Dinamo București, un brand în sportul românesc și un nume greu în baschetul din țara noastră, fiind echipa cu cele mai multe titluri naționale adjudecate, a realizat o performanță rarisimă. Însă nu pe terenul de joc ci în afara lui.

Alb-roșii, prin concedierea lui Antonio Haymon (foto), au renunțat și la ultimul jucător adus în vară, atunci când s-a format lotul pentru abordarea sezonului competițional 2011/12. Ca să fim realiști până la capăt trebuie admis faptul că prea puține echipe au sănătate financiară și o mentalitate pe măsură în baschetul românesc pentru a aborda un sezon întreg mizând pe același nucleu de jucători.

În aceste condiții e dificil să vorbim despre omogenitate, relații de joc și un sistem bine pus la punct pe ambele faze ale jocului. E greu să faci performanță cu jucători ieftini și un buget mic, dar de-a dreptul imposibil dacă nu ești în stare să păstrezi majoritatea lotului de jucători în aceeași formulă pe durata unui sezon. Mai ales că vorbim despre nucleul de bază.

În vară Dinamo i-a legitimat pe Antonio Haymon, Josh Brown, Allen Durham, Eryk Watson, Jeremy McCullough, Mike Davis și Will Bowser. Din diferite motive niciunul dintre cei șapte nu se mai află în lotul lui Dinamo.

Ultimii doi din lista de mai sus au părăsit cel mai rapid pe Dinamo. În pauza dintre tur și retur, în perioada de transferuri permisă de regulament, au plecat Brown și Durham, jucători care au prins contracte mai bune decât au avut la Dinamo și astfel au plecat în Nordul Europei.

Bucureștenii au fost nemulțumiți de prestațiile lui McCullough pe care l-au anunțat că nu mai au nevoie de el. Tot atunci s-a efectuat despărțirea (și) de Eryk Watson. Una care a devenit oficială la mai bine de o lună după acest lucru pentru că jucătorul nu a mai avut posibilitatea de a se întoarce în România. Ce mai contează motivele. Cei care sunt responsabili de situația acestui jucător și care gestionează tot ce se petrece la Dinamo știu foarte bine. Noi nu. Sau eu nu.

Tot atunci au venit Shemik Thompson, Paul Nelson, Jervaughn Johnson și Jerel Blocker. Primul este deja istorie pentru Dinamo. Astfel, Dinamo rămâne cu trei jucători străini în efectiv. E posibil ca efectivul să crească la cinci pentru că până în 29 februarie se pot efectua extratransferuri. În condițiile în care Politehnica Iași este retrogradată încă înaintea începerii sezonului 2011/12 o variantă logică ar fi să nu se mai aducă niciun jucător străin la formația din capitală. Au fost deja 11 jucători, toți nord-americani, rotiți de această echipă. Aș vrea să cred că le-a ajuns.

Dinamo joacă baschetul pe care l-a promovat în acest sezon. Când degringolada domnește în cadrul întregii secții și pe rând toți oamenii care au însemnat ceva pentru acest club din punct de vedere baschetbalistic își duc existența la alte cluburi din capitală sau din țară eu cred că este clar. Cum poți juca responsabil când în viața de zi cu zi ești iresponsabil? Pentru că majoritatea jucătorilor străini de la Dinamo, care au jucat în acest sezon, sunt cunoscuți între oamenii de baschet din capitală ca fiind extrem de neglijenți cu timpul lor liber. Să fii jucător profesionist nu implică doar perioada petrecută la antrenament, cantonament, perioada petrecută în deplasare sau meciurile propriu zise. Să fii profesionist este un stil de viață. Nu doar pentru un sportiv, dar în mod deosebit pentru el.

Veți spune că jucătorii la care s-a renunțat duc o viață ce nu se potrivește cu activitatea unui sportiv. Oare când au fost aduși s-a deranjat cineva să cerceteze anturajul și istoricul acestor tineri atât pe teren cât și, cel puțin la fel de important, în afara lui?

Mă întreb ce vor spune jucătorii străini, alții decât cei care au trăit experiența de a fi jucător de baschet în România, atunci când vor fi contactați de Dinamo pentru a le oferi un contract?
Repet, 11 jucători în nici șase luni. Vorbim doar despre efectivul de jucători străini. Cine știe ce ne așteaptă din sezonul viitor, când sunt șanse foarte mari, ca la presiunea cluburilor, să se renunțe la regula ce obligă folosirea cel puțin a unui jucător român pe toată durata unui meci.

Este de neconceput ce se petrece la acest club de la revenirea în primul eșalon.

Au trecut vremurile cu Radu Diaconescu, Horațiu Giurgiu, Mihai Albu, Dan Niculescu, Vasile Popa, Alexandru Vinereanu, Virgil Căruțașu sau Claudiu Fometescu și cu baschetul inteligent practicat de Dinamo București. Oricum aproape nimeni nu a auzit de aceste nume. Și ce nume au fost și sunt pentru că ei au scris istoria baschetului românesc. Nu americanii (precum cei aduși la Dinamo în acest sezon, nicidecum nu vorbesc la modul general, pentru că avem în Divizia A și jucători americani extrem de serioși, și nu sunt puțini) care nu vor prinde în vecii vecilor un contract de jucător profesionist în țări mai evoluate decât România din punct de vedere baschetbalistic.

Și eu, chiar dacă nu sunt un simpatizant al acestui brand, mă mai întreb de ce aceste nume nu mai sunt asociate cu Dinamo București.

Foto: Halmágyi Zsolt