În momentul de față majoritatea echipelor, antrenorilor și jucătorilor se află în căutări. Fiecare, în funcție de propriile criterii, încearcă să găsească cele mai bune soluții din propriul punct de vedere.

Ne aflăm la începutul lunii iulie, ceea ce înseamnă că, în mod cât se poate de logic, există mai multe nume în continuare disponibile la capitolul jucători români. Așa cum iubitorul de baschet din România știe foarte bine, începând din sezonul 2012/13 nu mai este valabilă regula ce obligă fiecare echipă să joace în permanență cu un baschetbalist autohton.

În conformitate cu această decizie, antrenorii echipelor din Divizia A nu vor mai fi obligați să țină cont de cine sau de numărul de jucători străini aflați pe parchet. Singurul aspect de care antrenorii vor ține cont în timpul jocurilor este cel tactic. Sau în orice caz un raționament pur baschetbalistic îl va determina pe antrenor să facă schimbare. Astfel, cu siguranță numărul schimbărilor duble va scădea semnificativ.

Este un aspect important acesta întrucât majoritatea echipelor își desfășurau antrenamentele ținând cont de regula românului. Practic alcătuirea garniturii de start, schimbările și bine-nțeles găsirea potrivirii de jucători în vederea dispunerii cât mai performante pe teren în permanență a cvintetului de jucători a fost o adevărată provocare, ca să mă exprim elegant, pentru antrenori. Aceste aspecte au dat destule bătăi de cap antrenorilor, poate chiar mai mari decât găsirea tacticii potrivite pentru fiecare meci în parte.

Din sezonul 2012/13 acest lucru se va schimba. Echipele vor putea începe meciurile cu cinci străini pe parchet dacă aceia vor fi oamenii potriviți pentru a demara o confruntare. De asemenea, există posibilitatea ca la anumite echipe atât întreaga garnitură de start cât și prima rezervă să fie de altă cetățenie decât cea română. Asta este realitatea. 

Din păcate baschetul românesc nu dispune de prea multe valori consacrate. Cel mai important motiv pentru această situație este sistemul în care jucătorii tineri sunt formați. Unul mai mult decât precar și care este incapabil să producă un jucător (nu mai mulți) care să poată face față la nivel de Divizia A imediat sau pe parcursul primului sezon.

Veți spune că sunt exagerat de pretențios, că nici măcar senzațiile la nivel înalt în Europa, gen Ricky Rubio sau mai nou Abrines Redondo, nu se ridică la nivelul jucătorilor consacrați din campionatele sau ligile puternice din primul sezon. Și aveți dreptate să spuneți asta. Însă, la noi în țară nici măcar după 4-5 ani de experiență acumulată în primul eșalon ei nu reușesc să-și dea drumul. Iar pe măsură ce avansează în vârstă și teoretic dobândesc experiență, baschetbaliștii români nu reușesc să se facă remarcați în Divizia A. La noi pe măsură ce avansează în vârstă și dobândesc ceva experiență jucătorii scot în evidență lipsurile din jocul lor. Acele probleme de care antrenorii din sectorul juvenil nu au știut să se ocupe la momentul oportun. Practic jucătorii rom&ˆni tineri care s-au făcut remarcați în ultimii ani sunt caracterizați de faptul că fiecare dintre ei are ceva specific în joc. Din acel ceva trăiește atât cât se poate și exersează perfecționându-și stilul de joc, însă nu am prea văzut jucător român tânăr care în 2-3-4 ani să-și îmbănătățească foarte mult jocul în alte aspecte. Dacă are mână aruncă fără să știe să facă altceva la fel de bine. Dacă are plasament foarte bun duce acest stil la un nivel foarte bun, însă omite să-și îmbunătățească celelalte laturi ale jocului său. Sunt foarte multe exemple de jucători români care apar în prim plan pentru că se remarcă cu ceva anume, dar nu izbutesc să devină la fel de productivi în alte aspecte ale jocului. Pentru că pur și simplu asta au făcut la juniori. S-a insistat obsesiv pe calități și nu s-a lucrat suficient pentru dezvoltarea altor calități. Sau mai corect spus, pentru a transforma un capitol în care respectivul este modest în ceva cel puțin decent.

Să nu uităm că vorbim totuși despre Divizia A. Militez pentru jucătorul român. Îmi doresc ca el să joace la el în țară. Să se lupte de la egal la egal cu străinii și să umple sălile la fiecare sfârșit de săptămână. Dar știm cu toții că acest lucru nu prea e posibil la ora actuală. Pur și simplu nu putem avea pretenția ca un antrenor de la Divizia A să aibă răbdare sau să stea și să îl învețe pe jucător chestiuni elementare care se presupune că i-au fost predate în primii ani de baschet.

Astfel, ajungem în iulie 2012 să avem o listă de jucători români liberi de contract și care sunt în majoritate experimentați, doriți de mai multe echipe. Desigur motivele pentru care încă nu au semnat diferă, însă în cazul majorității este vorba despre negocierea unui contract avantajos din punct de vedere financiar. Însă există alte aspecte, ce-i drept mai puțin importante: rolul în echipă (atribuțiuni și timp de joc) precum și obiectivul stabilit de respectivul club. Chit că ultimul aspect depinde în mare măsură de buget (adică tot de salariu).

În momentul de față avem o listă de jucători autohtoni (nicidecum completă) liberi de contract și care vor semna până la urmă pe niște salarii destul de bune. Cine figurează pe această listă?

Exceptându-i pe ultimii trei din listă observăm că majoritatea acestor jucători sunt consacrați la nivel de Divizia A (au câțiva ani buni de experiență în primul eșalon, iar cu excepția lui Ștefan toți au semifinale sau finale de campionat) și care ar putea fi doriți oriunde, cu condiția să corespundă concepției de joc a antrenorului/echipei indiferent de cetățenie. Pentru că până la urmă, în afara celor șase străini, o echipă este puternică dacă are o rotație cât mai lungă. Astfel, pe lângă cei șase străini înscriși pe foaia oficială apariția unor români de valoare ajută.

Rămâne de văzut ce rol vor avea fiecare dintre ei la noua echipă. Desigur aici trebuie făcută diferențierea, pentru că în listă întâlnim nume foarte grele, precum Burlacu (un adevărata catalizator și care va semna mai mult ca sigur tot la Ploiești), Stănescu (un jucător excelent și letal în condițiile în care este jucat cum trebuie și desigur trebuie ținut cont de faptul că e posibil să nu doarească să-și continue cariera de jucător) sau un Liviu Dumitru (jucător capabil să producă panică în defensiva adversă pe termen scurt).

De asemenea, e posibil ca unii jucători din listă să aibă de suferit de pe urma noii reguli. Pentru ei important este să fie (și) mai serioși la antrenamente, încă de la 1 august (sau chiar în pregătirea individuală premergătoare reunirii loturilor).