CSO Voluntari a izbutit marți, 26 martie, cea mai mare performanță europeană a clubului, calificându-se în Final 4-ul European North Basketball League, după o dublă manșă în care a trecut de formația estoniană Tartu Ulikool.

Pentru ilfoveni acest succes a venit după o reconstrucție totală începută în vara anului trecut, când aceștia au renunțat la toți străinii. Formația alb-albastră s-a întărit și la nivelul jucătorilor autohtoni, devenind una dintre grupările cu cea mai lungă bancă din Liga Națională.

Unul din baschetbaliștii care au contribuit la rezultatele obținute de CSO Voluntari în actuala stagiune este Laszlo Polyak. Acesta a revenit în România, unde a mai jucat la BC Mureș Târgu Mureș, după o lungă perioadă de timp petrecută în Ungaria, țara sa natală.

Chiar dacă nu este principala armă ofensivă a lui Ainars Bagatskis și nu se vede prea mult pe foaia statistică (5.8 puncte, 2.0 recuperări), Polyak are rolul lui în angrenajul echipei ce a reușit să se califice în semifinalele ENBL. De fapt, jucătorul în vârstă de 30 de ani este de părere că atu-ul lui CSO Voluntari este tocmai acesta – că el și colegii săi joacă pentru echipă și că de fiecare dată poate ieși la rampă altcineva.

Avem o bancă lungă și niciodată nu poți să spui dacă va marca cineva 20 de puncte sau dacă toți vom avea câte 8 puncte. Uneori se remarcă Trevon (n.r. Allen) sau Keyshawn (n.r. Feazell), alteori eu sau Lucas (n.r. Tohătan). Cred că am învățat să nu urmărim punctele individual, ci împreună. Dacă reușim să câștigăm, toată lumea se simte bine și nimănui nu-i pasă că cineva a avut două puncte. Până la urmă, pe mine mă interesează să câștig. Dacă pot ajuta cu cinci faulturi, voi face asta. Am 30 de ani și mereu voi alege cea mai bună variantă pentru colegii mei, dar și pentru mine. Dacă un coleg are o oportunitate mai bună, trebuie să avem încredere în el și să ne folosim de asta. Așa joacă echipele bune.

Posibilitatea de a evolua într-o cupă europeană a fost unul dintre argumentele care l-au convins pe Polyak să i se alăture lui CSO Voluntari înaintea acestei stagiuni. Veteranul originar din Nyiregyhaza nu mai jucase într-o competiție europeană din ediția 2017-2018, pe când îmbrăca maioul lui Szolnoki Olaj. A vorbit cu Daniel Popescu și Ousmane Barro, foștii săi colegi de la Târgu Mureș, a văzut că ilfovenii au izbutit să cucerească două Cupe ale României în ultimii ani și, sfătuindu-se și cu soția lui, a decis că întoarcerea în România este cea mai bună variantă pentru cariera sa.

Oferta a venit în vara lui 2022, însă eram sub contract la Debrecen și, chiar dacă era tentant să plec, i-am spus agentului meu că nu îmi place să fiu o persoană care nu își respectă cuvântul. La finalul stagiunii 2022-2023, Voluntari m-a dorit în continuare și am vorbit cu soția mea care și ea își dorea o nouă provocare, să vadă fețe noi. Ne-am gândit la situație, am zis că suntem încă tineri, că nu avem copii și că aceasta poate fi ultima șansă de a ne muta undeva în străinătate. Fiind aproape de București, Voluntari oferă și multe oportunități pentru soția mea, care în Ungaria lucra într-o multinațională, folosindu-se de germană și engleză, și ne-am gândit că ar putea găsi ușor un loc de muncă aici. Mi-a plăcut foarte mult introducerea pe care mi-a făcut-o Ionuț (n.r. Georgescu), cum a vorbit despre echipă, despre background-ul ei, despre staff, despre antrenor. Am vorbit cu domnul antrenor la telefon și încă din prima zi m-au ajutat cu tot ce am avut eu și soția mea nevoie. M-au ajutat să mă simt 100% bine și să mă pot concentra doar la baschet.

Așa cum a făcut aproape de fiecare dată de-a lungul carierei sale, Laszlo Polyak a semnat un contract pe doi ani de zile, dorindu-și să facă parte din noul proiect început în vara lui 2023. Acesta poate fi utilizat ca jucător autohton datorită faptului că mama lui s-a născut în România. De altfel, bunicii și verișorii lui locuiesc în Cluj-Napoca, iar fratele lui, căruia îi datorează faptul că s-a apucat de baschet s-a născut și el în țara noastră.

Fratele meu a început să joace baschet și mie îmi plăcea să mă uit la meciurile lui. Aveam 7-8 ani când antrenorul lui m-a întrebat dacă vreau să joc baschet. Am zis să încerc. Știi cum sunt copiii – îmi doream să fiu mai bun decât fratele meu, chiar dacă e o diferență de cinci ani între noi. Dacă ar fi jucat fotbal, aș fi vrut să joc și eu și să fiu mai bun, însă a ales baschetul și asta am ales și eu. Mi-am dat seama că e mult mai distractiv, mai creativ și că eram mai talentat decât la fotbal.

Chiar dacă fratele lui s-a lăsat, în cele din urmă, de baschet, „Laci” a continuat și a trecut prin fiecare etapă, ajungând în echipa națională de juniori a Ungariei, alături de care a cucerit medalia de bronz la Campionatul European U20, Divizia B, organizat la Pitești, în 2013. Între timp, Polyak se alăturase echipei de seniori din orașul său natal, Hubner Nyiregyhaza, și atunci și-a dat seama că poate să își construiască o carieră în baschet.

Am observat că aveam potențial și chiar îmi plăcea sportul. La 18-20 de ani înțelegi că nu mai e vorba doar de un joc, ci e o meserie. Vezi ambele fațete ale baschetului. Mi-a plăcut sportul, chiar dacă antrenorii au fost mereu duri cu mine. Tatăl meu m-a împins mult de la spate și m-a încurajat așa că nu am renunțat niciodată. Îi sunt recunoscător pentru că nu m-am oprit și am făcut pași înainte.

La un moment dat, fundașul titular al echipei s-a accidentat, iar Polyak a primit tot mai multe minute, chiar dacă avea doar 19 ani. A profitat de această oportunitate și și-a demonstrat valoarea în fața antrenorilor și a coechipierilor, câștigându-le încrederea.

Cred că mentalitatea a fost unul dintre cele mai importante lucruri. Nu contează dacă joci bine sau prost, întotdeauna trebuie să lupți pe teren, să depui efort. Eu aveam același fizic și la 19 ani pentru că m-am dezvoltat mai repede astfel că mereu trebuia să îl apăr pe cel mai bun marcator al adversarilor. Puteam să pun multă presiune și să mă folosesc de faulturi. Dacă poți face ceea ce îți cere antrenorul, e foarte bine. Dacă poți adăuga ceva și în ofensivă sau defensivă, e și mai bine.

În 2013, în aceeași vară în care Polyak, alături de naționala U20 a Ungariei, a obținut medaliile de bronz la Campionatul European, Divizia B, Nyiregyhaza a participat la Memorialul Antonio Alexe, organizat la Oradea. BC Mureș a fost și ea prezentă la turneul amical din Arena Antonio Alexe și acela a fost momentul în care conducerea alb-albaștrilor l-a remarcat pe Laszlo Polyak.

La finalul sezonului, mureșenii i-au făcut o ofertă tânărului jucător, iar acesta, chiar dacă avea doar 21 de ani, a decis să accepte oportunitatea de a juca în străinătate și de a i se alătura uneia dintre cele mai bune echipe din România la acea vreme. Obiectivele mari ale mureșenilor au reprezentat principalul motiv pentru care, la început, Laci nu a primit minute prea multe. Au urmat câteva luni dificile, însă treptat acesta a început să se adapteze și să se integreze în colectivul lui Srecko Sekulovic.

A început să îmi placă și să simt că am creat ceva frumos la Mureș. Îmi plăcea extrem de mult să joc acolo, atmosfera era extraordinară. Chiar și acum e una din cele mai frumoase atmosfere din România.

În două sezoane consecutive, BC Mureș a răsturnat calculele hârtiei și s-a calificat în finala Ligii Naționale dar, în 2015, a fost învinsă de CSU Asesoft Ploiești și, în 2016, a pierdut în fața lui CSM Oradea. De asemenea, ardelenii s-au calificat în finala Cupei României, însă au fost depășiți de BC Timișoara. Polyak a profitat de regula care favoriza jucătorii autohtoni și a primit tot mai multe minute, câștigând încrederea antrenorului și obținând un rol mai clar în echipă. De asemenea, a profitat și de experiența pe care o aveau colegii lui.

Am învățat multe lucruri de la ei chiar și doar antrenându-mă cu ei. Era un sentiment plăcut, de exemplu, să te aperi bine la Kyndall Dykes. Evident, te făcea de rușine de nouă ori dar a zecea oară reușeai să te aperi bine și îți intrai în ritm. Am învățat cum să joc mai bine ca fundaș de la Filip Adamovic. Învățam multe, multe lucruri și chiar m-am bucurat de perioada respectivă. Atmosfera din vestiar a fost una dintre cele mai bune din cariera mea. După ce am ajuns în semifinale, am început să jucăm din plăcere. Am început să credem în noi, să credem că suntem de nebătut. Nu aveam presiune pe noi însă, din păcate, nu am câștigat titlul.

După două sezoane, a urmat o stagiune în care salariile au întârziat foarte mult, iar Polyak se afla într-o perioadă de recuperare după o accidentare care a necesitat operație. Nu a mai primit minutele pe care le avea înainte și a decis să plece și să se întoarcă în Ungaria. A primit oferte de la două formații mai slabe și a ales echipa de pe ultimul loc, dorindu-și să fie într-un context în care să poată să își reclădească încrederea, să își intre în ritm și să aibă un rol important. Decizia de a semna cu MAFC Budapesta a dat roade și, în următoarea stagiune, Polyak a făcut pasul spre Szolnok, echipă alături de care a câștigat campionatul și cupa.

Nu ai cu ce să compari acel sentiment. Întotdeauna e plăcut să atingi obiectivele impuse dar să câștigi titlul e altceva. Am trăit o singură dată acest sentiment însă, cu siguranță, îmi doresc mai mult. Cred că am câțiva ani buni rămași în cariera mea.

După succesul trăit alături de Szolnok, Laci avea două variante: fie să rămână acolo însă cu un rol minor și cu responsabilități reduse, fie să plece în altă parte și să joace mai mult. A decis că este mai important pentru el să joace, astfel că s-a transferat la DEAC Debrecen, unde a rămas cinci sezoane, devenind căpitanul echipei.

Perioada petrecută la Debrecen a fost cu suișuri și coborâșuri, chiar dacă echipa a progresat în primii trei ani în care Polyak a jucat acolo. Însă, odată cu apariția rezultatelor pozitive, au crescut și așteptările și, după pandemie, au urmat două sezoane în care căpitanul lui Debrecen s-a văzut prins între jucători și antrenori, simțindu-se mai degrabă ca între ciocan și nicovală. În acea perioadă, echipa a schimbat mulți antrenori, relațiile dintre jucători nu erau bune, iar Polyak a ajuns la epuizare fizică și mentală.

Soția mea m-a susținut mereu însă uneori e foarte greu. Eu eram mesagerul și uneori mesagerul are cel mai mult de suferit. E greu să te confrunți cu lucrurile astea. Mental, am încercat să mă gândesc la viitor, să rămân puternic, să dau ce am mai bun și să continui să mă antrenez. Am încercat să ignor totul. La final, simțeam că dacă aș mai avea un sezon de genul, nu știu ce aș face. Aveam nevoie de un nou început din toate punctele de vedere: fizic, mental. Căutam un mediu nou, fețe noi, filozofie nouă.

Cu toate acestea, Laci și-a dus contractul până la capăt și abia apoi a acceptat oferta lui CSO Voluntari și s-a transferat în România. Spune că nu s-a despărțit de Debrecen cu sentimente neplăcute, ci la fel ca toate experiențele din cariera sa, aceasta a reprezentat o oportunitate de a învăța. De altfel, baschetul l-a ajutat foarte mult să se dezvolte și să își formeze o mentalitate puternică.

Cea mai mare lecție e că, indiferent de cum te tratează oamenii, întotdeauna să ai obiectivul tău în fața ochilor și să fii atât de determinat încât să nu te dai bătut. Am avut mulți jucători talentați în echipa cu care ne-am calificat în divizia A dar cred că doar doi dintre noi am devenit jucători profesioniști. Ceilalți au renunțat când au dat de primul obstacol sau de un antrenor mai dur. Există unii care te pot distruge mental. Însă nu trebuie să o iei personal chiar dacă uneori este. Trebuie să ignori, să îți faci treaba și să fii puternic mental. Asta a fost misiunea mea și de-asta sunt aici. Nu am sportivi sau antrenori în familie așa că sunt aici datorită entuziasmului meu. Nu am fost protejat, nu am fost „copilul cuiva”, ci am muncit.

Una dintre cheile pentru a trece peste momentele dificile din cariera de jucător este să ai alături oameni care să te susțină și să te ajute. Pentru Polyak această persoană este soția lui, însă acesta este de părere că fiecare jucător trebuie să își găsească oameni care să fie în jurul lui.

E foarte greu pentru că, dacă o iei personal, te gândești mult la situație. Dacă începi să te gândești prea mult, te distrage de la joc. Am trecut și eu prin asta – uneori nu puteam să ignor și mă gândeam „să nu greșesc, să nu greșesc” și evident că greșeam. La libere mă gândeam „Ce se întâmplă dacă ratez? Cu siguranță voi rata”. Cred că trebuie să îți eliberezi mintea. Dacă o poți face singur, fă-o. Dacă nu, nu e o rușine să mergi la un psiholog sportiv. Îți trebuie un partener bun, cum e soția mea, să îi spui ce simți și să te descarci. Trebuie să găsești susținere, nu contează unde: familie, fani, prieteni, psiholog. E o luptă mentală să fii sportiv.

Laszlo Polyak a știut foarte bine să navigheze prin această luptă mentală, a luat mereu decizii bazate pe obiectivele pe care le avea și a continuat să muncească, indiferent de situație. Între timp, a ajuns să se bucure de oportunitățile pe care această carieră i le oferă și și-a făcut timp pentru pasiunile sale, una dintre ele fiind călătoritul. Împreună cu soția lui, au vizitat o mulțime de locuri, atât din Europa, cât și de pe alte continente, au văzut diferite culturi și au încercat diverse gastronomii.

În același timp, pe plan profesional, pare că Polyak și-a găsit locul la CSO Voluntari și chiar dacă și aici au fost suișuri și coborâșuri, echipa lui Ainars Bagatskis a știut să treacă mai departe și la începutul lunii aprilie vor lupta în Danemarca pentru un trofeu european.

*foto: Filip Istrate, CSO Voluntari - Baschet