În această vară, U-BT Cluj-Napoca l-a adus în România pe Dusko Vujosevic, unul dintre cei mai valoroși antrenori din istoria Europei. Acesta și-a lăsat rapid amprenta asupra clubului ardelean, atât din punct de vedere al organizării, cât și al jocului.

De asemenea, declarațiile lui Vujosevic au fost foarte apreciate, nu numai de către suporterii clujeni, cât și de către susținătorii altor trupe din LNBM. Acesta are, cu siguranță, foarte multe de oferit și cei din cadrul clubului își doresc să îi aducă pe fani mai aproape de coordonatorul echipei.

Așadar, U-BT Cluj-Napoca a început un proiect care vizează explicarea valorilor care îi definesc pe alb-negri. Într-un video publicat în această seară, Dusko Vujosevic a vorbit despre muncă și responsabilitate, dar și despre importanța suporterilor în baschet.

„În primul rând, mie nu îmi plac oamenii care fac lucrurile pe jumătate și îi apreciez pe cei dedicați în totalitate în munca lor. Tu ai responsabilitatea să alegi ce muncești. Dacă vrei să cureți pantofi, atunci trebuie să îi cureți cel mai bine. Eu tot timpul le spun jucătorilor că un contract presupune o responsabilitate din două părți. Clubul trebuie să plătească, pe când baschetbaliștii sunt obligați să merite acei bani. Ei trebuie să trateze fiecare antrenament la capacitate maximă, iar ulterior, în meciuri, să nu joace pentru statistică. Sportivii trebuie să se lupte, să dea totul pe teren și să îi cucerească pe suporteri. Asta înseamnă loialitate.

Spiritul și chimia unei echipe se construiesc în timp. Concret, dacă vorbim despre Partizan, acolo există o mare tradiție. Cine îmbracă tricoul lui Partizan are o responsabilitate mare. De exemplu, când antrenam la Partizan am făcut o selecție de jucători dispuși să dea totul. Dacă oamenii dau totul, rezultatele sunt altele. Meciurile grele, cu sala plină, transmit o emoție diferită. În astfel de situații, implicarea totală a jucătorilor este mult mai apreciată de către suporteri. Dacă baschetbaliștii dau totul, atunci meciul va fi, cel mai probabil, câștigat. Nu contează scorul la final. Eu lucrez la Cluj-Napoca la fel cum făceam la Partizan și exact cum aș face la Los Angeles Lakers. Muncesc ca și cum ar fi ultima oară când antrenez. Cred că acest lucru contează pentru spiritul echipei și al clubului. Am construit aici un grup de oameni care lucrează foarte bine. 95% din timp, ei ies pe teren și dau maximum.

Nimic nu poate exista fără fani. Suporterii din sală trebuie să primească respectul nostru. Drept urmare, marketing-ul este foarte important. Avem datoria să aducem cât mai mulți oameni în sală și să îi convingem să mai vină la meciurile noastre. Când antrenam în Euroligă, cei de acolo ne-au dat o serie de amenzi și am jucat cu sala goală. Totul părea un teatru al absurdului și baschetul nu trebuie jucat în astfel de condiții. Toate echipele din lume își educă jucătorii să devină exemple pentru juniori și pentru tineri în general. Jucătorii trebuie să înțeleagă ce responsabilitate au și să fie modele.”

O altă valoare definită în acest video a fost fidelitatea. Pentru a o exprima mai bine, Mihai Silvășan a fost invitat să vorbească despre întreaga sa carieră, atât ca jucător, cât și ca antrenor. Actualul tehnician al lui U-Banca Transilvania a jucat doar în maioul alb-negru și nu a plecat niciodată de la formația din orașul de pe Someș.

„Din fericire, pot să spun acum, după ce am avut o carieră destul de lungă, nu extrem de lungă, însă cu multe bucurii, satisfacții, momente proaste, am rămas la o singură echipă. Acest lucru este destul de rar în sportul românesc în ziua de azi.. Cred eu că, în mare, am fost implicat și loial acestei echipe. Am dat tot ce am avut mai bun din mine pentru a avea succes și nu ne-a ieșit tot timpul. Știu ce înseamnă frustrarea după un sezon mai puțin reușit. E un lucru pe care nu prea vrei să îl întâlnești pentru că, în calitate de sportiv, îți dorești multe. Dacă nu jucam întreaga carieră la „U”, nu cred că aveam șansa să devin antrenor atât de rapid. Deci, până la urmă, cred eu că loialitatea mea a fost răsplătită cum nu mă așteptam la 20, 22, 23 de ani când am luat decizia de a rămâne aici.”

Întregul material poate fi urmărit mai jos.

*foto: u-bt.ro