Cine este, în opinia voastră, MVP-ul sezonului?

Krisztian Bucsi: Emi Cățe a avut un sezon excelent până în acest punct pentru U-BT Cluj, impactul său văzându-se nu doar în cifrele pe care le aduce în atac, acolo unde a fost unul dintre cei mai eficienți jucători în Top 10, cât și în reușitele sale defensive. Emi s-a remarcat cu peste un capac în medie pe meci pentru campionii en-titre, el fiind liderul echipei și la puncte, recuperări și la procentajele aruncărilor bune de două puncte, o zonă în care și-a făcut treaba în mod solid și în EuroCup.

Bogdan Isailă: În acest sezon o să fac rabat de la tradiționala atribuire a titlului de MVP unui jucător de la câștigătoarea sezonului regulat. Tyler Stone este, în opinia mea, cel mai bun jucător al stagiunii în Liga Națională de Baschet Masculin. Vorbim despre cel mai bun marcator al campionatului și în același timp despre cel mai eficient jucător. Echipa sa, Rapid București, a încheiat pe poziția a 3-a, dar s-a confruntat cu o mulțime de probleme de efectiv, care s-au restrâns și asupra lui Stone, care probabil în condiții normale ar fi strâns cifre și mai bune.

Flaviu Ilie: Alegerea celui mai valoros jucător din această stagiune este una dificilă prin prisma criteriilor pe care le considerăm potrivite. Dacă mergem strict pe impactul avut asupra echipei și a cifrelor individuale, Tyler Stone este alegerea potrivită. Baschetbalistul american a fost una dintre singurele prezențe constante în echipa Rapidului din acest sezon, fiind prezent pe parchet în toate cele 26 de meciuri. A terminat stagiunea ca cel mai bun marcator (20.2 puncte pe meci) și ca lider la eficiență. Pentru un jucător de poziția patru, procentajul său de 39% din spatele semicercului cu șapte aruncări pe meci este unul impresionant.

Eduard Popa: Tradițional, acest trofeu merge către cel mai bun jucător de la cea mai bună echipă. Cum însă cea mai bună echipă are cel puțin trei jucători excelenți, pe Neal, Tarolis și Ogden, atunci voi merge pe cel mai bun jucător individual. Iar acela este rapidistul Tyler Stone, singurul punct fix din garnitura giuleștenilor, într-un sezon în care au trecut prin lotul lor mai mulți jucători decât au oprit trenuri de pasageri în Gara Băneasa.

David Istrate: Chiar dacă de-obicei această distincție se acordă celui mai bun jucător al celei mai bune echipe, de această dată nu am putut să aleg pe baza acestui criteriu fiindcă CSM Oradea a avut trei jucători, apropiați ca valoare, care au dus greul: Donatas Tarolis, Mark Ogden Jr. și Erick Neal.

Prin urmare, MVP-ul sezonului 2022-2023, în opinia mea, este Tyler Stone, care a făcut un sezon excelent la Rapid București, adunând 20.2 puncte, 7.3 recuperări, 3.0 pase decisive și un indice al eficienței de 21.3. În Top 10, americanul de 31 de ani a obținut un procentaj de 47% la aruncările de la distanță, chiar dacă a avut 6.6 aruncări/meci.

O mențiune specială merită și Emanuel Cățe (U-BT Cluj-Napoca), care a debutat cu brio în Liga Națională, fiind al doilea cel mai eficient jucător al campionatului și principalul marcator și recuperator al campioanei en-titre: 14.0 puncte, 6.6 recuperări, 1.6 pase decisive, 1.3 capace și 20.1 la eficiență.

Cine este, în opinia voastră, cel mai bun antrenor al sezonului?

Krisztian: Chiar dacă înaintea sezonului poate, în opinia mai multor persoane, nu s-ar fi aflat în Top 3 în acest campionat, CSM Oradea a arătat extrem de bine pe parcursul stagiunii, astfel că alegerea lui Cristian Achim este firească. În premieră pe primul loc la finalul sezonului regulat, plus alte câteva recorduri bătute pe parcursul anului arată cum a reușit antrenorul să gestioneze un lot format pe noi principii și în care mai mulți jucători ies în evidență.

Bogdan: Aici o să spun Cristian Achim. Oradea a câștigat 23 de partide la rând în Liga Națională, un record impresionant, deși nu a avut mereu parte de confruntări facile. Formația bihoreană a arătat o altă față în acest sezon, cu o schimbare interesantă la nivelul pivoților, acolo unde doar Baciu este un 5 „de meserie”. Oradea a devenit o mașinărie ofensivă, spre deosbire de sezonele trecute, iar toate acestea au un singur arhitect în spate.

Flaviu: Alegerea simplă pentru acest premiu este Cristian Achim. CSM Oradea a fost cea mai bună echipă a Ligii Naționale până la acest moment, a avut o serie uimitoare de 23 de victorii și a reușit să obțină pentru prima oară în istorie prima poziție la finalul sezonului regulat. Dar pentru mine, acest premiu trebuie împărțit cu Tudor Costescu. Tehnicianul Rapidului a avut mari bătăi de cap de-a lungul acestui sezon din cauza accidentărilor, dar în ciuda schimbărilor periodice din lot, a reușit să transforme formația giuleșteană în principala amenințare pentru Cluj și Oradea și să obțină câteva victorii memorabile.

Eduard: Cristian Achim a avut 23 de victorii consecutive și a reușit să obțină primul loc la finalul sezonului regulat, așa că alegerea aici a fost mult mai simplă.

David: Nu poate fi altcineva decât Cristian Achim, care, după un sezon mai complicat pentru Oradea, a reușit să schimbe jocul acestei echipe și să construiască o formație foarte spectaculoasă. CSM Oradea a dominat campionatul, a avut o serie de 23 de victorii consecutive și a terminat sezonul regulat pe locul întâi pentru prima oară în istoria clubului. Roș-albaștrii nu au arătat un joc frumos doar în campionat, ci și în FIBA Europe Cup unde, din păcate, s-au oprit în faza a doua a competiției.

Dacă aș mai avea o opțiune la dispoziție, l-aș nominaliza și pe Tomas Rinkevicius, care a preluat banca tehnică a Sibiului într-un moment foarte dificil și a dus-o nu doar în Top 10, ci și în playoff, terminând pe poziția a cincea.

Ce echipă este, în opinia voastră, revelația sezonului?

Krisztian: CSU Sibiu a încheiat într-o notă reușită sezonul regulat și dacă avem în vedere cum a început stagiunea pentru galben-albaștri, alături de eliminarea din Cupa României, momentul actual îndreptățește echipa să fie considerată o revelație. Preluarea postului de antrenor principal de către Tomas Rinkevicius a fost punctul de cotitură în campionat pentru sibieni, care au arătat foarte bine mai ales în Sala Transilvania, cu publicul numeros în spate.

Bogdan: BC CSU Sibiu. La început de stagiune, echipa de pe Cibin era creditată cu șanse mici, inclusiv de către adversari, de a prinde Top 10. Sibienii au făcut însă schimbările necesare în timp util și au ajuns să încheie poziția a 5-a sezonul regulat. În plus, sibienilor s-ar putea să nu le ajungă o mână să numere echipele cu buget mai bun pe care le-a depășit în clasament. În faza a doua a campionatului, sibienii nu au putut învinge Oradea, în rest au trecut măcar o dată de orice oponent.

Flaviu: În ciuda faptului că a ratat accederea în Top 10, cea mai surprinzătoare echipă din această stagiune este, în opinia mea, CSM Galați. Gruparea de pe malul Dunării a fost la câteva secunde distanță de a prinde o calificare impresionantă între primele echipe din campionat, dar o aruncare a lui Ilija Djokovic a schimbat definitiv cursul sezonului. Performanțele moldovenilor sunt cu atât mai impresionante dacă luăm în calcul că două piese de bază sunt doi jucători autohtoni: Andrei Calenic și Marius Ciotlăuș.

Eduard: Fără Giordan Watson din februarie, SCM U Craiova ar fi putut părea victimă sigură în acest top 10. Însă oltenii s-au regrupat și au reușit în cele din urmă să prindă playoff-ul, cu un lot din care nu iese nimeni în evidență. Așadar, faptul că a terminat peste Dinamo, Timișoara și Constanța reprezintă o surpriză din punctul meu de vedere. Iar dacă adaugăm și parcursul bun din FIBA Europe Cup, atunci Craiova ar trebui să se califice la distincția de revelația sezonului.

David: Pentru această categorie, am să împart sezonul regulat în cele două faze. În prima parte a campionatului, revelația campionatului, în opinia mea, a fost Rapid București. Chiar dacă dispune de un buget generos, conducerea formației din Giulești a demonstrat că și știe cum să îl folosească și a construit o echipă aproape de la zero, care a izbutit să învingă Clujul, fiind aprope de a o bate și pe Oradea.

În a doua parte a stagiunii, CSU Sibiu a fost gruparea care m-a impresionat cel mai tare, mai ales că, la un moment dat, avea emoții chiar și în privința calificării în Top 10. În ciuda problemelor pe care le-au întâmpinat galben-albaștrii, sub comanda lui Tomas Rinkevicius, aceștia au izbutit șase victorii în faza secundă a campionatului.

Ce jucător a avut, în opinia voastră, cel mai mare salt valoric?

Krisztian: Bogdan Popa. Chiar dacă a ratat prezența în Top 10 și apoi inevitabil în playoff, CSM Petrolul Ploiești are mai mulți jucători interesanți în lot și unul dintre cei pe care i-am remarcat în această stagiune este Bogdan Popa. Românul traversează cea mai bună stagiune a carierei cu cele 9.1 puncte și 5.4 recuperări în medie, cifrele lui fiind foarte bune atât la două puncte, cât mai ales din spatele arcului de cerc.

Bogdan: Nu există foarte multe opțiuni aici, așa că voi îl voi numi pe Aurelian Gavriloaia. Deși a avut minute mai puține decât în stagiunea precedentă, Aurică și-a ridicat mult procentajele. Un alt aspect, poate și mai important, pentru care l-am numit pe Gavriloaia pentru această mențiune, este acela că a devenit un jucător mult mai fizic și care în multe momente evoluează la poziția 4, iar defensiv a fost foarte bun când a dat peste jucători mai înalți și mai puternici decât el.

Flaviu: Andrei Calenic. A avut parte de cel mai bun sezon al carierei sale, dezvoltându-și jocul la mai multe capitole în acest an, la CSM Galați. A încheiat stagiunea cu 8.8 puncte și 3.7 recuperări, aproape dublându-și cifrele din sezonul petrecut la Dinamo. Aceste numere arătau chiar mai bine în prima fază a campionatului, când Calenic a impresionat prin tirul din spatele semicercului, unde a avut un procentaj de 39%.

Eduard: Aici am două propuneri. Andrei Calenic a avut mână liberă la Phoenix Galați, a primit de două ori mai multe minute din partea lui Florin Nini decât primea la Dinamo în sezonul precedent, motiv pentru care a pus pe tabelă career high la aproape toate capitolele. Cel de-al doilea remarcat este Amedeo Casale, care la rândul său a avut parte de minute multe la CSM Miercurea Ciuc și a reușit o medie importantă, de 11,8 puncte pe meci, la care se adaugă 5,9 recuperări și 2,9 pase decisive, ultimele două career high în LNBM.

David: Mi-au plăcut mult, în această stagiune, George Blaj-Voinescu (SCM U Craiova) și Amedeo Casale (CSM Miercurea Ciuc) care, deși în situații diferite, au demonstrat mult curaj și calitate pe teren.

Cu toate acestea, votul meu merge către Bogdan Popa (CSM Ploiești), care a crescut la majoritatea capitolelor statistice. Jucătorul naționalei României înscrie mai multe puncte (5.2 – 9.1), adună mai multe recuperări (2.6 – 5.4), dă mai multe pase decisive (0.6 – 0.7), obține mai multe intercepții (0.2 – 0.5) și este mai eficient (5.3 – 12.0). De asemenea, cu toate că numărul aruncărilor sale a crescut, procentajele lui Popa sunt mai mari atât din interiorul semicercului (58.3% - 61.2%), cât și de la distanță (30.4% - 43.5%).

Ce echipă este, în opinia voastră, dezamăgirea sezonului?

Krisztian: Fără discuție, Dinamo. Investițiile din vară și lotul format ar fi trebuit să o pună pe Dinamo într-o poziție prin care să spere poate la primele cinci poziții, însă chimia din echipă a avut de suferit pe tot parcursul anului și inconstanța a fost termenul ce poate caracteriza cel mai bine formația. Schimbările, fie din lot sau de pe banca tehnică, nu au ajutat deloc situația grupării alb-roșii și sezonul s-a încheiat prematur pentru Dinamo, cu locul 9 în clasament, mult sub așteptări.

Bogdan: Dinamo București nu este doar dezamăgirea sezonului, dar și dezămăgirea, cel puțin, a deceniului. Gruparea din Ștefan Cel Mare a beneficiat de un buget extraordinar, care în mod normal le permitea să se gândească fără probleme la semifinale. Nu a fost nici pe departe așa și au ratat playoff-ul. Cauzele sunt multe, dar când schimbi antrenori pe bandă rulantă, chiar dacă aceștia au nume și CV, este greu să mai poți face o echipă să funcționeze.

Flaviu: Dinamo București. Alb-roșii au investit masiv pentru a construi un lot puternic în această stagiune, la aniversarea de 75 de ani a clubului. Strategia clubului a fost de a miza pe jucătorii autohtoni, dar din contingentul de cinci români, Rareș Uță a părăsit prematur echipa, iar Radu Vîrnă a ratat aproape tot sezonul. Trebuie menționate și problemele pe care echipa le-a a avut la nivelul băncii tehnice. După despărțirea surprinzătoare de Hakan Demir din vară, gruparea din Capitală a mai rodat alți doi tehnicieni, care tot nu au reușit să aducă rezultatele căutate.

Eduard: Dinamo ar fi trebuit să fie un candidat la top 4. A avut trei ocazii să obțină calificarea în playoff și le-a ratat pe toate. Chiar foarte dramatic, dacă ținem cont de ultimul meci cu Rapid. Și în ciuda faptului că reușise să adune o adevărată naționala a României la startul sezonului, alb-roșii vor urmări playoff-ul de acasă.

David: Dacă CS Rapid București ne-a demonstrat că un buget solid poate duce la performanțe excelente, CS Dinamo București a ținut să dovedească exact opusul. Trupa din Ștefan cel Mare a fost sub atenția reflectoarelor în vară, când a făcut niște transferuri impresionante la nivelul autohtonilor: Vlad Moldoveanu, Rareș Uță, Radu Vîrnă și Ștefan Grasu i s-au alăturat lui Andrei Mandache la Dinamo.

Dinamoviștii au adus și câțiva străini valoroși și au reușit să o învingă pe U-BT Cluj-Napoca în Cupa României. A urmat, însă, eșecul cu CSA Steaua București și eliminarea din competiția în care avea cele mai mari șanse la succes, iar de-acolo Dinamo nu s-a mai regăsit. Conducerea echipei a continuat strategia de a schimba antrenori într-un ritm alarmant, l-a înlocuit pe Aleksandar Trifunovic cu Sotiris Manolopoulos, dar grecul nu a găsit soluții, iar Dinamo a ratat playoff-ul.

Ce jucător este, în opinia voastră, dezamăgirea sezonului?

Krisztian: Aici lista este destul de numeroasă, dar dacă ar fi să dau două nume, aș zice Stephen Holt și Dragan Zekovic. Primul este departe de cifrele pe care le aducea pentru Oradea în anii precedenți, indiferent ce capitol statistic avem în vedere, iar Zeko a avut un sezon modest la Pitești, de care s-a despărțit între timp. Menționări merită și Darrion Strong, Darius Odom-Johnson și Stefan Bircevic.

Bogdan: Aici am două mențiuni. Prima îl privește pe Cătălin Baciu, care, așa cum spuneam mai sus că este singurul 5 clasic de la Oradea, nu a reușit să-i câștige încrederea lui Cristian Achim, pentru a evolua mai mult decât este necesar pentru a putea oferi fundașilor străini loc în prima repriză. Cifrele lui Baciu nu arată foarte rău, dar de mult ori au fost „ajutate” de momentele în care Oradea avea deja victoria în buzunar. Cea de-a doua mențiune ar fi Karel Guzman, dar nu pentru cele arătate pe terenul de baschet. Tot ceea ce a făcut după descalificarea din meciul de la Oradea a fost mult prea mult și astfel a reușit să pună baschetul românesc în prim planul presei europene de specialitate.

Flaviu: Pentru mine acest titlu poate merge doar către Karel Guzman, și nu din cauza evoluțiilor de pe parchet, unde a crescut enorm, ci din cauza deja celebrelor incidente de la meciul cu CSM Oradea. Gesturile sale, începând cu clinciul de pe parchet și continuând cu scandalul din afara terenului, sunt deplorabile și rămân la părerea că ar fi trebuit să reprezinte ultimele imagini cu baschetbalistul cubanez în tricoul campioanei României. Dar dacă ar fi să alegem strict din punct de vedere sportiv, cea mai mare dezamăgire o reprezintă Keljin Blevins.

Eduard: Pe Darius Johnson-Odom am avut plăcerea să îl văd în Sala Polivalentă din București, când a jucat în sezonul 2015/2016, dacă nu mă înșel, împotriva Stelei. Și eram entuziasmat că voi avea oportunitatea să îl văd sezonul acesta, în culorile Rapidului. Din păcate am apucat să îl văd în numai 3 meciuri din LNBM. Timp în care leafa demnă de jucător de fotbal la o echipă de top a curs din conturile Ministerului.

David: În opinia mea, Eric Thompson Jr. și Darko Planinic, pivoții lui CSO Voluntari, reprezintă dezamăgirea sezonului. Vicecampioana României părea că a făcut un upgrade înlocuindu-l pe Ousmane Barro cu fostul jucător al naționalei Croației, beneficiind de doi sportivi foarte diferiți, dar care să se completeze sub panou.

Pariul nu a fost unul câștigător. Thompson a evoluat mult mai modest decât în stagiunea precedentă, consemnând regrese la următoarele capitole: puncte (12.2 – 7.4), recuperări (9.2 – 7.7), pase decisive (1.2 – 0.6), intercepții (0.6 – 0.5), capace (1.2 – 0.8) și eficiență (17.7 – 13.0). De asemenea, americanul de 29 de ani a aruncat mai puțin (6.7 aruncări – 4.1 aruncări) și mai slab (60.6% - 58.6%) din interiorul semicercului. În schimb, Planinic nu a fost liderul care era la U-BT Cluj-Napoca, în sezonul 2019-2020, terminând cu medii de 10.0 puncte, 5.1 recuperări și 11.3 la eficiență. Veteranul lui CSO Voluntari a părut să nu se regăsească pe teren, fiind foarte ușor întrecut și în defensivă.

*foto: Facebook - Baschet Rapid, Răzvan Spechea/BC CSU Sibiu, fiba.basketball