Foto: Răzvan Păsărică

O nouă ediție de Campionate Europene s-a desfășurat pe parcursul acestei veri, iar cea mai bună clasare a naționalei tricolore a fost poziția 5 în Divizia B valorică, la generația U16 feminin. Cu alte cuvinte reprezentativa tricoloră a obținut locul 21 în Europa. Per total chiar dacă selecționatele României au obținut 23 de victorii și 27 de înfrângeri în 50 de partide rezultatele finale au fost extrem de modeste:

U20 masculin - Locul 17/18
U20 feminin - Locul 10/10
U18 masculin - Locul 16/24
U18 feminin - Locul 6/20
U16 masculin - Locul 17/24
U16 feminin - Locul 5/20
(toate rezultatele sunt înregistrate în Divizia B) 

Site-ul nostru a tratat acest subiect, vorbind și cu președintele Horia Păun despre rezultatele înregistrate în ultimele luni. Acesta și-a exprimat dezamăgirea de parcursul naționalelor.

Specialistul din spatele Colțului Antrenorului, Ștefan Săndulache a răspuns afirmativ inițiativei noastre de a ne vorbi pe marginea acestui subiect. Fostul tehnician al unei generație de excepție a oferit cititorilor site-ului nostru mai multe răspunsuri cu privire la problemele actuale din baschetul juvenil. 

Ștefan Săndulache alături de mai mulți sportivi ai Baschet Club 97

Ștefan Săndulache și-a exprimat regretul cu privire la modul greșit în care baschetul este privit de către federație și antrenori respectiv despre cum s-a dizolvat o generație de excepție la feminin (1992-1993) ce în 2010 cucerea aurul la CE U18 Div. B de la Timișoara. Șapte dintre cele 12 sportive au decis să renunțe la baschet, printre acestea se regăsește și MVP-ul Campionatului European, Cristina Bigică. În următoarele rânduri vă prezentăm o radiografie actuală a baschetului juvenil românesc. 

„Nu este nici o diferență între copiii noștri și copiii din alte țări”

Care este părerea dumneavoastră vis-a-vis de faptul că în ultimii ani loturile naționale de juniori nu se mai ridica la așteptările din trecut, deși au fost promovate mai multe programe care să stimuleze baschetul juvenil, precum Perform Baschet?    

Orice program este binevenit, însă trebuie să urmărești cu atenție „mișcarea” din baschetul românesc. Datorită baschetului 3x3 și a multitudinii de competiții (turnee) organizate de către cluburile sportive (de stat și private), copiii au început să vina către sălile de baschet de ceva ani buni. Așa că din punct de vedere al atragerii copiiilor către acest sport, un program cu asemenea scop, printre altele, nu mai este benefic, fiindcă deja cluburile își fac treaba în acest sens, mai ales cele private. Însă un program pentru a ține antrenorii în priză, în a-i pregăti pentru a antrena la un nivel ridicat se impune pe zi ce trece, lucru care l-am spus și în 2010, 2011 și 2012. 4

Nu poți lasă antrenorii care au pornit pe drumul performanței înscriindu-se în Campionatele Naționale să urmărească alte obiective, decât cel al unei performanțe reale, și anume crearea de sportivi care să poată țină piept la nivel european unui jucător din alte țări cu tradiție. Atunci când vom crea acel program prin care să fie și urmărite lunar evoluțiile antrenorilor în sălile de baschet (cei care s-au înscris în Campionatele Naționale) și mai ales respectarea de către aceștia a liniei metodice stabilite de către un Colegiu Central al Antrenorilor mai activ, probabil că vom putea spune că s-a început „€œdrumul” către un rezultat notabil. 

Ce părere aveți de rezultatele din acest an. Se putea mai mult?

Trebuie să înțeleagă la un moment dat federația, că lotul de la Dobroesti care la avut că antrenor pe Igor Crna Georgiev, ar fi trebuit să continue colaborarea cu acesta. Nu s-a întâmplat acest lucru, schimbându-se antrenorul de 2 ori, deși la Dobroesti am văzut un lot de juniori al României care promitea și care merită mult mai mult, așa cum ar fi meritat și lotul feminin născute 92 -“ 93 în 2008. Este păcat că nu reușim ca țară prin reprezentanții noștri, să avem acea viziune de viitor pentru a obține rezultate notabile, nu rătăcite.  

Loturile naționale românești de juniori, deși cel mai bun rezultat este clasarea pe locul 5 în Div. B valorică a Campionatului European, nu se ridica la nivelul care să le permită accesul în Div A valorică. Și privind la rece, locul 5 în Divizia B valorică, adică locul 21 în Europa, nu este chiar o realizare.    

Dar așa cum federația s-a mulțumit cu puțin de-a lungul timpului, așa au ajuns și antrenorii/cluburile să se mulțumească la fel, astfel încât când dintre toate loturile, cel mai răsărit rezultat este unul slab, noi ne bucurăm de parcă am fi câștigat o finală.  

Trebuie să ne schimbăm urgent mentalitatea și să înțelegem că nu este nici o diferență între copiii noștri și copiii din alte țări. Important este „educatorul” sau formatorul, adică antrenorul. Și dacă vom avea antrenori bine pregătiți la cluburi, vom avea și copii bine pregătiți la loturi și DA ! Se poate apoi mai mult. 

„S-a greșit flagrant cu generația 1992”

A cui este vina pentru rezultatele din acest an și cum se pot îmbunătăți performanțele pe termen lung?

Vina este COMUNĂ. Nu este doar a federației sau a cluburilor și a antrenorilor care lucrează în acestea. Federația se mulțumește cu puțin, doar prin a participă la CE, nu și obținerea unui rezultat notabil. Cluburile care se înscriu în Camponatul Național (considerând asta performanță) se mulțumesc cu un rezultat la CN, care nu reflectă deloc realitatea valorică la nivel european a sportivilor lor. Antrenorii, ulterior câștigării sau nu a unui rezultat în CN își văd mai departe de pregătirea lor conform posibilităților (3-5 antrenamente pe săptămână) și a posibilităților lor de a se autopregăti.    

Din păcate, la această oră, cluburile sportive private sunt o mică afacere, nu o „armata” pentru performanță, iar acest lucru își va spune cuvântul pe termen lung.    

Deși nu este în totalitate federația de vina pentru aceste rezultate, numai această POATE schimbe ceva, având puterea legislativă și prin aceasta, să pună la punct un program COMUN de pregătire al sportivilor și antrenorilor, cu bune și rele ce trebuie să și le asume.    

Generația 1992 ce a cucerit aurul la Timișoara - foto: Adrian Pîclișan 

Baschet Club 97 a avut rezultate foarte bune în perioada 2005-2008. De ce v-ați oprit din activitate?

Este greu să lupți de unul singur cu cei din jur, să le explici ce înseamnă performanța, unde să tindă că sportivi și/sau antrenora€... si cu toate acestea să ți se pună piedici non-stop. Iar când a fost vorba de lotul național U16 feminin generația 92-93 în 2008, să fie numit un antrenor ce nu a observat că BC 97 s-a apărat agresiv toate cele cinci meciuri ale Campionatului Național, strategia de joc adoptată la lot fiind una împotrivă jocului de junioare și adoptată că și cum ar fi fost senioare.    

M-am oprit din activitate în momentul în care am considerat că nu mai pot să lupt cu „sistemul” și cu ideile acestuia despre performanță, care doreau să mi le implementeze și mie. Și atunci am considerat că este mai bine să fac eu pasul înapoi (că poate greșesc cum acționez și au ei dreptate), să îi laș să își ducă la îndeplinire ideile. Idei ce mai târziu au demonstrat că au greșit flagrant cu această generație, dar cum este la noi în țara: „lasa că merge și asa”.    

Așa că am preferat, repet, să ies din activitatea de antrenor și să nu mă asociez cu ideile de la acea vreme, să încerc altceva.      

„În interiorul federației există interesul personal, fapt ce duce la generații distruse”

Vă reproșți ceva cu privire la retragerea aproape a întregului lot feminin pe care l-ați avut la dispoziție la BC 97 ? Generația 1992-1993-1994? Cărui fapt se datorează acest „efect”?

Singurul lucru care mi-l reproșez este faptul că am decis mutarea fețelor la Sportul Studențesc, conform unei înțelegeri verbale cu privire la pregătirea lor de viitor în și pentru performanță. Acea mutare a fost începutul sfârșitului pentru această generație, fapt care mi-l asum și mi l-am asumat de-a lungul timpului, pentru că am avut încredere în acea înțelegere verbală și nu a fost respectată.    

Eu nu le-am fost doar antrenor acelor sportive, ci și părinte. Iar aici nu au înțeles unii antrenori de lot național, care s-au comportat cu ele într-un mod lipsit de respect față de vârstă și valoarea acstora. Cred că va mai aduceți aminte că o sportivă a făcut public prin intermediul unei platforme de socializare aceste lucruri în perioadă când era componența a lotului național.   

Că o paralelă, am avut pe mână lotul feminin de 91 născute în anul 2008, care la Sf. Gheorghe în primul cantonament erau cu capul plecat, „negre” la față, încât mi-au trebuit două săptămâni să le fac să le placă faptul că sunt la lotul național, apoi că au de muncit și perfecționat.   

Aș putea să va spun pentru fiecare jucătoare în parte, cărui fapt s-a datorat acest lucru, însă nu ar fi corect față de acestea. Pot spune doar că în interiorul federației a existat și cred că încă mai există interesul personal, fapt care duce din păcate la generații distruse, generații fără valoare și așa mai departe.   

Și acum regret faptul că aceste sportive s-au lăsat de baschet, dar niciodată nu am intervenit în deciziile lor, Cu unele am discutat, recunosc, însă am înțeles motivul lor și nu am putut să le dau contra-argumente pentru a merge mai departe. 

Ați înaintat mai multe rapoarte către FRB cât timp ați fost la cârma echipelor naționale de juniori. S-au implementat propunerile dumneavoastră? Vedeți anumite schimbări față de perioada aceea și perioada prezentă?

Adevărat, am înaintat federației rapoarte de activitate la lotul național, precum și programele de pregătire. Îmi aduc aminte și acum în sala mică de la etajul 8 al Ministerului Tineretului și Sportului din Vasile Conta, de parcă ar fi fost azi, ulterior Campionatului European U16 masculin din Tallin/Estonia unde ne-am clasat pe ultimul loc, având în componența copii și cu doi ani mai mici decât o generație de 90 extraordinară la nivel european, când am prezentat Raportul de activitate al lotului și propunerile de viitor.    

Țin minte și acum, că la final a fost o pauză de aproximativ 15-20 secunde în care membrii Colegiului Central al Antrenorilor de la acea vreme nu au scos un cuvânt, că apoi să se treacă la următorul antrenor de lot național, fără comentarii.    

Nu văd decât schimbări minore, față de acest Raport din 2006 din păcate, deși mi-aș fi dorit foarte mult să înțeleagă FRB și CCA la acea vreme că ÎMI DOREAM să avem un rezultat notabil că țara în viitor, nu imediat.   

Poate că persoanele din federație la acea data și ulterior, nu au reușit să înțeleagă că este o opinie bazată pe muncă în acest sport, să accepte și să caute să rezolve aceste probleme. Însă probabil că era greu pentru ei să accepte opinia unui tânăr de 29 ani la acea vreme.    

Vreau să spun că în 2007, dacă s-a notat în procesul verbal al Adunării generale a FRB, am atenționat asupra necesității unui Campionat de U23 real și posibilitatea că FRB să semneze un protocol cu Ministerul Educației pentru a prelua din Olimpiadă Națională a Sportului Școlar a€“ ramură sportivă baschet a€“ pentru a avea că și în baschetul american, succesiunea logică de Campionat Național Școlar, Liceal și cel mai important pentru a avea sportivi pregătiți pentru Ligă națională a€“ CAMPIONATUL NAȚIONAL UNIVERSITAR.  

Suntem în 2015 și la inițiativă Comitetului Olimpic Sportiv Român s-a preluat de către FRB, ramură sportivă baschet din Olimpiadă Națională a Sportului Școlar pentru a organiza acest campionat DOAR la nivel ȘCOLAR.    

Este păcat să observi că propunerile tale din 2002 începând, nu au fost luate în considerare, însă „obligate” de FIBA sau de anumite interese de imagine, au fost puse în aplicare. Exemplul de mai sus, a fost pus în aplicare după 2 cicluri olimpice (8 ani) și doar la nivel școlar, la inițiative COSR. În acest ritm, cred că vom ajunge SĂ NE MENȚINEM sau SĂ OBȚINEM O MEDALIE în Divizia A valorică, la o data când eu probabil nu voi mai avea posibilitatea să mă bucur. 

---

Fișier - Raportul către FRB a lui Ștefan Săndulache din 2006