BCM U Pitești a arătat ca o echipă extrem de periculoasă în primele două meciuri oficiale ale sezonului competițional 2012/13. Trupa lui Tudor Costescu a depășit pe CSU Ploiești în SuperCupă, însă a pierdut la limită pe mâna lui CSM Oradea în prima etapă din sezonul regulat al Ligii Naționale.

La prima vedere, argeșenii formează un nucleu extrem de valoros. Din punct de vedere individual Piteștiul dispune de jucători foarte capabili să rezolve situații pe relația unu la unu, dar în același timp vorbim despre o echipă, un grup compact.

Desigur relațiile de joc mai suferă. Lucru perfect normal dacă ținem cont de faptul că violeții au patru jucători noi, fiecare dintre ei cu un rol esențial în rotația de bază. Trei dintre ei fac parte din garnitura de start, iar al 4-lea reprezintă o alternativă pentru poziția 5 în primul rând, dar, dacă se ivește ocazia el (Albijanic) poate juca în același timp cu celălalt pivot (Kinloch) al echipei.

Alături de Kinloch, o adevărată bestie în spațiul de trei secunde, din echipa care a cucerit Cupa României, la capitolul jucători străini a rămas Slobodan Popovic. Jucătorul ex-iugoslav dispune de o vastă experiență inclusiv în competiții mai bine cotate decât Liga Națională și în același timp are un fizic extrem de puternic. El nu a strălucit în meciul de la Oradea, dar nici nu a comis greșeli prin care să-și expună echipa. De asemenea, trebuie ținut cont de faptul că în relația unu la unu a fost împerecheat de cele mai multe ori cu Ivan Stefanovic. Iar cei doi se cunosc suficient de bine, atât în calitate de colegi cât și ca adversari. Experiența își spune cuvântul la anumiți jucători, chiar dacă ei nu excelează din punct de vedere al execuției sau statistic.

După cum cei mai familiarizați cu baschetul românesc știu deja, BCM U Pitești are două noutăți absolute pentru țara noastră. Este vorba despre Pankracije Barac și Marcel Jones.

Primul are o vastă experiență și este o încântare prin eleganță și calitate în ceea ce privește jocul propriu zis. Nu a strălucit la aruncările de la distanță, dar nu știu câte alte echipe din România îl pot apăra cu asemenea seriozitate cu care a făcut-o Oradea.

Însă, vreau să mă refer în mod deosebit la Marcel Jones.

Legitimarea acestui jucător pare să nu fie cea mai bună dacă stăm să ne uităm la profilul său. El este un 3 care poate juca și 4 pentru o perioadă. Dar, pe poziția 3 la argeșeni joacă Popovic. Așadar, Costescu are o misiune foarte dificilă în a-l integra pe Jones în sistemul de joc al echipei și să-l folosească în așa fel încât să nu-i anuleze calitățile. Mai ales că cei doi au făcut parte din garnitura de start la Oradea și au bifat, fiecare, câte 30 minute de joc.

Jones este un jucător deosebit de serios și un baschetbalist croit să evolueze într-un sistem colectiv. Ceea ce face din el o piesă extrem de prețioasă pentru o echipă serioasă, așa cum este Piteștiul. Întrebarea care se pune este dacă el se potrivește acestei echipe nu din rațiuni tactice (deși e foarte posibil ca și acest lucru să fie influențat) ci pur și simplu a poziției care îl avantajează cel mai mult.

Prima impresie contează extrem de mult, iar aceasta l-a propulsat pe Jones la un nivel foarte ridicat. De numele lui se leagă în mare parte succesul argeșenilor în SuperCupă. La Oradea nu a mai strălucit din punct de vedere statistic. De asemenea, execuția sa de la semidistanță a fost foarte departe de cea din meciul cu Asesoft.

În primul rând merite deosebite pentru acest lucru are defensiva lui CSM Oradea. Care nu i-a permis jucătorului să se desfășoare și să execute așa cum a arătat că poate să o facă. O nouă dovadă că meciul dintre CSM Oradea și BCM U Pitești s-a jucat sub semnul unui scouting tulburător de bine pus la punct din ambele sensuri. Iar dacă ținem cont de faptul că a fost de abia prima etapă se impune să facem o nouă remarcă cu privire la priceperea celor doi antrenori.

În al doilea rând, cu privire la Marcel Jones, oricât de serios ar fi un jucător, să nu uităm că pe om (la modul general) cel mai mult îl motivează concurența. La jocul cu Asesoftul americano-neozeelandezul știa că are concurență pentru postul său în echipă: Bojan Radetic. Între timp finanțele argeșenilor nu au permis păstrarea a șapte jucători străini în cursul unui sezon ce cuprinde și participarea în cupele europene.

Nu aș vrea să fiu înțeles greșit, dar consider că e o precizare ce se impune a fi făcută: în momentul de față Piteștiul are șase străini. Nu are concurență în ceea ce privește locul fiecăruia pe foaia oficială, iar o modificare în acest moment implică costuri ridicate și ar fi o chestiune stupidă să aducă un al 7-lea străin fără a fi forțată de o accidentare sau o altă situație ce să implice o măsură radicală ce nu are legătură cu latura baschetbalistică. Deoarece implică costuri pe care nu le-ar fi făcut până la 4 octombrie. De aceea, repet, mă refer la modul general la firea umană, e posibil ca Piteștiul să nu obțină cel mai bun randament din Marcel Jones. Desigur același semn de întrebare poate fi pus pe seama fiecărui străin din România. Dar subiectul Marcel Jones este unul foarte interesant.

Prin pierderea lui Radetic, antrenorul Tudor Costescu a rămas fără o opțiune în ceea ce privește selecția jucătorilor pentru fiecare meci în parte, fără un jucător foarte capabil pentru poziția 4. Dar, în același timp, Piteștiul s-ar putea trezi cu o oarecare plafonare a jucătorului. Am văzut cum a reacționat Jones în momentul în care a simțit că-și pierde locul în echipă. Poate prestația lui Jones din SuperCupă în condițiile legitimării lui Radetic e motivul acestui text. Meciul de la Oradea nu este concludent. Jones a întâlnit o echipă pregătită pentru el. E posibil ca scouting-ul să-l fi redus la 2/7 la aruncările din acțiune, pentru 6 puncte și 11 la eficiență.

Jones a fost excelent din punct de vedere defensiv, iar statistica confirmă acest lucru: 3 intercepții, 2 capace și 5 recuperări. Nu a avut nicio posesie pierdută. Statistic doar la finalizare a suferit: 1/6 la aruncările de două puncte și 1/4 la linia de pedeapsă. Nu e vorba exclusiv despre cifre aici, Jones a fost acolo, s-a dăruit, s-a luptat și-a folosit capuul. La modul general a fost activ în joc.

Rămâne să vedem în următoarele meciuri în ce măsură Jones va fi suficient de motivat încât să rămână productiv, dar mai ales să fie o piesă de nădejde în sistemul de joc al Piteștiului. În acest moment e mult prea devreme să tragem o concluzie. Este însă un lucru interesant și de urmărit. Cum va juca Marcel Jones în continuare?

Foto: Anca Cheregi