Virgil Stănescu s-a aflat în această perioadă la Sibiu și am profitat de acest moment pentru a sta de vorbă cu fostul internațional român. Într-un amplu interviu acordat pentru site-ul nostru au fost discutate multe aspecte actuale din baschetul românesc, inclusiv revenirea lui Virgil Stănescu în sportul care l-a consacrat.

Cum vi s-a părut camp-ul organizat de IG Hoops și Real Betis și ce înseamnă un asemenea eveniment pentru baschetul juvenil românesc?

Camp-urile, în general, sunt o necesitate a baschetului. Sunt un loc în care, în perioada de vară, copiii au șansa să schimbe contextul, să schimbe antrenorii și să experimenteze altceva. Au ocazia să cunoască antrenori de un nivel precum sunt cei de la Betis, la care nu mulți au acces. Mi se pare un lucru extrem de bun. Din punct de vedere al părintelui, copilul meu vrea să vină la așa ceva. Mai greu în perioada aceasta. Nu au fost multe evenimente. Există un semn de întrebare dar cel aici a fost foarte safe și ne-am simțit bine.

Ați avut șansa să vă adresați copiilor, considerați că acum mai găsesc modele în baschetbaliștii români?

Ar trebui să găsească. Faptul că mă adresez lor mi se întâmplă destul de des. Îmi place și îmi încarcă bateriile. Cred că avem ce spune. Cred că ei ar trebui să asculte din experiența noastră, a celor care am fost implicați în fenomen. Cred că ajută copilul pentru că la vârstă noastră ne-am fi dorit și noi să avem pe cineva pe care să întrebăm, să fim curioși. Cred că este și o problemă sistemică, în mai multe cluburi ar trebui să promoveze jucătorii activi. Nu cei ca mine care s-au lăsat, deși și noi suntem niște ambasadori ai baschetului dar mai mult jucătorii activi pentru că la film te duci dacă cunoști actorii. Ei sunt cei care creează acele modele, acei oameni care împrăștie valorile corecte.

Activați acum pe ramura de sport management, considerați că acest concept poate intra și în baschetul de la noi?

Da, bineînțeles. Sunt echipe, sunt proiecte care sunt coerente, care se îndreaptă spre ce cred eu că înseamnă normalitate. Mi-a plăcut întotdeauna partea aceasta de management sportiv, asta este și ceea ce am învățat în școală și ceea ce mi-am propus să fac după baschet și ceea ce am și făcut. Cred că doar așa are baschetul o șansă și sportul în general. Cu programe profesioniste, cu programe coerente, cu profesioniști în organigramele cluburilor. Nu este un eveniment urechistic, nu este un loc în care vii pentru că îți place sportul, vii pentru că te pricepi.

Reprezentați mulți sportivi români de calibru, când o să vedem și un baschetbalist activ în zona aceasta?

Suntem în colaborare și cu baschetbaliști. Când vor ieși acele modele iar baschetbaliștii vor reprezenta ceea ce vedem la marii competitori, la sportivi olimpici. Lucrăm cu baschetbaliste care ar putea fi pe un afiș la un copil. Eu le-aș vrea la fetița mea în cameră, de exemplu, pe Gabriela Mărginean, Sonia Ursu, Ancuța Stoenescu. Sunt fete pe care le admir și mi-aș dori ca orice fetiță să le admire.

De ce credeți că în ultima perioada nu am mai avut jucători români care să evolueze în străinătate?

Baschetul internațional este un business, este o industrie și la noi nu este încă, din păcate. Există proiecte coerente dar ele nu reprezintă sistemul. Atâta timp cât sistemul nu va educa sportivii pentru acel nivel, va fi greu de pătruns. Investițiile sunt majore în baschetul internațional și noi cu greu putem ține pasul cu așa ceva din administrație publică. Cred că proiectele de copii sunt prea tinere pentru a putea scoate jucători de nivelul respectiv. Cred că această impresie de copil care se duce pe o sumă derizorie din punctul de vedere al necesităților copilului iar așteptările ar trebui să fie pe măsură. Pe noi la Steaua un copil ne costa 3.000 de euro pe an. Puteam să-i oferim de această sumă un sistem oarecum ok. Încă aveam multe de îmbunătățit acolo și aveam multe carențe dar puteam să le oferim un minim necesar. Cluburile de afară investesc mult mai mult în copii și de aceasta îi vedem la un alt nivel.

Cum vedeți regula U23 din LNBM, dacă a produs ceva sau poate produce de acum?

Sincer, nu mi-a plăcut niciodată această regulă. Nu cred că încurajează copiii. Cred că forțează anumiți copii și forțează anumite cluburi să ia anumiți copii. Creează niște false așteptări și Liga Națională nu este locul în care să se debuteze fals. S-a văzut acest lucru la 24 de ani, când acel tânăr face 24 de ani și poate nu mai ține pasul pentru că nu-l mai ajută regula și chiar îi taie picioarele. Personal nu sunt de acord cu această regulă.

Considerați că mulți dintre jucătorii tineri nu au bagajul necesar când ajung în Liga Națională?

Nu cred că acel bagaj îl capeți la 19-20 de ani, experiența de joc. Bineînțeles, contează experiența de joc dar contează mai mult experiența de joc reală, în care faci parte din sistem, în care nu ești ascuns în sistem. Cred că mulți dintre acești tineri sunt ascunși în sistem pentru că nu avem de ales, trebuie să jucăm cu un U23 în teren. Atunci cred că nu face bine nici copilului, nici tânărului și nici echipei.

După anul 2017, cum vedeți echipele naționale, am progresat în urma celor două evenimente majore?

Ne bucurăm când câștigăm cu Slovacia, cu Cipru, cu țări la care nu ar trebui să tragem linie. Ar trebui să ne bucurăm la victorii cu Croația, când Croația vine și cu alți sportivi dar este o victorie importantă. Acestea sunt victoriile la care ar trebui să ne bucurăm. Participarea noastră la EuroBasket nu știu cât de sinceră este, calificarea a venit pentru că am organizat acel turneu și în ciuda a ce credeam înainte de turneu, echipa a ieșit pe teren destul de bine. A arătat mai bine decât mă așteptam. Nu cred că era deocamdată locul nostru acolo. S-a văzut dar totuși este o experiență. Nu cred că am făcut-o să conteze atât de mult, din păcate. Dar asta este strategia federației, ce își propun și poate în termen lung dă rezultate.

La câți jucători campioni europeni U20 să ne așteptăm să devină reprere în LNBM, mai ales că acum ies din regula U23?

Păi parcă se lasă. Am auzit de câțiva care se lasă. Ce facem? Cum ținem pasul cu regula? Cât îi mai punem acolo? Asta spuneam mai devreme sunt câțiva dar cred că aceia făceau față și fără această regulă și continua și fără aceasta. Până la urmă au ajuns printre puținii români care mai evoluează în campionat și aceasta s-a dovedit a nu fi cea mai inspirată măsură, din nou.

Măsura aceasta i-a dat deoparte pe cei mai experimentați?

Îți asumi ca proiect, ca strategie și viziune că favorizând o grupă de vârstă, o defavorizezi pe cealaltă. Nicio echipă nu-și mai propunea să ia pe cineva mai experimentat. Am spus atunci și mai devreme vorbeam de modele, nu doar că nu le creăm dar le și aruncăm pur și simplu. Sunt oameni care au participat la acțiunile naționalei foarte mult timp iar la un moment dat ajunge cineva să le spună că sunt prea bătrâni și hai să întinerim generația și îi dăm la o parte și nu ne mai interesează. Faptul că „și-a rupt picioarele” pentru echipa națională nu mai reprezintă nimic astăzi pentru anumiți oameni. Eu cred că putem transforma acei oameni din probleme pe care le are sistemul în niște avantaje pentru sistem. Sunt oameni care pot vorbi, pot spune mai departe ce experiențe au avut. Pot contribui dar nu facem lucrul acesta.

Aveți o experiența vastă atât ca jucător dar și ca președinte de club, vă vedeți în postura de a conduce baschetul românesc?

Atunci când am plecat de la Steaua, am plecat pentru că proiectele mă duceau în altă direcție. Proiectele mele au succes în altă direcție acum și mi-ar fi greu să mă întorc înapoi. Îmi place baschetul și bineînțeles că întotdeauna ceva mă va trage înapoi. Este prematur să vorbesc de o revenire a mea în baschet, indiferent de situație. Ce fac acum îmi place de asemenea. Trebuie să văd sensul pentru a mă apuca de ceva. Pe viitor cred că baschetul ar putea fi un loc coerent dar să vedem. Niciodată nu o să spun niciodată.

Ce ați schimba în baschetul nostru?

Sunt sigur că și echipele și federația au o viziune  și sper să o aibă în continuare. Nu sunt genul de persoană care să zică «Ce a făcut dom'le persoana asta aici, trebuie să facem de la capăt».  Sunt multe lucruri care s-au întâmplat ok. Ce aș face este să las oamenii să contribuie, să fie alături. Până la urmă baschetul românesc nu este Federația Română de Baschet. Cred că fiecare poate contribui la schimbare sau la îmbunătățire. Și asta o poate face și un club de juniori și un club de seniori și un sportiv și oricine altcineva din acest ecosistem. Aș căuta vocile care zic ce le doare. Este absurd să credem că cineva le știe pe toate.

Cred că este o perioadă în care se va dovedi persoana care are coerență. Trecem printre niște perioade tulburi, unde majoritatea sportului românesc este administrat public, are un mare aport din finanțe publice. Acestea vor lipsi în perioada imediat următoare și atunci va trebui să scoată capul cine are abilitățile de a face business în sport și de a face sport.

foto: O.M. Creativ, sportpictures.eu