-a întoarce un rezultat ce mulți dintre noi îl credeam invincibil.

Acest LIDER în adevăratul sens al cuvântului, ignorând însă comportarea sa și caracterul care nu este unul tocmai demn unui jucător de calibrul său, a reușit în cele aproape 40 de minute în care a evoluat, ce puțini căpitani reușesc să realizeze: să mobilizeze o întreagă mașinărie formată din echipă și publicul numeros, creând un adevărat spectacol baschetbalistic. Și chiar dacă un suporter timișoarean spunea că formația ploieșteană ”NU a jucat magistral, ci Timișoara a jucat catastrofal”, Asesoft a reușit un meci spectaculos având în Cătălin Burlacu un lider demn de urmat.

Calitățile unui lider sunt cu totul speciale și ele nu se regăsesc tot timpul în statistică. Forța și moralul unei echipe este dată de forța și încrederea liderului său.

Nu întâmplător, una din revelațiile ediției trecute de campionat, Steaua Turabo a atins performanțe înalte pentru doar al doilea an petrecut pe prima scenă baschetbalistică. Suntem cu toții conștienți că gruparea din Capitală a dispus fără doar și poate de unul dintre cele mai solide loturi ale Diviziei A, având în componență atât stranieri, cât și autohtoni de perspectivă. Cum era de așteptat, în fruntea acesteia de afla un antrenor cu experiență, în persoană lui Niksa Bavcevic, ce fără îndoială a navigat corabia solidă fără prea multe greșeli. Dar să fi fost oare doar echipa în sine cea care a atins performanțele în sezonul trecut?

Prezența unui om și jucător precum Virgil Stănescu a avut cu siguranță un cuvânt greu de spus în realizările echipei. Acesta a dat dovadă de caracter și tărie în față unui lot puternic asemenea celui de la Steaua Turabo, și mai mult, a știut să se impună și să ia decizi grele, ce în mare majoritate au condus echipa la victorie. Nu este de mirare faptul că în prezent, component al grupării din Mureș, Virgil Stănescu este respectat atât de întreaga echipă, cât și de un public mai numeros decât cel din Capitală.

Amândoi, Cătălin Burlacu și Virgil Stănescu, nu numai că s-au făcut remarcați ca și jucători, aceștia fiind pioni importanți în echipele componente, dar au dat dovadă că pot purta pe umeri o responsabilitate mult mai mare ca a coechipierilor lor: aceea de a-i ghida spre calea reușitei. Cei doi, pe lângă faptul că sunt jucători autohtoni cu potențial, au ales să rămână ”să slujească” baschetul românesc cu toate problemele și hibele sale, cauzate atât de contextul social actual, cât și de indiferența, uneori, a Federației.

Din păcate, ca ei, în campionatul intern sunt tot mai puțini, indiferent de naționalitatea acestora. Campionatul românesc este mai degrabă un ”furnizor” de jucători de perspectivă și nu un deținător pe termen lung ai acestora.

Dubla manșă dintre Asesoft și Timișoara ne-a arătat că o echipă fără un adevărat LIDER în teren nu este nu mai o echipă fără suflet și fără identitate, dar riscă să devină dintr-o echipă de top, o formație anonimă, așa cum riscăm să devină întreg campionatul românesc dacă atât Federația cât și cluburile, chiar și noi fanii nu știm sa ne prețuim și să ne păstrăm adevărații lideri din echipă.

Avem nevoie de un campionat puternic. Avem nevoie de echipe puternice. Avem nevoie de lideri puternici.