Vineri, 20 martie, U-BT Cluj-Napoca a anunțat că jucătorii au primit permisiunea de a părăsi România și de a se întoarce la casele lor. Baschetbaliștii din lotul ardelean au început să facă demersurile pentru plecare însă, în toiul pregătirilor, Patrick Richard și-a făcut timp pentru un live-video pe Facebook.

Suporterii alb-negrilor au avut oportunitatea de a-i adresa întrebări sportivului american, iar acesta a dezvăluit detalii despre viața sa, de la prima oară când a pus mâna pe o minge de baschet până la momentul în care ne aflăm.

Când aveam patru ani tatăl meu mi-a pus o minge în brate. Însă, interesant e că baseball-ul a fost primul sport pe care l-am practicat. Am fost foarte bun la baseball până la vârsta de 15 ani. Baschetul mi-a plăcut dintotdeauna și tatăl meu a continuat să mă împingă să fac acest sport. După ce m-am mai înălțat puțin am hotărât să iau în serios baschetul și am continuat să îl practic. Restul e istorie.

Materia mea preferată era matematica, dar domeniul de care eram interesat cel mai tare era cel al științelor. Întotdeauna mi-am dorit să fiu criminalist. Am fost un student bun? A trebuit să fiu fiindcă mama mea insista pe acest aspect. Tatăl meu se concentra mai mult pe baschet și mama mea pe școală.

Patrick Richard a fost rugat să aleagă dintre Michael Jordan și LeBron James și l-a ales pe primul, dar dintre Michael Jordan și Kobe Bryant l-a ales pe al doilea. Iată explicația jucătorului de 30 de ani:

Jucătorul meu preferat a fost Kobe Bryant încă din 1996. De departe. Fiecare lucru mic, fiecare detaliu pe care îl făcea pe teren încercam să îl imit când eram copil. Pe măsură ce am crescut și am mers la liceu și facultate, am încercat să continui să fac asta. Lakers a fost dintotdeauna echipa mea preferată. Din 1996, când Kobe a intrat în NBA, am ținut cu Lakers. Nu sunt un mare fan LeBron, dar acum trebuie să îl susțin fiindcă a venit la Lakers.

Richard a absolvit colegiul McNeese State și apoi a jucat în multe campionate puternice: Australia, Olanda, Germania, Franța, Israel, Spania și Italia. Prin urmare, acesta a avut oportunitatea de a evolua împotriva unor jucători de top.

E o poveste incredibilă. Am jucat împotriva unui jucător ce acum e în Hall of Fame. Am fost mai demult la un camp cu New York Knicks, în primul meu an după facultate. La momentul respectiv nu știam foarte multe, îmi doream doar să joc în NBA. Eram în vestiar, într-o sală deținută de New York Knicks, și urma să jucăm. La un moment dat, a intrat cineva în vestiar și când m-am uitat mai bine era Tracy McGrady. A venit, a dat mâna cu fiecare, s-a prezentat și ne-a întrebat ce facem. În perioada respectivă era liber de contract așa că încerca să semneze cu o echipă. Am ieșit pe teren și eram în echipe diferite. Tot meciul a trebuit să îl apăr și niciodată nu a încercat altceva decât să joace cu mine în post. Cu siguranță, e cel mai bun jucător pe care l-am avut ca adversar.

Am jucat contra lui Luka Doncic de două ori când eram în Spania. Știam că va fi destul de bun, dar nu credeam că va deveni chiar așa de bun într-un timp atât de scurt. Dar, de când am jucat contra lui Madrid, știam că va fi excepțional. Observi asta în felul cum joacă, felul cum se comportă, îi este ușor. A fost profesionist de când avea 14 ani așa că a avut un mare avantaj față de ceilalți debutanți.

Unul dintre comentariile de pe pagina lui U-BT a venit de la Darko Planinic, căpitanul „studenților”, care i-a transmis lui Patrick că îl iubește și că este coechipierul lui preferat. Prin urmare, Richard a început să vorbească despre sezonul actual, despre aspectele pe care le-a învățat și motivele de mulțumire pe care le are.

Această echipă m-a învățat că atunci când asculți de antrenori și îți cunoști rolul, orice este posibil. Cerul este limita. Cred că am dovedit asta prin felul în care am jucat și suntem pe drumul cel bun. Atunci când aduci mulți jucători noi într-o echipă, e destul de dificil să îi faci să aibă același scop. De aceea, coach Silvă și coach Dule merită felicitați pentru că ne-au spus în multiple rânduri că trebuie să lăsăm mândria deoparte. Ne-au zis că trebuie să fim staruri în rolul nostru și astfel ne vom dezvolta cu toții. Aceasta este cheia succesului nostru. Sunt mulțumitor pentru grupul care s-a format aici. Încă din prima zi am fost concentrați și am avut același obiectiv – să fim campioni. Am câștigat Cupa și apoi am avansat cât de mult am putut în FIBA Europe Cup. E un alt lucru de care putem fi mândri. Planurile noastre erau să câștigăm campionatul în România, lucru ce nu ar fi fost ușor. Cu siguranță, sunt mulțumitor pentru sănătate, pentru capacitatea de a juca baschet la un nivel înalt și pentru că am putut să fiu cea mai bună versiune a mea. Sunt destul de prietenos și mă înțeleg cu toată lumea. Referitor la colegii mei, mi-aș dori ca sezonul următor să avem aceeași echipă. Cred că am avut un sezon special, o formație specială și cu toții credem că am fi terminat competiția așa cum ne-am fi dorit, unde ne este locul. Prin urmare, de ce să nu aducem aceiași jucători și la anul?

Lăsând seriozitatea la o parte, Petrică, așa cum este cunoscut de fanii lui U-BT, a anunțat că echipa din spatele serialului „Petrică în Ardeal” este una specială și a promis că nu va fi ultima oară când suporterii vor auzi de el. De asemenea, Richard și-a amintit un episod amuzant care s-a petrecut înaintea primului meci al sezonului.

Îmi pare rău, Artis. Eram înaintea primului meci din sezon și jucam contra Dinamo în deplasare. Întotdeanua ni se spune să fim atenți la echipamente fiindcă avem patru feluri, două pentru campionat și două pentru FIBA Europe Cup. Am ajuns la meci și Artis a zis: „Cred că mi-am uitat maioul”. Evident, am început să glumim și să râdem de el. Știam că Artis trebuie să joace și am început să ne uităm în jur. L-am văzut pe Toma, unul dintre jucătorii mai tineri, și i-am zis: „Mmm, Toma, cred că trebuie să îți împrumuți maioul diseară și să-l lași pe Artis să joace”. Așa că, în acea seară, Artis a fost Toma.

Baschetbalistul originar din Louisiana a explicat care au fost cei mai dificili adversari din această stagiune.

Echipele sunt diferite și acordă roluri diferite jucătorilor. Așa că depinde. De exemplu, la Timișoara te duelai cu Troy Franklin care avea libertate să facă ce dorește. Pe jucătorii de acest gen este mai dificil să îi aperi fiindcă au permisiune să facă ce vor. Apoi au fost jucători ca Kris Richard care, atunci când e în formă, e destul de dificil de oprit. Și contra Sibiu a fost greu de jucat, dar ei au avut numeroase arme și trebuia să fii foarte concentrat. Fiecare echipă a avut jucători pe care trebuia să te axezi mai mult.

Patrick Richard este căsătorit cu Desiree și împreună au două fete, Ava și Mia. Familia lui reprezinta principala motivație pentru care face ceea ce face și, din această perspectivă, Richard a explicat decizia de a se întoarce în Statele Unite ale Americii.

Într-o perioadă, obișnuiam să iau lucrurile foarte în serios după meciuri însă, de când am copii, de îndată ce intru pe ușă mă fac să uit de orice joc prost pe care îl am. Asta nu înseamnă că nu îmi pasă, ci e mai ușor pentru mine să mă detașez mai repede. Mai ales când joci două, trei meciuri pe săptămână trebuie să fii capabil să treci peste. Dacă rămâi blocat în evoluții slabe, devii afectat și acea partidă se poate transforma în patru, cinci prestații proaste. De-a lungul unui sezon sunt urcușuri și coborâșuri, dar eu continui să merg înainte. Pentru mine, cel mai important e că pot fi cu familia mea. Ar fi putut cu ușurință să fie o situație diferită și să fiu blocat în Germania sau în carantină, altundeva. Cu siguranță, e o binecuvântare că pot fi cu familia mea. Nu îmi este frică de virus, dar nu vreau să fiu blocat într-un loc pe o perioadă nedeterminată dacă acel loc nu este în zona din care vin. De aceea, mă voi întoarce în America împreună cu familia mea. Cred că este cea mai bună decizie pe care o pot lua la momentul actual.

Totuși, Patrick Richard le-a dat un motiv de bucurie și speranță fanilor clujeni și a anunțat că există o posibilitate destul de mare de a juca și sezonul următor în maioul alb-negru.

Când am venit aici am semnat pe doi ani, dar este o opțiune după sezonul acesta, atât din partea mea, cât și din partea echipei. Mi-ar plăcea să revin, cu siguranță. Îmi place aici, familia mea se simte bine așa că trebuie să vedem cum decurge vara. Sezonul a avut un final foarte ciudat însă, din punctul meu de vedere, îmi doresc să revin anul următor. Îmi place orașul. Nu e prea mare, nu e prea mic și locul unde trăiesc e potrivit pentru mine. Eu vin dintr-un oraș micuț din Louisiana așa că nu sunt o persoană căreia să îi placă orașele mari. Însă nu mă deranjează, e perfect pentru mine. Sper să jucăm într-o competiție și mai importantă la anul, dacă mă întorc aici. Vom vedea.

În Liga Națională de Baschet Masculin, Patrick Richard a avut medii de 17.1 puncte, 4.1 recuperări, 4.1 pase decisive și 1.9 intercepții, iar, în FIBA Europe Cup, americanul a înregistrat 14.6 puncte, 4.7 recuperări, 4.9 pase decisive și 1.9 intercepții.

Video-ul integral poate fi urmărit AICI.

*foto: Manases Sandor/u-bt.ro