CSU Sibiu, una dintre echipele de tradiție ale baschetului masculin românesc, se situează pe locul al 10-lea în Liga Națională la jumătatea drumului. Formația ardeleană se situează pe această poziție după o perioadă în care a schimbat antrenorul și a fost echipa cu cele mai multe modificări în lotul de jucători.

Vara lui 2012 a început cu vești foarte bune pentru gruparea de pe Cibin. Numirea lui Dragan Petricevic, cel mai longeviv antrenor străin din baschetul românesc, pe cât de surprinzătoare într-atât de interesantă, părea să readucă Sibiul acolo unde s-a luptat ani la rândul. Adică între primele 4-8 echipe ale țării.

Schimbarea drastică a stilului cu care publicul sibian a fost obișnuit, poate chiar educat, în perioada lui Mircea Vulc ca antrenor, iar mai apoi în condițiile în care antrenorii ce i-au urmat în funcție (Schomers, Clavon, Spânu, Vulc jr) au mizat cu toții pe stilul american, singura excepție fiind Audrius Prakuraitis (al cărui sejur în Sibiu a fost nițel mai lung decât cel al lui Petricevic), era evidentă.

Petricevic a decis să păstreze un singur jucător străin din efectivul cu care CSU a terminat ediția de campionat 2011/12 în poziția a 10-a. Acesta este Devon Austin, poate cel mai puțin vizibil jucător din lotul Sibiului ce a cuprind nume precum Wisseh, Riley sau Kearse. Tehnicianul bosniac i-a adus alături de el pe doi dintre jucătorii pe care i-a lansat în baschetul românesc. Este vorba despre Nenad Markovic și Uros Velickovic. De asemenea, au venit jucători noi precum Sasho Gruev, Mantas Griskenas, Kramer Knutson sau Milos Marjanovic. În plus, au venit fundașii Baris Aktas și Mihai Paul.

Lotul părea să fie construit pentru o concepție de joc sănătoasă. Fără individualități de marcă. Pentru un stil de joc colectiv, cu implicare fizică și determinare. Aspecte cu care Petricevic și-a construit cariera de antrenor. Un stil extrem de dificil de pus la punct oriunde. Cu atât mai dificil într-un oraș obișnuit cu prestații individuale formidabile sau cu realizări de natură spectaculoasă extrem de frecvente. Fără însă un joc foarte elaborat, fără apărare colectivă pusă la punct, fără fază ofensivă lucrată și construită pe niște scheme puse la punct. Pentru toate aceste lucruri este nevoie de timp și răbdare. Lucruri pe care nu le prea găsești în România sub nicio formă. Cu atât mai puțin în baschet.

Deși se anunța un proiect pe termen lung ceva nu a funcționat. După un start de sezon decent, cu calificare în cupă ca urmare a unui turneu în care a întâlnit două nou promovate, respectiv o echipă cu cel puțin la fel de multe noutăți, CSU Sibiu a continuat modest. Cum era de așteptat pentru o astfel de echipă. Nouă, în care accentul s-a pus pe joc colectiv. Astfel, după un 3-6 în campionat, Dragan Petricevic și-a prezentat demisia. El a acceptat o ofertă mai tentantă din punct de vedere financiar și a motivat decizia de a părăsi pe CSU Sibiu întrucât s-a declarat nemulțumit de presiunea execritată la modul general asupra antrenorului în baschetul românesc. Ca opinie personală, cred că despărțirea s-a datorat și colaborării dificile cu latura administrativă a clubului din Sibiu.

Schimbarea a produs acel șoc, mai mereu benefic pe termen scurt la orice echipă. Victoriile au început să apară. În același timp jucătorii lui Petricevic au fost înlăturați. Coincidență sau nu, chiar dacă tot un ex-iugoslav a fost numit în funcție - în persoana lui Miodrag Perisic - cei trei jucători care au plecat de la echipă sunt sârbi. Doi dintre ei pe care i-am subliniat mai sus. Desigur, dacă stăm puțin să evaluăm prestațiile lor, jucători precum Marjanovic și Markovic pur și simplu nu au fost productivi în echipa Sibiului. Și cu greu s-ar fi putut exprima mai bine sub comanda unui alt antrenor. Însă, despărțirea de Velickovic nu e chiar atât de ușor de înțeles. Renunți la el, aduci un american după chipul și asemărarea istoriei recente a clubului din Sibiu pentru ca după numai patru meciuri să renunți la el. Într-o perioadă în care echipa a suferit două înfrângeri. Așa că, un bilanț de 2-2 cu Jefferson Mason, de atins și fără acest jucător pe parchet, nu te prea face să afirmi că a meritat să sacrifici un extra-transfer pentru această treabă. Mai ales că vorbim despre al 2-lea și totodată ultimul în acest sezon competițional.

În ceea ce-l privește pe Miodrag Perisic, consider că a fost o decizie inspirată numirea sa funcția de antrenor. Un tehnician obișnuit cu baschetul românesc, chiar dacă nu a mai activat de câțiva ani aici. Are relații solide și știe de la cine să culeagă informații pentru a se familiariza cât mai rapid cu situația actuală, cu adversarii, cu toată nebunia ce caracterizează actuala ediție de campionat. În plus, venirea sa într-un moment dificil a adus un plus echipei, atât prin prisma seriei de patru victorii consecutive, cât și prin faptul că Perisic a arătat că poate să lucreze și cu jucători apropiați de școala de baschet din care provine, cât și pe stilul american. Desigur, situația în care se află echipa din Sibiu nu e deloc ușoară. Dar, omul merită credit, mai ales că a dus totuși echipa la un 7-8 acceptabil după un start de campionat dificil.

Rămâne de văzut în ce măsură noua achiziție, Ivan Jenkins poate să confirme și măcar să suplinească golul lăsat de prea rapida despărțire de Uros Velickovic. Un jucător cu un oarecare statut în baschetul românesc și care a arătat inclusiv în echipamentul Sibiului că mai are baschet de jucat. De asemenea, la capitolul fundași, Sibiul are mare nevoie de constanță. Atât în ceea ce-l privește pe Gruev, cât și pe Paul. În plus, rămâne să vedem când și în ce condiții revine cel din urmă după accidentarea din ultima etapă.

Referitor la noul pivot, Lee se potrivește foarte bine la Sibiu. Dar, mai important este că e util și productiv în această echipă. Un câștig pentru ardeleni. Rămâne de văzut cum vor fi folosite minutele de joc pentru pozițiile 4-5 și cum pot fi găsite soluții de a se folosi mai multe formule în aceste posturi.

Ultimul rezultat din 2012, cu o formulă foarte apropiată de cea cu care CSU Sibiu va începe returul și totodată îl va termina (această echipă nu mai poate face nicio modificare în lotul de jucători după data de 7 ianuarie 2013), este promițător. Sau cel puțin dătător de speranțe. O eventuală calificare la turneul final al cupei ar putea salva sezonul în sensul că va avea șansa să joace pentru un trofeu, dar în același timp calificarea în detrimentul unei echipe precum Timișoara ar putea avea un impact psihologic puternic asupra Sibiului în perspectiva programului din campionat.

Anul 2013 începe în forță pentru Sibiu. Cu returul din cupă, împotriva Timișoarei, iar apoi cu patru meciuri infernale în campionat împotriva unor rivale la calificare în playoff: Rovinari, Cluj, Oradea, Pitești. Calendarul din perioada imediat următoare e posibil să fie definitoriu pentru întreg sezonul și chiar destinul Sibiului în această ediție.

Foto: csufans.ro