Toți iubitorii baschetului românesc se află în aceste zile cu ochii ațintiți asupra Final 8-ului Cupei României. Se cunosc deja finalistele, iar lupta pentru trofeu se va da între gazda CSM CSU Oradea și CSO Voluntari. Partida pentru trofeu este programată duminică, 16 februarie, la Oradea Arena, cu începere de la ora 19:15.

Întrebarea cea mai arzătoare este legată de antrenorul Cristian Achim, cel care a mai jucat șapte finale de cupă alături de echipa din Oradea și care, până în acest moment, nu a reușit să-și treacă acest trofeu în palmares.

Acum, poate mai mult ca niciodată, trofeul se află atât de aproape de Cristian Achim și echipa pe care o pregătește încă din 2009. Într-un articol precedent, am explicat de ce CSM CSU Oradea a devenit favorită la câștigarea „trofeului interzis” și, totodată, am trecut în revistă finalele pierdute de-a lungul anilor. Acum, „scăpată” de eterna rivală, U-BT Cluj-Napoca, și cu avantajul terenului propriu, Oradea are toate atuurile de partea sa.

Cu siguranță, pentru Cristian Achim, cucerirea Cupei României ar reprezenta o realizare remarcabilă și mult așteptată pentru cariera sa. În 2009, antrenorul originar din Râmnicu Vâlcea o prelua pe CSM CSU Oradea, iar sub comanda sa a transformat-o dintr-o formație care lupta pentru evitarea retrogradării într-una de top, cu trei titluri naționale și prezențe constante în cupele europene. Tot în cupele europene, Oradea, cu Achim la timonă, a reușit să cucerească un bronz în FIBA Europe Cup.

Cu toate acestea, Cupa României a rămas un obiectiv neîmplinit, echipa sa pierzând anterior șapte finale ale competiției. Obținerea acestui trofeu ar completa palmaresul său național și ar confirma valoarea și perseverența atât a sa, cât și a clubului, care nu și-a pierdut încrederea în propriul tehnician de-a lungul timpului.

Dacă ar reuși să câștige Cupa, ar elimina o "pată neagră" din istoria sa la Oradea și ar demonstra încă o dată că echipa sa poate performa pe toate fronturile. Însă, în termeni de impact istoric și de prestigiu, titlurile naționale și rezultatele internaționale rămân reperele de referință ale carierei lui Achim.

În altă ordine de idei, Cupa României ar fi o realizare importantă, dar încununarea supremă în cariera lui Cristian Achim ar putea fi, de exemplu, un nou titlu de campion sau chiar o „dublă” reușită în acest sezon, la startul căruia U-BT Cluj-Napoca părea să nu aibă adversar.

O nouă finală pierdută ar fi, fără îndoială, o mare dezamăgire pentru Cristian Achim și CSM Oradea, dar nu neapărat un „abis de neimaginat.” Totuși, cele două entități au mai trecut în șapte rânduri peste așa ceva.

Dacă privim în ansamblu, Oradea rămâne una dintre cele mai puternice echipe din România, cu un proiect solid, stabilitate financiară și continuitate pe bancă – lucruri rare în sportul românesc. Da, ar fi a opta finală de cupă pierdută, ceea ce ar accentua eticheta de „blestem” asupra acestei competiții, însă impactul emoțional nu ar trebui să umbrească realitatea: echipa este constant la vârf și mereu în lupta pentru trofee.

Singurul lucru care ar trebui adus în discuție despre cariera lui Cristian Achim este legat de abordarea meciurilor decisive. Au existat deja șapte astfel de meciuri pierdute în Cupa României. În Liga Națională au existat trei meciuri de playoff „do or die” pierdute de Oradea, de două ori cu U-BT Cluj-Napoca și o dată cu CSU Asesoft Ploiești. Tot din această ipostază, Cristian Achim și echipa sa au câștigat alte două serii de playoff. Astfel, în ceea ce privește meciurile decisive din campionat, acestea par să fie într-o oarecare balanță.

Dacă trofeul nu ajunge în sfârșit în vitrina Oradiei, ne poate conduce cu gândul la următoarele despre Cristian Achim: blocaj în momente-cheie, lipsă de strategie/adaptabilitate, „blestem”, context nefavorabil sau chiar un semn de limitare.

Pentru finala cu CSO Voluntari, Cristian Achim chiar trebuie să apeleze la adaptabilitate. În semifinale, Oradea a dat peste FC Argeș, o echipă căreia îi place să consume multe secunde de pe ceasul de atac. Adversarul din finală are o caracteristică complet diferită. CSO Voluntari este o formație care încearcă să profite de cel mai mic avantaj în atac, o echipă cu cea mai mare medie de puncte din baschetul românesc și care, în același timp, are nevoie de recuperări atât defensive, cât și ofensive pentru a-și putea alimenta atacul.

Nu toate finalele sunt pierdute din vina antrenorului. Adversarii pot fi mai valoroși, deciziile de arbitraj pot influența meciul, accidentările pot afecta echipa. În cazul lui Achim și al CSM Oradea, finalele pierdute pot fi analizate, iar vina nu poate fi trecută exclusiv în cârca antrenorului. Dacă vorbim despre Cupă, putem observa câte surprize există la nivel european, iar mai ales în România, unde, în acest sezon, specificul competiției schimbă multe – cu doi români în permanență pe teren, surprizele nu mai pot fi numite atât de surprinzătoare.

Nereușitele în meciurile decisive nu definesc în totalitate un antrenor, dar ridică semne de întrebare. Dacă Achim ar pierde încă o finală, nu i-ar șterge meritele, dar ar adânci dilema: este doar o coincidență nefericită sau un simptom al unui obstacol real pe care nu îl poate depăși?

Pentru a încheia într-o notă personală, consider că antrenorul Cristian Achim merită să-și treacă în palmares acest trofeu al Cupei României, mai ales acum, în sezonul 2024/2025, când echipa sa a dominat destul de copios baschetul intern.