CSU Asesoft Ploiești a devenit campioană a României pentru a 8-a oară, respectiv pentru prima după întreruperea seriei de titluri consecutive, după succesul, scor 80-78, repurtat asupra lui BC Timișoara în Meciul 4 al finalei campionatului național - ediția 2011/12.

Este foarte interesant cum lucrurile s-au schimbat semnificativ în mai puțin de 24 de ore. Impresionant a fost modul în care după o partidă a 3-a foarte modestă din multe puncte de vedere, a urmat o partidă a 4-a atractivă din punct de vedere al execuției și echilibrată, adică spectaculoasă datorită suspansului. Poate pentru prima dată în finala din acest an am avut parte de o confruntare echilibrată și în aceeași măsură de atractivă. BC Timișoara s-a concentrat, a luptat și s-a aflat foarte aproape de a lungi finala. Nu a reușit acest lucru deoarece în cale i-a stat acea echipă care aproape întotdeauna găsește modalitatea de a învinge.

Trupa pregătită de către Vladimir Arnautovic a avut de muncit serios pentru a obține ultimul succes, cel decisiv, într-o finală altfel controlată clar. Ploieștiul a suferit serios împotriva Timișoarei în condițiile unei prime reprize mizerabile din punct de vedere ofensiv. Prahovenii au înscris 25 puncte în primele 20 minute de joc (doar 10 puncte marcate în sfertul 2), pe fondul unor procentaje extrem de modeste: 7/24 - 29% la două puncte, respectiv 2/10 - 20% la trei puncte. De asemenea, Timișoara a fost net superioară la capitolul recuperări în prima jumătate, raportul la acest capitol fiind de 27-18 în favoarea oaspeților. Situația a fost salvată de faptul că Asesoft a avut o singură posesie pierdută în prima jumătate (abatere de pași la Burlacu). Așadar, nu a permis adversarului să obțină vreo intercepție și i-a interzis acestuia să conteze pe contraatac.

Era limpede că o astfel de prestație catastrofală nu poate continua în repriza a doua. Nu atunci când te numești CSU Ploiești. Iar procentajele au urcat în repriza a doua, însă Asesoftul a avut o nouă cădere în sfertul al 3-lea, atunci când Timișoara a aruncat extraordinar de la mare distanță, în special prin Branko Cuic.

Leii din Banat au avut o cu totul altă atitudine față de primele trei meciuri ale finalei. Datorită ei alta a fost și execuția, precum și atenția respectiv siguranța din apărare. Lucruri care au contribuit parțial la situația mizerabilă în care s-a aflat Ploieștiul la pauză.

Timișoara a irosit o aruncare liberă extrem de importantă pe finalul jocului, care transformată ar fi adus victoria alb-violeților și ar fi mutat seria înapoi în Banat. Acest lucru nu s-a întâmplat, permițând lui Vlahovic să egaleze pe pătrundere.

Cu cinci secunde înaintea expirării timpului de joc, Badnjarevic a cerut timp de odihnă. Jocul a fost reluat din jumătatea adversă de teren. Presați de timp, întrucât au așteptat foarte mult să elibereze mingea, timișorenii au trimis-o la Jovanovic. Acesta a fost în mod mai mult decât evident jenat cu corpul de către Cătălin Burlacu, pentru ca același jucător al Ploieștiului să inițieze contactul fizic cu Dominique Archie. La niciuna dintre situații nu s-a fluierat fault, în condițiile în care o astfel de decizie trimitea Timișoara la linia de pedeapsă. Dacă a fost fault sau nu puteți să vă lămuriți AICI.

În prelungiri CSU Ploiești a avut mereu inițiativa pe tabela de marcaj. Acest lucru a fost posibil pe fondul deciziilor mai puțin inspirate ale adversarului, provocate însă de apărarea prahoveană. Remarcabil este faptul că Vlahovic și Căpușan și-au păstrat sângele rece la linia de pedeapsă, lucru care nu le-a fost la îndemnă adversarilor. De asemenea, la ultima fază, deși a obținut posesia cu câteva secunde rămase pe ceas, Dan Păltinișanu nu a reușit să o trimită niciunui coechipier pentru a forța o aruncare norocoasă. Una de genul celei care a omorât Asesoftul în finala de anul trecut.

Zlatko Jovanovic și Robert Sarovic au prestat foarte bine pe parcursul primei jumătăți, ei continuând să rămână factori importanți de decizie și în partea a doua. Bogdan Popescu nu s-a putut exprima precum a făcut-o împotriva altor adversari. Acest lucru se datorează în primul rând faptului că el nu este un 5 clasic. Nu poate juca în permanență acolo, ciar dacă iubește și trăiește din contactul fizic atât de prezent în zona de trei secunde. De asemenea, el a avut de-a face cu Vladimir Tica, un jucător extrem de valoros și foarte experimentat care ne-a arătat definitiv că statistica nu înseamnă totul în baschet.

Tica a redus foarte mult din productivitatea lui Bogdan Popescu și implicit a scăzut simțitor din randamentul întregii echipe a Timișoarei pe parcursul întregii finale.

În schimb, CSU Ploiești a beneficiat de prestația foarte bună, chiar dacă nu la fel de precisă precum în primul meci al finalei, pentru Aleksandar Vlahovic. De asemenea, Arvydas Cepulis a marcat din nou cu regularitate de la distanță. Chiar dacă a avut mari probleme pe faza defensivă, lituanianul a punctat atunci când echipa sa a avut mai mare nevoie și acest lucru a contat enorm.

În plus, Asesoft a avut parte de aportul lui Darius Hargrove. Chiar dacă nu a conectat de la distanță, americanul a fost al doilea marcator al echipei sale și a avut contribuții majore în faza defensivă. Acolo unde lucrurile sunt mai puțin vizibile, dar efortul lui Darius a fost acolo și a contat enorm în condițiile absenței lui Szijarto și a faptului că Arnautovic i-a acordat doar un minut de joc lui Santana în Meciul 4. În fine, Burlacu, chiar dacă nu a excelat, rămâne același jucător influent în echipa prahoveană. Totuși, trebuie notat faptul că Asesoftul a câștigat meciul care a pus punct finalei fără Cătălin pe parchet, asta pentru că a fost descalificat.

CSU Asesoft Ploiești nu a fost neapărat mai bună în Meciul 4, însă a gestionat mai bine situația în prelungiri și a revenit de mai multe ori din situații imposibile. În schimb, Timișoara merită apreciată pentru că nu a lăsat ca sezonul 2011/12 să se termine anost. A luptat exemplar. Păcat că a făcut-o cu adevărat doar în Meciul 4.

Cert este că Asesoft a fost echipa mai bună în Finala 2012 și astfel merită să câștige titlul de campioană în condițiile în care pe parcursul celor patru partide a fost echipa mai precisă, organizată și concentrată.