Surprinzător pentru unii, conform așteptărilor pentru alții, CSM Oradea se situează pe locul 2 la jumătatea sezonului regulat în Divizia A masculin în ediția de campionat 2011/12. Gruparea din Crișana a strâns 11 victorii și patru înfrângeri, un bilanț ce vine să confirme în primul rând jocul prestat și seriozitatea cu care toată lumea de la acest club înțelege noțiunea de performanță sportivă.

Conducerea administrativă a clubului, una care s-a schimbat radical în anul 2009, prin Florin Birta, a luat o decizie inspirată la vremea respectivă prin numirea lui Șerban Sere în funcția de manager al secției de baschet. A fost prime decizie dintr-o serie inspirată de hotărâri ce inevitabil au condus la alcătuirea unei atmosfere propice performanței. Nu mai puțin important de precizat este faptul că la nivel administrativ Sere este primul manager venit din sfera baschetului de la preluarea echipei de către municipalitate.

O decizie inspirată a fost urmată de alta. În toamna aceluiași an, 2009, Cristian Achim a fost instalat în funcția de antrenor principal al echipei. Acesta, de unii considerat fixist sau chiar încăpățânat, a adus cu el o concepție de muncă cum nu s-a mai pomenit la această formație înainte.

Tehnicianul vâlcean a construit o echipă mai mult decât competitivă ghidându-se după politica pașilor mărunți, adoptată și popularizată de conducerea administrativă. Desigur fiecare se întinde atât cât îi permite pătura, în cazul de față bugetul. Dar la Oradea s-a mers după o rețetă sănătoasă.

Echipa masculină de baschet a demonstrat potențial în teren și a arătat că se pune mare preț pe inteligență, un aspect decisiv într-un sport cum este baschetul. Îți trebuie inspirație și decizii bine gândite pentru a pune la punct toate detaliile realizării performanței sportive. Aceasta a apărut, CSM Oradea relizând un retur de campionat 2009/10 memorabil și pe care, în opinia subsemnatului, ca și rezultate nu a mai fost egalată de bihoreni nici măcar în turul actualei ediții de campionat. Desigur dacă vorbim despre jocul prestat situația se schimbă puțin.

A urmat o ediție 2010/11 în care invenstițiile au crescut, s-a creat o atmosferă sănătoasă în jurul echipei și CSM-ul a continuat să funcționeze după aceeași rețetă. Oradea a pătruns în playoff la capătul unui tur de campionat excelent urmat de un retur în care lucrurile puteau merge mai bine pe parchet. Dar, obiectivul a fost îndeplinit din punct de vedere sportiv, iar publicul, conform așteptărilor, a început să umple până la refuz Arena Antonio Alexe.

Din actualul sezon competițional s-a format o galerie, alcătuită din oameni inimoși. Aceștia au luat în serios datoria asumată de al 6-lea jucător al echipei și au contribuit din absolut toate punctele de vedere pentru a crea o atmosferă frumoasă la meciuri. Nu sunt multe locurile în țara noastră în care o familie întreagă se poate duce la un eveniment fără niciun fel de temeri ori cu riscul ca cineva să nu se simtă bine. În plus, oamenii din grupul care susține echipa de baschet s-au implicat direct într-un caz umanitar ce ar sensibiliza pe oricine. Desigur, fără rezultate e greu de crezut că oamenii s-ar duce la sală în asemenea număr.

Vara anului 2011 a consemnat o remaniere serioasă a lotului de jucători. Rețeta financiară a fost una sănătoasă și schimbările din efectivul de jucători s-au făcut extrem de inspirat. A fost luat în considerare potențialul sportiv al celor doi americani care păreau să nu poată depăși anumite bariere, respectiv uzura și vârsta celui care este considerat și azi cel mai bun jucător din istoria clubului. Aceștia au devenit istorie pentru CSM, iar în locul lor au apărut jucători aleși foarte bine.

Mărturisesc, personal am avut câteva semne de întrebare în ceea ce privește șansele ca echipa să poată continua cu aceeași atmosferă bună în echipă. Dar acestea au dispărut pe parcurs, odată cu legarea echipei.

Au venit cinci jucători noi. Unul s-a accidentat și asta a durut foarte mult pentru că vorbim despre un baschetbalist ce părea să ridice nivelul echipei pe parte de organizare a jocului. Posesor al unei forțe de pătrundere împreună cu alte calități fizice combinate cu o inteligență în joc ce se potriveau stilului Achim. Nu a fost să fie și Oradea a început sezonul anevoios.

Bihorenii au pierdut surprinzător la Miercurea Ciuc în primul joc oficial al sezonului, contând pentru Cupa României. Roș-albaștrii au venit acasă pentru a rezolva calificarea, iar în cadrul acestui joc s-a încercat verificarea lui William Franklin, jucătorul caracterizat în paragraful anterior. Accidentarea a recidivat și jucătorul a fost supus unei intervenții chirurgicale.

Astfel, Oradea începea sezonul regulat fără titular pe postul de conducător de joc. Nemanja Maric, căpitanul echipei, a avut misiunea dificilă de a prelua atribuțiunile generalului din teren, dar în sistemul de joc al echipei acest lucru s-a realizat destul de bine.

CSM-ul a pornit ca din pușcă impunându-se categoric la Sibiu, iar apoi a dominat confruntarea cu CSU Ploiești înainte ca fosta campioană să revină spectaculos în joc. Totuși, ardelenii au avut suficientă inspirație pentru a termina meciul în calitate de învingători.

Au urmat deplasări infernale în locuri interzise pentru bihoreni: Timișoara, Cluj și Târgu-Mureș. Totuși Oradea s-a descurcat bine, în pofida faptului că a pierdut în două rânduri.

Continuarea a fost foarte bună cu o singură sincopă, numită BCM U Pitești. Mai mult, Silviu Lupusavei a fost foarte aproape de a aduce victoria pentru CSM și la Mediaș, dar aceasta nu a fost posibilă datorită procentajului mizerabil de la linia de pedeapsă în respectivul joc.

Pesic&co au terminat anul cu trei victorii logice și clare împotriva unor adversari din a doua jumătate a clasamentului.

Baschetul practicat de CSM Oradea este unul foarte atractiv pentru ochiul format. Pe faza ofensivă se finalizează frecvent de pe pivot sau din jurul spațiului de trei secunde la capătul unei circulații bune și muncite a mingii. Este evident că acele trasee sunt lucrate intens la antrenament, la fel cum a fost defensiva CSM-ului în victoriile de la Târgu-Mureș sau Târgu-Jiu. Meciuri în care avantajele adversarului pe parte de relație om la om au fost anulate aproape în totalitate tocmai de jocul colectiv foarte precis.

Rotația obișnuită a lui Achim în primele 15 etape ale sezonului regulat a cuprins opt oameni. Trei oameni împart minutele pe posturile de fundași, cu Maric și Navickas la construcție, respectiv cu un Lupusavei ce nu poate fi lăsat prea liber indiferent de distanța la care se află de coșul advers.

Pașca și Markovic sunt extremele clasice ale echipei folosite cu regularitate și care au evoluat în fiecare meci, indiferent de adversar sau de situație.

La fel s-a întâmplat cu Pesic, Lazar și Topcov, jucători care au jucat la interior, ultimii doi în posturi de pivoți clasici, iar fostul jucător al Timișoarei și Clujului a fost liantul perfect și omul ideal atât pe fază de construcție și finalizare cât și la dublaj împotriva adversarilor de calibru pe postul de centru în faza defensivă.

Din punct de vedere individual mi-au sărit în ochi câteva aspecte:

Nemanja Maric - s-a achitat cu brio de noua sarcină, de conducător de joc. În mare parte a știut să facă trecerea de la un al doilea om ca influență în vestiar la rolul de lider, de căpitan. Desigur, el a avut numeroase ședințe cu antrenorul care a încercat să-l facă să înțeleagă ce se presupune de la un astfel de rol, o premieră pentru Nemanja. A făcut câteva jocuri memorabile, dar și câteva mai puțin reușite. Este unul dintre jucătorii care au avut probleme medicale (apă la genunchi, lovitură la spate), dar este cel mai eficient jucător al echipei, lucru care spune multe despre versatilitatea acestuia. Cea mai mare problemă a jocului său este numărul foarte mare de posesii pierdute, dar preluarea din atribuțiunile principalului conducător de joc de către Navickas i-au permis să corecteze această medie din statistica sa.

Gediminas Navickas - are o viteză impresionantă și o aruncare frumoasă dar mai important foarte sigură. Datorită ritmului său amețitor de multe ori sunt probleme pe fază de construcție, chiar și în ultima etapă din tur (al 13-lea meci pentru înlocuitorul lui Franklin), Achim având de pus la punct niște lucruri cu jucătorul baltic. În condițiile în care a venit după începerea sezonului, când soluțiile sunt mai puține și inevitabil Oradea avea nevoie de un jucător capabil să se integreze într-un sistem, Navickas este un câștig pentru echipă. Problema sa esențială este că nu poate juca mai mult de 20-25 minute la acea intensitate. Dar când este în teren dă totul.

Silviu Lupusavei - îndelung contestat încă de la aflarea veștii că vine la Oradea. COnsiderat omul antrenorului, fundașul de 30 ani a prestat extraordinar împotriva adversarilor de calibru. A înscris 13 coșuri în meciurile cu Ploiești și Mediaș. A îngropat mulți adversari cu aruncarea de trei puncte, iar din punct de vedere fizic a terminat turul într-o formă de excepție. Nu l-am mai văzut pe Lupusavei să alerge atât de mult pe faza ofensivă, dar a conștientizat că acest lucru îi este favorabil și într-un joc ofensiv elaborat aruncarea sa are mai mari șanse de reușită după o deplasare de-a lungul semicercului sau o traversare pentru a-și lansa bombele. Este românul cu cea mai mare medie de minute la CSM în primele 15 etape și are o medie extraordinară de posesii pierdute.

Rareș Pașca - a confirmat că este unul dintre oamenii de bază ai echipei pe faza defensivă. El nu strălucește în atac, dar când apare pe finalizare o face destul de bine, dovadă procentajele sale la aruncările din acțiune. Statistic nu excelează și nici nu o va face, dar și-a înțeles rolul, asumându-și atribuțiunile.

Milos Markovic - adus la Oradea pentru a rezolva nevoie echipei pentru un jucător puternic din punct de vedere fizic. Așteptările au fost destul de ridicate având în vedere CV-ul său, dar din anumite motive nu a reușit să confirme. De multe ori a avut probleme în a arunca, lucru vizibil în jocul său și deseori speculat de adversar, mai ales de unul inteligent, capabil să-și citească oponentul. Statistic nu stă rău, însă acest jucător poate mai mult. Dacă va desluși mai bine sistemul de joc și va înțelege pe deplin care îi este rolul e posibil ca Markovic să devină un jucător mai important pentru echipă. Dacă reușește asta și celelalte lucruri merg pe același făgaș Oradea devine și mai periculoasă.

Milos Pesic - cel mai important nume transferat în vară de Oradea. El a devenit principalul marcator al echipei și nu a avut nicio problemă în a se adapta la stilul de joc al echipei. A înțeles apărarea combinată folosită în anumite meciuri, cel mai bun exemplu fiind cel de la Târgu-Mureș. Astfel el a confirmat faptul că este un jucător inteligent și a arătat că poate fi la fel de util în ambele faze ale jocului. Despre acest jucător se pot scrie multe. La ce arsenal deține poate fi cel mai bun marcator din Divizia A, dar a înțeles că rolul său este mult mai complex. Se înțelege perfect cu Topcov și a contribuit din plin la creșterea în statistici și în valoare a prestațiilor pivotului orădean. În apărare dublează foarte bine fie la fundașii mai rapizi, fie pe pivot, când acesta își depășește adversarul direct. 

Sasha Topcov - a suferit o accidentare în cantonamentul de la Debrecen și aceasta i-a făcut mult rău în debutul sezonului. În octombrie a fost mult sub prestațiile sale obișnuite din sezonul precedent și se părea că pierde contactul cu colegii săi pe parte de integrare. Fiind la al doilea sezon alături de CSM, dar fiind oarecum într-o situație similară cu aceștia pentru că a avut de învățat o serie de scheme și un întreg sistem de joc nou, cu mulți colegi noi, pivotul părea să aibă serioase probleme.
Topcov și-a revenit din punct de vedere fizic și a început să recupereze. El a compensat pentru prestațiile mai puțin reușite, având două luni de excepție în care a devenit un real pericol la finalizare. El are 67% la aruncările din acțiune. Un procentaj excelent dacă ținem cont de faptul că aruncă de nouă ori în medie pe meci.

Laci Lazar - a avut probleme în fața unor adversari, însă cel mai important este că nu reușește să treacă peste trac. E greu de crezut că altfel se poate explica faptul că uneori scapă mingea în situații în care ar trebuie să-și pedepsească adversarul datorită avantajului taliei.

CSM Oradea este una dintre forțele Diviziei A pe parte de organizare și va fi foarte interesant de urmărit dacă se va ridica la același nivel sportiv în partea a doua, dar mai ales în cazul în care va juca meciuri decisive, fie că vorbim despre cupă ori campionat. Asta în condițiile în care obiectivul trasat este ceva mai puțin îndrăzneț decât acest loc 2. Dar, consider că este o consecință a foamei de victorie ce îl caracterizează pe antrenor în acest moment al carierei sale. În schimb, Achim va avea o nouă sarcină importantă, aceea de a-l integra pe Bogdan Țibîrnă, jucător considerat un mare câștig pentru echipă. Cum îl va dispune și cum va răspunde jucătorul în sistemul echipei rămâne să aflăm împreună. Cert este că Oradea intră în 2012 cu încredere, iar munca va fi din nou cuvântul de ordine la CSM.

Foto: Răzvan Chiriac