Locul al 11-lea în Liga Națională de baschet masculin la jumătatea sezonului regulat poate fi mulțumitor doar pentru o echipă care nu-și manifestă interesul de a avansa în playoff-ul campionatului cu orice preț. Însă, atunci când acea echipă se numește BCM U Pitești, această poziționare este mai mult decât dezamăgitoare.

În plutonul echipelor cu obiectiv declarat clasarea între primele opt formația argeșeană se situează cel mai modest la intrarea în anul 2013. Totuși, BCM U Pitești vine după un an 2012 în care a cucerit două trofee. Însă a rămas datoare în campionat. Cu vârf și îndesat.

După încheierea sezonului precedent argeșenii au decis să continue colaborarea cu Tudor Costescu. O consecință firească a faptului că acest antrenor a adus al doilea trofeu din istoria clubului și primul după mai bine de un deceniu. Fiind vorba despre o echipă de tradiție în baschetul românesc, însă nu neapărat o forță de temut în această întrecere, putem spune că Pitești este un loc foarte bun pentru a lucra decent. În condițiile în care, vorbim despre o situație normală, presiunea nu ar trebui să fie exagerat de mare. Însă, în realitate știm că peste tot în baschetul românesc presiunea pe rezultatul imediat (adică pe deznodământul următorului meci) este prezentă.

Confirmarea antrenorului în funcție, coroborată cu ratarea calificării în playoff a dus la consecința firească de a schimba mare parte din nucleul de bază. Au rămas cei trei români cu care Piteștiul a jucat și în sezonul anterior, alături de americanul Damien Kinloch și Slobodan Popovic. Doi jucători cu experiență și care au demonstrat că pot să joace la un nivel mai ridicat. A căror contribuție în faza de creație nu este atât de importantă, însă fizicul de care dispun ambii și particularitatea jocului pentru fiecare luat în mod separat contează.

În schimb au plecat alți jucători rutinați și cu aport important în ultimii ani la BCM U Pitești. Mă refer în special la tandemul Stefanovic - Vujacic. Locul acestora a fost luat de patru străini. Este vorba despre revenirea lui Gennie, aducerea campionului de la Asesoft, Albijanic, respectiv debutul absolut al lui Barac și Jones în baschetul românesc. În ceea ce-i privește pe cei doi din urmă trebuie precizat că în pofida diferenței de vârstă și calități, ambii au jucat în competiții importante pe plan continental sau în afara Europei.

Începutul a fost excelent și dătător de speranțe. Mă refer la rezultat. Pentru că SuperCupa a fost adjudecată de BCM U Pitești într-un meci mai degrabă pierdut de Asesoft decât câștigat de piteșteni. Un meci care a confirmat că ambele echipe se aflau la startul sezonului și că aveau multe noutăți, multe aspecte de pus la punct.

Campionatul a demarat cu probleme majore pentru argeșeni. Aceștia au învins doar echipele care nu puteau emite pretenții și au pierdut pe linie în fața tuturor echipelor cu pretenții la calificarea în playoff. Astfel, după disputarea primelor opt partide din sezonul regulat BCM U Pitești avea 3-5 la general, cu victorii la Dinamo, Farul și Miercurea Ciuc. Gheața s-a spart după startul aventurii europene, atunci când elevii lui Costescu au învins la Mediaș. Lucrurile nu au continuat la fel de bine, urmând înfrângeri la Giurgiu și Târgu-Mureș, pentru ca apoi deținătoarea cupei să depășească două echipe cu probleme, CSM București și Energia Rovinari, rivale în cursa pentru playoff. Turul s-a terminat cu o înfrângere importantă, pe mâna lui U mobitelco Cluj. Rezultat care ar putea să conteze foarte mult și pe viitor, nu doar în ierarhia actuală.

Trebuie precizat că nu avem de unde să știm cum ar fi jucat argeșenii fără participarea în EuroChallenge. Un lucru e sigur: similar tuturor cluburilor românești, BCM U Pitești nu a fost pregătită de niciun fel să joace în EuroChallenge. Însă cel mai important este faptul că nu a avut un lot suficient de numeros pentru a fi competitivă pe două planuri. Până la urmă participarea în EuroChallenge a fost o chestiune ce aduce prestigiu echipei și putem să spunem că la prima participare argeșenii nu s-au comportat rău. Putem doar să sperăm că participările vor continua. Atât pentru această echipă cât și pentru celelalte sau pentru alte cluburi. Însă, e limpede că supra solicitarea jucătorilor a condus la așteptatele accidentări. Popovic și Calotă au absentat destul de mult. Alții au fost supra solicitați din punct de vedere fizic, iar în cele din urmă s-a accidentat și Neguț.

În aceste condiții, similar Mediașului, au fost mari probleme la ședințele de antrenament. Prea rar suficienți jucători pentru a efectua antrenamente solide. Pe de altă parte probleme administrative grave. La un moment dat chiar antrenorul Costescu a răbufnit în cadrul unei conferințe de presă și a confirmat lucrurile care se știau despre această echipă: probleme grave la sală cum ar fi lipsa apei calde, iluminarea proastă în timpul antrenamentelor și bine-nțeles datoriile, deloc mici, la plata salariilor. Orice poate afecta bunul mers al lucrurilor într-o echipă. Ne putem imagina ce se întâmplă atunci când există o sumă de lucruri în acest sens.

În ceea ce privește contribuțiile putem să spunem că Damien Kinloch a confirmat faptul că este unul dintre cei mai puternici jucători din România. Forța brută a acestui jucător s-a văzut și în cupele europene, acolo unde a dat peste niște adversari precum Sean May, spre exemplu. 

Dintre noile achiziții, Pankracije Barac este o încântare. Croatul este talentat, tehnic și stângaci. Lucru care îl evidențiază și mai mult. El a fost unul dintre puținii jucători cu aport constant bun pe faza ofensivă. De asemenea, Marcel Jones, deși se părea că nu se potrivește în echipa argeșeană, a fost un jucător solid.

Donte Gennie nu a oferit siguranța și poate chiar contribuțiile constante pe poziția 1. În aceste condiții Piteștiul a jucat cu doi sau chiar trei jucători de poziția 1 care nu au reușit să eleveze nivelul echipei pe termen lung.

Drasko Albijanic este o piesă importantă și un jucător care poate fi productiv într-o astfel de echipă. A arătat că nu degeaba a jucat un sezon întreg la Asesoft și că poate să o facă decent la Pitești. Poate argeșenii ar beneficia de contribuții mai bune la interior cu niște fundași mai echilibrați și mai puțin predispuși să piardă posesia mingii, așa cum sunt Calotă și Gennie.

BCM U Pitești este o echipă capabilă să împingă jocul. Nu se sfiește s-o facă și să joace în tranziție. Are piesele necesare pentru un astfel de joc. E posibil ca și această concepție să îi provoace un joc mai puțin sigur în ceea ce privește controlul la minge. De asemenea, reacția unora dintre jucători după ce au făcut o greșeală este de obicei urmată de alte erori înlănțuite. Practic Piteștiul se caracterizează prin faptul că este predispusă la greșeală. Și, cel puțin în prima jumătate a sezonului, nu pare să fie în stare să învețe din aceste erori, comise în mod constant.

Trebuie notat faptul că aventura europeană s-a încheiat. Astfel, concentrarea absolută a echipei se va face asupra competițiilor interne. După data de 4 ianuarie, când e programat returul în sferturile de finală ale cupei, Piteștiul se poate concentra doar asupra campionatului. Chiar dacă se califică la turneul final al cupei, acesta este programat în aprilie. Așadar, trei luni întregi de concentrare asupra unui singur obiectiv: calificarea în playoff. O perioadă în care Costescu și Piteștiul nu mai au loc de pardon. Trebuie să arate că pot fi constanți în așa fel încât să urce pe locul 8. Oricum poziția actuală, a 11-a în ierarhia la zi, nu este atât de gravă. O serie de 2-3-4 victorii consecutive te poate aduce în jumătatea superioară a clasamentului. Însă, cel puțin în actuala ediție de campionat (similar sezonului precedent), BCM U Pitești nu a strâns mai mult de două victorii consecutive.

Poate s-o facă în retur? Nu știu dacă va reuși, dar de această dată - începând din retur - presiunea asupra acestei echipe este întemeiată.

Foto: Daniel Chiriac