Hristu Şapera şi-a făcut un frumos cadou cu ocazia zilei de naştere. Pe 18 decembrie va împlini vârsta de 31 ani!

CSM Bucureşti a repurtat cel mai convingător succes în actuala configuraţie. Lucru confirmat de proporţiile scorului la care băieţii lui Hristu Şapera s-au impus în Sala Transilvania din Sibiu. Însă mai mult decât atât, cine a urmărit partida este de acord cu rezultatul final.

Desigur, reprezentanta capitalei a depăşit pe Politehnica Iaşi la o diferenţă mai mare, de 42 lungimi, dar o victorie la 28 puncte diferenţă pe terenul echipei situate pe locul al 2-lea după 13 runde spune mult mai multe decât un succes chiar şi la 100 puncte diferenţă în faţa unei echipe de juniori care nu va câştiga niciun meci în acest sezon competiţional.

În vârstă de 31 ani, Hristu Şapera a devenit antrenor principal al lui CSM Bucureşti cu câteva zile înaintea startului oficial al sezonului competiţional 2011/12. El nu a avut timp de a se familiariza cu această funcţie, cum nici prea multe şanse de a ajunge să îi cunoască suficient de bine pe jucători. Pentru că, să nu uităm, actuala garnitură a CSM-ului este în totalitate diferită faţă de cea care a terminat sezonul precedent. Ba chiar mai mult, cei cinci jucători străini sunt toţi, absolut toţi, la prima experienţă în Divizia A.

Dar iată că Şapera ştie cum să îi facă pe elevii săi să ducă la bun sfârşit chestiuni elementare în baschet. Blocaj defensiv, recuperare, pase sigure. La acestea se adaugă, fără nicio îndoială, o inspiraţie ieşită din comun pe faza ofensivă pentru Goran Martinic. Jucător care m-a convins definitiv că e cel mai tupeist jucător pe finalizare în Divizia A. Dar mai mult, CSM-ul are doi jucători cu extrem de multă experienţă în Divizia A şi care în pofida vârstei avansate sunt de o utilitate la fel de mare ca şi punctele marcate cu nemiluita de muntenegreanul mai sus amintit.

Mai mult, putem spune că îl are alături pe legendarul Petre Brănişteanu. Beneficiază şi se sfaturile lui Liviu Puicu şi a lucrat sub îndrumarea lui Horaţiu Giurgiu, respectiv pentru scurt timp a lui Radu Diaconescu. Două nume fabuloase pentru baschetul românesc şi pe care, din păcate, majoritatea tinerilor din ţara noastră nu au avut şansa să-i vadă pe teren. Dar este nevoie să pui în ordine toate sfaturile şi să-ţi găseşti calea.

La Sala Transilvania, bucureştenii au pornit lansat executând cu mare iscusinţă acţiunile colective de atac. Pe faza defensivă, CSM-ul a reuşit să-l aniheleze complet de Jay Wisseh. Care, se pare, a avut nişte probleme medicale de care nu a reuşit să scape. Acesta a fost apărat foarte atent de către Goran Martinic, care a fost practic umbra lui pe tot terenul. Atunci când totuşi americanul a izbutit să scape de apărătorul său, în faţa jucătorului cu numărul 22 de la CSU Sibiu s-au ridicat două ziduri, denumite Virgil Căruţaşu şi Bryson McKenzie.

CSM Bucureşti a mizat pe un joc foarte elaborat. Oaspeţii din acest meci au demonstrat că atunci când joci baschet trebuie să-ţi pui în valoare principalele arme dar nu poţi să rămâi indiferent la ce poate adversarul.

Planul de joc a fost foarte bine pus la punct şi nu s-a comis nicio abatere semnificativă în cele 40 minute de joc. Bucureştenii nu s-au panicat la apărarea pressing pe tot terenul marcă &ˆnregistrată a lui Mircea Vulc. Chiar şi în cele trei situaţii succesive în care CSM-ul a comis abatere de 24 secunde cred că a fost mai bine decât să paseze greşit sau să arunce pripit. Planul de joc a fost respectat cu sfinţenie.

Şapera ştia ce îl aşteaptă şi am impresia că era conştient de faptul că Sibiul nu poate veni cu nimic nou. Astfel, deşi nu este mai rapidă sau mai atletică, CSM a ştiut cum să iasă cu mingea din propria jumătate de teren fără să piardă mingea şi fără să-şi epuizeze fundaşii, unul dintre ei îmbătrânit dar care a făcut meciuri memorabile ani la rând în Sala Transilvania. Mingea a trecut în timp util de mijlocul terenului şi oaspeţii s-au trezit în situaţii uşoare de finalizare, mai mulţi jucători ai adversarului făcând eforturi disperate de a coborî, după ce au fost scoşi din joc de pasele extrem de precise.

Jucătorii CSM-ului s-au poziţionat în puncte bine definite pentru a contracara apărarea "isterică", cum a denumit-o un cititor fidel al TotalBaschet, a Sibiului. Cred că şi legaţi la ochi, jucătorii celui mai tânăr antrenor din Divizia A s-ar fi găsit între ei pe teren.

Pe faza ofensivă Goran Martinic a fost magistral. Spre deosebire de adversarul său direct, muntenegreanul a înscris nestingherit, având procentaje fantastice, peste 70%, în drum spre un total de 29 puncte.

Mai mult, deşi nu i-a intrat de la distanţă în prima repriză şi a avut momente în care a preferat o pasă suplimentară, dovadă că jucătorul a cântărit foarte bine opţiunile disponibile, canadianul Garry Gallimore şi-a ales foarte bine momentele de aruncare.

Marko Ljubojevic a demonstrat cât poate să fie de util în condiţiile în care atunci când îl urmăreşti tinzi să crezi că acest jucător nu are nimic special. Nu e nimic special să colectezi 17 puncte, 6 recuperări şi să-ţi joci rolul perfect, ştiind că aşa poţi garanta victoria pentru echipa ta. Dar e importat, poate chiar decisiv pentru cauza colectivă.

Bryson McKenzie nu a strălucit, dar în seara această nici nu a fost nevoie, în condiţiile în care adversarul nu a fost niciodată periculos. El a fost responsabil cu blocajul defensiv, realizat perfect, respectiv cu curăţatul panoului.

Un joc excelent au prestat veteranii Virgil Căruţaşu şi Claudiu Fometescu. Doi jucători nu neapărat iubiţi în Sala Transilvania, dar indiscutabil respectaţi pentru seriozitatea de care au dat dovadă de-a lungul carierei. Respect dobândit pe baza jocului extraordinar şi al sângelui rece, al echilibrului de care au dat dovadă de fiecare dată.

Fometescu este antrenorul din teren şi omul la care se uită până şi Martinic. În schimb, Căruţaşu a prestat perfect. În 40 minute de joc a realizat un double-double cu procentaje excelente şi a avut o singură posesie pierdută. Aceşti jucători vor fi greu de înlocuit pentru baschetul românesc.

Nu uit de Andrei Vizitiu, care în nouă minute de joc a bifat 6 puncte (3/3 din acţiune) şi o recuperare.

Din punct de vedere statistic CSM-ul a fost mai bun la aproape toate capitolele: 29-22 la coşurile de două puncte, respectiv 11-4 la cele de trei puncte. Oaspeţii au aruncat mai precis atât din interiorul cât şi din exteriorul semicercului.

Raportul recuperărilor este concludent: 38-19!

CSU Sibiu a fost mai bună doar la linia de pedeapsă şi la mingi câştigate.

Hristu Şapera, un antrenor aflat la prima experienţă în calitate de antrenor principal al unei primdivizionare a predat o lecţie esenţială despre baschetul modern: scouting-ul este arma antrenorului şi a echipei inteligente. Trebuie să-ţi impui jocul, stilul, armele, dar cum poţi să faci acest lucru dacă nu ţii cont de ce poate, ştie, face adversarul? Răspunsul e simplu. Nu ai cum.

Scouting. CSM-ul a pregătit perfect ambele faze ale jocului astfel încât a minimalizat toate avantajele adversarului. În baschet se câştigă cu cap. Iar când îl ai nu mai contează altceva.

Experienţa lui Şapera la Granitul Bucureşti, unde a fost asistent în sezonul în care această echipă a promovat în Divizia A (nu s-a înscris din lispă de bani) se dovedeşte a fi extrem de utilă. În timp record el a făcut tranziţia de la o funcţie de antrenor secund (rol extrem de important în baschetul mare, dar minimalizat în ţara noastră) la cea de principal.

Cine îl mai poate contesta, dacă a făcut-o până în prezent cineva, pe Hristu Şapera acum?

Mărturisesc, pentru mine CSM Bucureşti este cea mai adevărată echipă a momentului. Am urmărit-o atent pe parcursul acestui sezon şi se află în continuă creştere. De la un meci la altul CSM este mai bună, mai puternică. Este înspăimântător! Meciul de la Sibiu a fost o demonstraţie de forţă din partea antrenorului şi a grupului de la CSM Bucureşti. Dar această echipă este fidelă baschetului jucat exact aşa cum trebuie de la începutul stagiunii.

Gândiţi-vă puţin. Câţi antrenori aflaţi la primul sezon în calitatea aceasta (în Divizia A) înving campioana? Câţi câştigă în manieră atât de impresionantă pe terenul unei echipe considerate o forţă din punct de vedere ofensiv şi atletic? Nu mai vorbesc că a făcut eşenţialul. A triumfat în meciurile de câştigat, iar echipei i-a imprimat un stil pe care alţi antrenori nici după o carieră de peste 30 de ani nu au reuşit să-l desluşească.

Foto: Radu Roşca (www.staychill.net)