În acest weekend, la „League of the 4”, U-BT Cluj-Napoca a avut-o drept invitată pe Fenerbahce Istanbul, una dintre cele mai importante formații europene din ultimii cinci ani. Echipa antrenată de Zeljko Obradovic a pierdut finala turneului în fața lui Partizan Belgrad (64-69), ocupând poziția secundă.

Cu toate acestea, fanii prezenți în BTarena s-au bucurat să le vadă pe câteva dintre vedetele lui Fenerbahce: Joffrey Lauvergne, Nikola Kalinic, Derrick Williams sau Bobby Dixon. Acesta din urmă a acceptat să ofere un interviu pentru baschet.ro și, cu această ocazie, am descoperit o poveste de viață extraordinară.

Bobby Dixon s-a născut într-un cartier rău-famat de la periferia orașului Chicago și nu în cele mai bune condiții. Mama sa, dependentă de droguri, nu a reușit să ajungă până la spital și l-a născut pe micuțul băiat pe niște scări. Așa cum era de așteptat, Dixon nu a avut cea mai fericită copilărie, fiind înconjurați peste tot de oameni implicați în industria drogurilor. La 11 ani, actualul jucător al lui Fener și-a văzut fratele mai mare ucis și apoi a trebuit să treacă peste încarcerarea mamei sale. Câțiva ani mai târziu, chiar și Bobby a ajuns în închisoare, din cauza diferitelor substanțe interzise.

„Eu vin dintr-un mediu foarte dur, am crescut cu multe dificultăți și a trebuit să lupt enorm pentru a ajunge până în acest punct. Experiențele tale de-a lungul vieții te modelează și îți formează întreaga personalitate. Faptul că eu am fost nevoit să trec peste așa de multe lucruri m-a făcut să am o anumită înțelegere asupra vieții și să îmi dau seama că unii oameni se confruntă cu diverse probleme. M-a învățat să mă concentrez pe obiectivele și visurile mele și să fac tot ce pot pentru a avea succes.”

În întunericul închisorii, Bobby Dixon a realizat că baschetul este singura sa scăpare din mediul în care a crescut. Așa a și fost. După terminarea liceului, Bobby a intrat la colegiul Kankakee, unde a stat doi ani. În 2004, americanul s-a transferat la Troy University și s-a făcut rapid remarcat, înregistrând medii de 16.3 puncte, 4.6 recuperări și 5.3 pase decisive.

„Baschetul este cea mai mare binecuvântare din viața mea. M-a dus în atât de multe locuri, mi-a permis să îmi hrănesc familia și m-a ajutat să construiesc relații cu oameni foarte diferiți din întreaga lume.”

Baschetul l-a adus pe Bobby Dixon în Europa, la Saint-Etienne. Apoi tot acest sport l-a purtat la BCM Gravelines, de la BCM Gravelines la Polpak Swiecie, în Polonia, apoi la diverse echipe din Franța și Italia (Benetton Treviso, Le Mans, Asvel, Enel Brindisi, JDA Dijon) și, în cele din urmă, la Pinar Karsiyaka, în Turcia. La formația din Izmir, Dixon a devenit din ce în ce mai cunoscut, reușind să cucerească mai multe trofee: Cupa Turciei (2014), Cupa Președintelui Turciei (2014) și Liga Turciei (2015).

În toate aceste experiențe, Bobby Dixon și-a dezvoltat un brand, un simbol care îl reprezintă foarte bine. Este vorba despre „Lionheart”, sau Inimă de Leu.

„Acesta este brandul meu. Lionheart mă reprezintă cel mai bine. Este vorba despre spiritul inimii de leu: să lupți indiferent de circumstanțe și să încerci să le depășești.”

Succesul obținut alături de Pinar Karsiyaka l-a propulsat pe Dixon la Fenerbahce Istanbul, o formație ce tocmai începea să ridice capul în Europa. Din 2015 și până în prezent, echipa condusă de Zeljko Obradovic a devenit una dintre cele mai bune din Euroligă, ajungând în fiecare an în Final Four. De altfel, în 2017, Fenerbahce Istanbul câștiga Euroliga chiar pe teren propriu, după o finală cu Olympiacos.

„A fost un sentiment extraordinar să fim prima echipă din Turcia ce reușește să câștige Euroliga. Un motiv principal pentru care am obținut acel succes este reprezentat de antrenorul nostru. El s-a aflat de multe ori în această poziție și știe ce este necesar pentru a câștiga. Ca jucător, pentru asta trăiești. Trăiești să cucerești titluri și trofee. A fost un sentiment incredibil să câștigăm în fața propriilor fani, în Istanbul, unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care le-am trăit.”

După mai bine de 15 ani de la momentul în care a fost închis, Dixon pare să își fi revenit complet. Mai mult decât atât, acesta se descrie drept o persoană sociabilă și foarte amuzantă.

„Sunt foarte sociabil, amuzant, muncitor, pasionat. De cele mai multe ori depinde de ce îmi transmit ceilalți oameni, pentru că pot să arăt diferite părți ale mele. Dacă ești o persoană bună, atunci vei vedea partea bună a mea, dacă ești nesimțit, atunci vei avea de-a face cu partea mai rea. Pur și simplu așa este.”

De fiecare dată când se întoarce acasă, în Chicago, sportivul ce a obținut cetățenie turcă organizează tabere pentru copiii ce provin din medii dificile.

„Vara organizez tabere și mentorez copiii care provin din medii dificile, cum a fost și al meu. Fac tot ce pot pentru a încerca să îi ajut și să îi motivez să stea departe de negativitate și să meargă în direcția potrivită.”

Acesta joacă baschet cu ei, însă încearcă să le explice că nu toată lumea poate să urmeze același drum ca el. De aceea, este important ca fiecare copil să își găsească o pasiune, un domeniu în care este bun și să muncească zi de zi.

„În primul rând, le explic că baschetul nu este un lucru ușor. Cei mai mulți copii își doresc să joace baschet foarte bine, însă dacă nu reușesc trebuie să găsească un domeniu în care sunt buni și să se concentreze pe el, încercând să devină tot mai buni.”

În ultimii doi ani, Fenerbahce Istanbul nu a mai reușit să cucerească un nou titlu de Euroligă și, cu siguranță, jucătorii lui Obradovic își doresc enorm de mult să devină din nou campionii Europei. Cu toate acestea, Bobby Dixon a învățat lecția sezonului trecut, când Fener s-a confruntat cu numeroase accidentări, și își dorește ca el și coechipierii lui să rămână sănătoși.

„În primul rând, obiectivul nostru principal este să rămânem sănătoși, pentru că anul trecut am avut mai multe probleme cu accidentările. În acest sezon, ne dorim să ne concentrăm pe fiecare meci în parte și să nu zicem ce vom face înainte de a face acel lucru. Vom lua fiecare joc în parte și sper ca la final să ajungem acolo unde ne dorim.”

În vârstă de 36 de ani, Bobby Dixon începe să se gândească la momentul retragerii, însă încă nu are planurile făcute.

„Încă nu am un plan concret, dar sunt destul de sigur că baschetul va fi o parte din viața mea.”

Recent, Bobby Dixon a publicat o carte în care își spune întreaga poveste a vieții sale. Chiar dacă momentan se poate găsi doar în limba turcă, aceasta va fi disponibilă, în curând, și în limba engleză.

„Am considerat că a sosit timpul să îmi spun povestea pentru că este una ce poate să inspire și din care alții pot învăța. Cred că a fost momentul perfect să scriu această carte. Deocamdată este doar în turcă, însă probabil peste două-trei săptămâni va apărea și în engleză.”

Cu siguranță, cartea lui Bobby Dixon cuprinde și mai multe informații din fascinanta lui viață și de-abia așteptăm să apară în engleză. Până atunci, îi urăm lui și echipei Fenerbahce mult succes în acest nou sezon și îi mulțumim pentru interviul acordat!

*foto: Valentin Todea/baschet.ro, euroleague.net